”Ucraina este imposibil de apărat, inclusiv pentru NATO/ Pretextul unui posibil război este direct proporțional cu inventivitatea propagandiștilor ruși” – Cosmin Popa, istoric specialist în probleme ruse și sovietice (INTERVIU)

Economia Rusiei arată mult mai rău decât și-a dorit-o Putin, dar asta nu-l va opri pe acesta să ducă un război la scară largă, susține istoricul Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” și specialist în probleme ruse și sovietice.

Liderul de la Kremlin vrea să arate că Rusia nu va permite oferirea unei perspective certe Ucrainei de integrare în NATO și UE și, de asemenea, vrea să arate Occidentului foarte clar că Rusia are într-adevăr o sferă de influență.

Nu în ultimul rând, Vladimir Putin vrea să-și consolideze societatea rusă în jurul său, mai explică istoricul Cosmin Popa într-un interviu acordat G4Media și Info Sud-Est, în contextul tensionat de la granița dintre cele două țări.

Își permite Rusia un război? Care va fi pretextul lui Vladimir Putin în eventualitatea invadării Ucrainei? Are nevoie Putin de o stare permanentă de încordare pe plan extern pentru a-și păstra puterea în Rusia? Cât de vulnerabilă e Ucraina într-un posibil război? Cum va arăta un eventual război ruso-ucrainean pentru România? Și, mai ales, este susținut Putin de poporul său într-un viitor conflict? – sunt întrebări la care ne-a răspuns cercetătorul de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”.

Principalele declarații:

• Economia Rusiei arată mult mai rău decât și-a dorit-o Putin (…) dar este o economie capabilă să ducă un război pe scară largă;
• În realitate popularitatea lui Putin este extrem de scăzută, Rusia este o țară divizată care menține aparența coerenței politice, menține aparența sprijinului unanim dat dictaturii printr-o politică de manipulare a opiniei publice, dar nu numai de manipulare, de control polițienesc.
• Politica externă rusă în bună măsură, tradițional vorbind, se dovedește a fi viabilă pe fundalul unei stări conflictuale. Atunci când lipsește cu adevărat acest conflict, el este mimat printr-o politică internă care sugerează ideea unui conflict ireductibil între Rusia și Occident.
• Felul în care va arăta pretextul unui posibil război este direct proporțional cu inventivitatea propagandiștilor ruși. Nu are nimic de-a face cu realitatea.
• Practic Ucraina este imposibil de apărat cu resursele de care dispune NATO sau resursele de care dispune chiar Ucraina în momentul de față.
• În cazul unui atac rusesc în zona de litoral a României, foarte multe dintre capacitățile militare românești sau ale Alianței ar fi distruse în primele minute de război.
• Un eventual atac rusesc împotriva Ucrainei va avea urmări politice și militare extrem de importante inclusiv pentru România.
• Această rupere a Rusiei de civilizația politică a Ucrainei este una dintre marile tragedii politice ale rușilor în ultima perioadă. Poate comparabiă cu destrămarea Uniunii Sovietice.

---

• Reporter: Din punct de vedere economic, își permite Rusia un război în Ucraina? Cum arată finanțele Rusiei post-pandemie?

Cosmin Popa: Oportunitatea unui război, nu numai pentru Rusia, dar în general, nu se pune în termeni economici. La sfârșitul unui război, bineînțeles, fiecare dintre părți face un bilanț contabil și ajunge la concluzia că este un război care a îmbogățit o țară sau a ruinat-o. Dar Rusia nu și-a pus niciodată problema oportunității războaielor în termeni economici. Acest lucru este foarte greu de făcut. Dacă un război este ceea ce trebuie economiei rusești în momentul de față este cu totul o altă întrebare.

Pe scurt, finanțele și economia Rusiei arată mult mai rău decât și-a dorit-o Putin. Niciunul dintre celebrele programe prezidențiale din ultimul deceniu nu a fost îndeplinit cantitativ sau calitativ. Este desigur o economie care se bazează în bună măsură, dar nu numai, pe comerțul cu resurse energetice și armament și de asemenea cu resurse naturale, dar este o economie capabilă să ducă un război pe scară largă. Mai ales că această capacitate este o chestiune care ține și de resurse, dar în egală măsură și de capacitatea politică a unei autorități de a mobiliza o societate. Tot în cazul Rusiei, sigur, nu războiul este ceea ce îi trebuie acum, însă își permite iar dacă situația politică o va impune sau felul în care înțelege ea situația politică va impune războiul, Rusia îl va duce.

