Ucraina. Implicații și controverse ale legii ce interzice organizațiile religioase asociate Moscovei – analiză Sinopsis

Recent, Rada Supremă de la Kiev a adoptat o lege care interzice activitatea bisericilor controlate de un stat, respectiv Rusia, care desfășoară acte de agresiune împotriva Ucrainei. Despre implicațiile și controversele acestei legi – care are impact și asupra etnicilor români din Ucraina – publicația Sinopsis a vorbit cu Dmytro Vovk, director al Centrului pentru Statul de Drept și Studii ale Religiei de pe lângă Universitatea de Drept ”Iaroslav cel Înțelept” (Harkov) și visiting profesor la Școala de Drept Benjamin N. Cardozo (SUA).

Principalele idei ale interviului:

• Legea interzice organizațiile religioase suspectate de colaborare cu Biserica Ortodoxă Rusă sau care justifică ori sprijină activ agresiunea rusească împotriva Ucrainei. Este vizată Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) istoric și eclesiastic afiliată Patriarhiei Moscovei.
• Legea interzice, de asemenea, ideologia specifică „lumii ruse” (Russky mir) care pretinde controlul Rusiei, atât politic cât și spiritual, asupra Ucrainei. Organizațiile religioase implicate în răspândirea repetată a acestei ideologii vor fi, de asemenea, interzise.
• Există câteva aspecte problematice în lege, din perspectiva libertății religioase. Standardele internaționale de drepturile spun că organizațiile religioase pot fi interzise pentru implicarea în activități ilegale, nu pentru statutul lor eclesiastic.
• Eventuala aderare a parohiilor etnicilor români din Ucraina la Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu pare să fie acum un subiect de interes pentru Kiev. Reglementarea situației va depinde de organul de stat responsabil cu afacerile religioase, care foarte probabil nu va recunoaște nicio entitate afiliată BOR
• Totuși, comunitățile etnic românești care doresc se pot subordona BOR, dar statul ucrainean nu va recunoaște acest lucru

Ce prevede Legea nr. 8371

Legea interzice organizațiile religioase suspectate de colaborare cu Biserica Ortodoxă Rusă sau care justifică ori sprijină activ agresiunea rusească împotriva Ucrainei. Legea stabilește, de asemenea, un mecanism legal pentru interzicerea organizațiilor religioase ucrainene afiliate cu Moscova. Biserica Ortodoxă Ucraineană (Українська православна церква, UPȚ) este vizată aici. Afilierea cu alte confesiuni rusești este de asemenea interzisă, dar textul legii clarifică faptul că principalul obiectiv al acestei legislații este UPȚ.

Deși interzicerea acestei biserici este doar simbolică (Biserica Rusă nu are șanse să funcționeze în Ucraina chiar și fără această interdicție), consecințele legale pentru organizațiile religioase afiliate cu Biserica rusă sunt concrete și practice.

După ce legea va intra în vigoare, toate bisericile dovedite că au legături cu Moscova vor fi private de dreptul de a folosi proprietăți religioase deținute de la statul ucrainean și, dacă nu își vor revoca legăturile cu Biserica Rusă, vor fi interzise de instanță (această parte a legii este amânată pentru 9 luni, timp în care UPȚ este așteptată să-și rupă legăturile cu Moscova).

Legea interzice, de asemenea, ideologia specifică „lumii ruse” (Russky mir) care pretinde controlul Rusiei, atât politic cât și spiritual, asupra Ucrainei. Organizațiile religioase implicate în răspândirea repetată a acestei ideologii vor fi, de asemenea, interzise.

Există mai multe scenarii pentru implementarea legii, acestea variind de la distrugerea legală a structurii UPȚ, cu majoritatea comunităților afiliate acesteia aderând voluntar sau nu la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Православна церква України, PȚU, care a devenit autocefală în 2018), până la stabilirea unei structuri relativ independente pentru UPȚ sub ascultare de Patriarhia de la Constantinopol și, astfel, amânarea soluționării definitive a acestei chestiuni pentru un viitor nespecificat.

Aspecte controversate și riscuri

Există câteva aspecte problematice în proiectul de lege din perspectiva libertății religioase. Conceptul de „afiliere” cu Biserica Ortodoxă Rusă este primul dintre ele, deoarece legea interzice biserici care au orice fel de legături cu Rusia, inclusiv legături istorice sau eclesiastice. Acestea pot fi interzise pe baza simplului fapt al acestor legături. Standardele internaționale de drepturile omului funcționează într-un mod destul de diferit. Organizațiile religioase pot fi interzise pentru implicarea în activități ilegale, nu pentru statutul lor eclesiastic.

De exemplu, dacă o comunitate religioasă sprijină agresiunea militară, furnizează resurse sau informații armatei ruse, răspândește propagandă rusă sau comite orice fel de crime, și dacă face acest lucru în mod colectiv sau conducerea comunității este implicată, interzicerea acestei comunități poate fi o măsură adecvată.

Cu toate acestea, actuala lege stabilește un cadru diferit. Poate fi interpretată într-un mod care sugerează că nu este vorba doar despre crime și că se referă mai degrabă la contribuția generală a bisericii Moscovei la promovarea ideologiei Russkiy mir, funcționând ca un intermediar rus pentru soft power în Ucraina, sau chiar la existența unor legături istorice sau eclesiastice cu Rusia.