• Rep.: Care sunt principalele motive din spatele acțiunilor belicoase ale lui Putin?

C.P.: Aici, ca să răspundem în termeni politici trebuie să vedem cum arată în termeni militari această concentrare de forțe la granițele Ucrainei. Sigur că există voci care spun că este o concentrare demonstrativă care vizează efecte politice, lipsind toate caracteristicile organizatorice ale unei eventuale ofensive militare concrete. Și anume: că nu există direcții de lovitură, că nu există lanțuri logistice de aprovizionare a trupelor în spatele lor, că sunt practic niște trupe concentrate în niște regiuni strategice care stau în niște tabere de luptă.

Cred că apariția unor eventuale elemente tehnice de natură să sugereze o invazie iminentă nu este o chestiune care să necesite un timp foarte îndelungat de elaborare. Sunt convins că există planuri militare foarte clare și din acest punct de vedere.

Primul obiectiv politic al lui Putin este fără îndoială să arate foarte clar că Rusia nu va permite oferirea unei perspective certe Ucrainei de integrare în NATO și apoi în Uniunea Europeană. Ăsta este primul obiectiv. Al doilea obiectiv este să creeze în societatea ucraineană, o societate destul de divizată pe criterii politice, culturale, intelectuale, lingvistice și așa mai departe, să creeze o tensiune, practic să coaguleze două tabere care să aducă țara în pragul unui război civil adevărat, așa cum își dorește ca lumea să creadă că se întâmplă în Donbas, în tot sud-estul Ucrainei. Al treilea obiectiv este să arate Occcidentului de o manieră foarte clară, că Rusia are într-adevăr o sferă de influență în care nu-i va permite nimănui să intervină, indiferent de pretextele sau motivele pe care le invocă partea adversă. Și un al partulea motiv este o consolidare a societății ruse în jurul lui Putin.

Eu încerc să fac tot timpul distincția între Kremlin, Putin, Rusia, ruși. Pentru că ar fi nedrept să considerăm Rusia ca fiind un monolit aflat în spatele lui Putin, fără nuanțe. În realitate popularitatea lui Putin este extrem de scăzută, Rusia este o țară divizată care menține aparența coerenței politice, menține aparența sprijinului unanim dat dictaturii printr-o politică de manipulare a opiniei publice, dar nu nuamai de manipulare, de control polițienesc. Abuzul de această lege al agenților străini care practic împiedică exprimarea critică a oricui care are fie cele mai firave legături cu străinătatea, condamnarea criticilor la adresa regimului cu ajutorul unor articole din codul penal care invocă o presupusă jignire a sentimentelor și sensibilităților unor categorii culturale, etnice, și de asemenea introducerea unor prevederi legislative care reglementează de o manieră specifică regimurilor totalitare chestiunea secretului de stat arată că e un regim care menține aparența coeziunii prin forță, în primul rând și prin manipulare.

În realitate Putin este extrem de inpopular în mediile urbane. Sigur, el rămâne popular în rândul unor anumite categorii socio-profesionale. Gândiți-vă că Rusia este un stat birocratic, este un stat în care acest strat al birocrației reprezintă un argument solid în maniera regimului de a exercita puterea. Deci un eventual război împotriva Ucrainei, chiar și în eventualitatea în care foarte mulți dintre ruși nu ar fi de acord cu el, ar reprezenta, cel puțin pe cale de consecință, o manieră de consolidare a societății ruse în jurul lui Putin. Și nu neapărat prin dinamica acestui eventual conflict ruso-ucrainean, ci mai degrabă prin intervenția politică a Occidentului pe care regimul Putin ar instrumenta-o ca fiind un atac la, să spunem, esența politică a statului rus.

• Rep.: Are Putin nevoie de o stare permanentă de încordare pentru a se menține la putere în Rusia? Cum arată Putin într-o eventuală Rusie cu un bazin al Mării Negre liniștit?

C.P.: Bazinul Mării Negre este foarte liniștit pentru Rusia. Trebuie să ne gândim că Rusia a fost capabilă să introducă în bazinul Mării Negre zone exclusive. Sunt perimetre în bazinul Mării Negre în care nu este permisă intrarea fără acceptul Rusiei a niciunei nave militare occidentale. Zone care se află mult dincolo de legislația internațională. Aici nu vorbim de limita teritorială a statelor, așa cum prevede legislația internațională, 20 sau 160 de mile marine. Vorbim de zone de excluziune. Așa cum NATO le are în Mediterana Orientală, Atlantic și așa mai departe, așa astfel de zone sunt instaurate în Marea Neagră de către Rusia, într-o manieră unilaterală. Din acest punct de vedere Rusia știe extrem de bine că niciuna dintre activitățile militare ale Tratatului Nord Atlantic din Marea Neagră nu îi pune în pericol securitatea. Ceea ce vor să sublinieze astfel de activități este că Marea Neagră nu este o zonă exclusivă de influență rusească, ori tocmai acest lucru îl respinge Rusia.