În plus, normele internaționale privind drepturile omului presupun că, în general, statul nu are nevoie de legislație specifică pentru a aborda problemele legate de religie. Acestea ar trebui să folosească legislația penală generală sau norme de drept public. De exemplu, dacă ai un hoț care a furat ceva din supermarket, trebuie să-l urmărești penal conform legilor generale, nu ai reglementări specifice pentru hoții religioși și hoții seculari. Așa este și în acest caz: dacă sunt infracțiuni de securitate națională, trebuie să urmărești persoanele implicate în infracțiuni conform legislației generale. Codul penal ucrainean interzice deja negarea publică a agresiunii ruse (Articolul 111-1), propaganda de război pro-rusă (Articolul 436), justificarea sau legitimarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei și glorificarea participanților (Articolul 436-2) și răspândirea urii etnice și religioase (Articolul 161). În plus, cazurile penale inițiate de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) împotriva preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ) dovedesc că statul este capabil să utilizeze eficient normele generale ale dreptului penal pentru a aborda aceste probleme.

În al doilea rând, lichidarea sau anularea înregistrării comunităților religioase este o măsură de ultimă instanță, atunci când măsurile mai puțin intruzive nu sunt eficiente sau nu sunt disponibile. Avem aproximativ 40 de verdicte judiciare împotriva preoților UPȚ (în majoritate pentru discursuri neadecvate – ură religioasă și justificarea agresiunii ruse) și peste 100 de cazuri penale care sunt fie investigate, fie în curs de judecată. Deși aceste cifre sunt semnificative și persoanele implicate în colaborarea cu armata rusă sau incitarea la ură religioasă trebuie urmărite penal, este totuși destul de greu de argumentat că nu există altă modalitate de a aborda această problemă decât lichidarea întregii biserici, care are peste 8.000 de comunități și 10.000 de preoți.

În al treilea rând, conceptul de sancționare a grupurilor religioase pentru afilierea eclesiastică sau istorică fără a fi necesar să se demonstreze comportamente ilegale este contradictoriu la nivel intern. Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) susține că a devenit complet independentă după Consiliul din mai 2022, când a fost proclamată „independența și autonomia completă” a bisericii. Kievul nu este însă de acord cu aceasta și argumentează că legăturile eclesiastice păstrate între Biserica Moscovei și comunitățile UPȚ sunt periculoase pentru securitatea națională. Dacă comunitățile UPȚ, care nu sunt implicate în niciun fel de comportament ilegal și nu sunt ghidate de Moscova și entitățile sale, sunt totuși suficient de periculoase pentru a fi lichidate, separarea formală de Biserica Rusă nu le va face mai puțin periculoase. Acestea își pot păstra informa loialitatea și pot fi la fel de periculoase ca înainte. Totuși, dacă declarația formală a neafilierii față de Patriarhia Moscovei sau ieșirea de sub această tutelă canonică face ca comunitățile UPȚ să nu mai fie periculoase, se poate spune că acestea nu erau periculoase nici înainte, deoarece declarația poate fi falsă sau formală și statul să fie totuși mulțumit cu acest lucru.

Ironic este că, chiar dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) decide să se auto-proclame autocefală, din perspectiva legală nu va fi suficient pentru a evita dizolvarea. Conform legii, simpla recunoaștere a UPȚ de către Biserica Ortodoxă Rusă ca parte a Patriarhiei Moscovei (de exemplu, prin menționarea acesteia în statutul bisericii Moscovei sau prin binecuvântarea preoților UPȚ de către Patriarhul Kiril) este suficientă pentru a califica afilierea UPȚ de Moscova, chiar dacă UPȚ neagă această afiliere și susține că este o biserică autocefală.

Și, în cele din urmă, există și unele preocupări legate de respectarea principiilor statului de drept legate de posibila interdicție a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ). Știm că, în ianuarie 2023, guvernul a efectuat o investigație de expertiză religioasă, care a concluzionat că UPȚ păstrează legături canonice și organizaționale cu Biserica Ortodoxă Rusă. Expertizele religioase au o istorie destul de problematică în multe țări post-sovietice, fiind aplicate împotriva minorităților religioase, de exemplu, împotriva Martorilor lui Iehova în Rusia. Dar, chiar dacă lăsăm deoparte aceste probleme, observăm că guvernul a desemnat un panel de experți, iar majoritatea dintre aceștia, aș spune, erau public și clar afiliați cu biserica ”opusă”, Biserica Ortodoxă a Ucrainei (PȚU). Acest lucru, din păcate, nu contribuie la credibilitatea acestei expertize și nici nu susține intențiile guvernului privind implementarea acestei legi în general.

Ce fel de biserică pentru etnicii români?

În prezent, nu cred că conducerea politică și președintele Zelenski au vreun interes în problema unei eventuale înființări a unei structuri ortodoxe pentru etnicii români din Ucraina care să țină de Biserica Ortodoxă Română. Prin urmare, aceasta va rămâne la discreția organului de stat responsabil cu afacerile religioase, respectiv Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea Conștiinței al Ucrainei.

În opinia mea, Serviciul va lua o decizie având în vedere interesele Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PȚU), ceea ce înseamnă că Serviciul va fi reticent în a recunoaște orice structuri ale Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina, mai ales înainte de recunoașterea PȚU de către BOR. Prin urmare, mă îndoiesc că Serviciul va recunoaște vreo entitate afiliată cu Biserica Ortodoxă Română.

Din perspectiva drepturilor omului, comunitățile etnic românești ce acum țin canonic de Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) și care doresc să părăsească UPȚ își pot schimba jurisdicția și se pot alătura Bisericii Ortodoxe Române, dar presupun că Serviciul nu va recunoaște statutul lor de subordonare față de biserica română, din motivele menționate mai sus.

Citește tot articolul și comentează pe Sinopsis