Întorcându-ne la întrebarea dumneavoastră, da, politica externă rusă în bună măsură, tradițional vorbind, se dovedește a fi viabilă pe fundalul unei stări conflictuale. Atunci când lipsește cu adevărat acest conflict, el este mimat printr-o politică internă care sugerează ideea unui conflict ireductibil între Rusia și Occident. Pentru că ideea politică fundamentală care străbate ca un fir roșu politica externă rusă este cea a conflictului civilizațional între Rusia și Occident. Desigur că Rusia știe foarte bine că marile pericole la adresa existenței sale ca stat unitar nu vin din Occident, dar această idee istorică a conflictului civilizațional dintre Rusia și Occident este în continuare mai ușor perceptibilă de către unele straturi din populația rusă, astfel încât regimul alege cea mai eficientă cale, cea mai simplă pentru a obține consolidarea națională.

• Rep.: Rusia are nevoie de un casus belli, de un pretext pentru război. Care ar putea fi acesta?

C.P.: Justificarea există deja. Un casus belli, așa cum spuneți dumneavoastră, e greu să spun care ar putea să fie acesta. Ar putea fi un eventual bombardament, un eventual atentat și așa mai departe. Însă motivul, legitimizarea unui eventual conflict între Rusia și ceea ce numesc Ucraina confiscată de către Occident, pentru că ei încearcă să evite lăsând aceste porți de scăpare pentru o eventuală, ulterioară împăcare istorică între ucraineni și ruși, motivul a fost deja anunțat. Celebrele linii roșii care tot apar în discursul politic, fie că vorbim de Putin, Lavrov sau alți oficiali. Este foarte posibil să fie acesta pretextul. Pentru că Rusia deja a anunțat că are un motiv pentru a se împotrivi, spune ea, pe toate căile împotriva ofensivei occidentale.

• Rep.: Cum ar arăta acea scânteie care ar putea declanșa un eventual conflict fierbinte?

C.P.: Întrebarea este ce a apărut în 2014 în momentul în care a început ocuparea Crimeei? Am avut niște evenimente politice pe care Kremlinul le-a interpretat ca fiind o lovitură de stat. Deci orice poate fi interpretat astfel încât să devină un pretext pentru război. Din punctul ăsta de vedere nici nu cred că este foarte important să știm cum ar putea arăta pretextul. Felul în care va arăta pretextul este direct proporțional cu inventivitatea propagandiștilor ruși. Nu are nimic de-a face cu realitatea.

• Rep.: Cât de vulnerabilă e Ucraina în fața unui eventual atac al Rusiei? Cât au ajutat-o armele și echipamentele din Occident?

C.P.: Din punct de vedere tehnic noi știm cu toții că, unu, Ucraina este un teritoriu de neapărat, inclusiv pentru NATO. Practic Ucraina este imposibil de apărat cu resursele de care dispune NATO sau resursele de care dispune chiar Ucraina în momentul de față. Construirea întregului dispozitiv militar, sigur, că el este comunicat ca fiind un dispozitiv defensiv, cel organizat în Crimeea, împiedică orice reacție militară oportună astfel încât să permită apărarea întregii regiuni a Mării Negre. Practic în aceeași situație se află și zona de litoral a României, care în cazul unui atac rusesc, foarte multe dintre capacitățile militare românești sau ale alianței ar fi distruse în primele minute de război, de altfel în planurile strategice ale NATO prima linie de apărare, dacă vorbim de teritoriul românesc, este pe undeva în Transilvania, aproape de granița cu Ungaria.

Deci din acest punct de vedere Ucraina este o țară imposibil de apărat în fața unei eventuale agresiuni rusești pe scară largă. Sigur că echipamentele furnizate de țările vestice și prezența militară furnizată de țările vestice au dus la o modernizare relativ rapidă a armatei Ucrainei, dar capacitățile sale defensive și ofensive sunt mult sub cele ale Rusiei. De altfel temerea fundamentală a țărilor occidentale a fost ca prin o înarmare, să spunem considerată de către autoritățile ruse ca fiind agresivă, să nu potențeze conflictul astfel încât Ucraina a fost menținută așa într-un fel de purgatoriu al capacităților militare, în care li s-a dat atât cât i s-a permis să supraviețuiască dar nu mai mult de atât. Din acest punct de vedere e foarte greu de apărat Ucraina și costurile, sau de fapt capacitățile de retorsiune ale Occidentului în fața unei astfel de agresiuni sunt prin excelență politice și economice. Nu militare.

• Rep.: Cum va arăta un eventual război Rusia-Ucraina pentru România?

C.P.: Declarațiile președintelui american au arătat ceva foarte clar. NATO nu va interveni militar în mod direct în cazul unei acțiuni militare a Rusiei împotriva Ucrainei. Sigur că NATO va lua măsuri de retorsiune care se vor traduce mai degrabă printr-o serie de demersuri politice și sancțiuni economice. Însă asta nu înseamnă că o eventuală agresiune a Rusiei în Ucraina ar avea efecte de ordin militar sau politic în privința României. În primul rând se traduce printr-o stare extremă de încordare politică, desigur că, să spunem, o reformulare teritorială a Ucrainei în viziunea rusă, deși aici este mult de discutat cu privire la planurile politice rusești referitoare la Ucraina. Rusia va încerca, așa cum a încercat în 2014, să cointereseze, cel puțin aparent, o parte din vecinii Ucrainei, și aici am în vedere, în primul rând, Polonia, Ungaria și România în slăbirea coeziunii teritoriale a Ucrainei. Desigur că niciuna din aceste țări nu a luat, nu a primit cadoul otrăvit din partea Rusiei, însă un eventual atac rusesc împotriva Ucrainei va avea urmări politice și militare extrem de importante inclusiv pentru România.

• Rep.: Îmi puteți da câteva exemple? 

C.P.: E foarte greu de speculat, dar un astfel de eveniment nu poate să nu ducă la o reevaluare a regiunii Mării Negre în planurile strategice ale NATO. Un prim efect cu siguranță va fi, deși acest lucru a fost și anunțat, o creștere, o sporire a prezenței militare occidentale, în primul rând americane, în această zonă. Sigur că în asemenea circumstanțe este de așteptat ca și statele care s-au opus până acum inițiativei creerii unei grupări militare NATO, unei grupări navale NATO în Marea Neagră, să-și schimbe poziția. Aici rămâne de văzut în ce măsură astfel de decizii, astfel de răspunsuri ale NATO vor duce sau nu la escaladarea tensiunilor cu Rusia. Însă este foarte evident că absența eventuală a unui răspuns militar din partea NATO nu poate să ducă decât la încurajarea Rusiei să meargă mai departe.

• Rep.: Cât de favorabilă e opinia publică din Rusia față de un nou conflict militar? Este susținut Putin de poporul său în declanșarea unui război?

C.P.: Nu există o presiune războinică belicoasă la nivelul societății. Dacă există o presiune războinică la nivelul armatei este și mai greu de spus. Însă atât rușii cât și ucrainienii, într-o măsură, percep evenimentele din ultimii ani ca fiind o tragedie națională. Practic această rupere a Rusiei de civilizația politică a Ucrainei este una dintre marile tragedii politice ale rușilor în ultima perioadă. Poate comparabiă cu destrămarea Uniunii Sovietice. Sau poate ceva mai acută pentru că aici nu mai ține de chestiunea regimurilor politice cât ține de trăsăturile culturale ale celor două popoare.

Ceea ce se întâmplă în relația dintre cele două țări, cele două popoare, are efectele similare războiului civil din Rusia din Primul Război Mondial, perioada 1918-1920,21. Dacă vreți este un război civil autentic în interiorul civilizației ruse, înțeleasă în întreaga ei diversitate, nu în sensul de lumea rusă pe care o dă astăzi Putin acestor realități. Drept pentru care nu se poate vorbi despre o popularitate a unui eventual război, însă această popularitate poate fi obținută în cursul evenimentelor.

Totul depinde de cum este ea comunicată, o astfel de decizie, de felul în care sunt cunoscute de către societatea rusă eventualele desfășurări ale unei astfel de agresiuni și trebuie să ne gândim foarte clar la faptul că în bună măsură regimul rus are caracteristicile unei holograme, astfel încât pentru ruși este de multe ori mult mai puțin importantă realitatea și mult mai prestantă propaganda, imaginea pe care o creează despre sine regimul politic de la Kremlin.

Sursa foto: Russian Defense Ministry