Ucraina vrea să înscrie Cernobîl în patrimoniul mondial UNESCO

Ucraina doreşte să includă zona de excludere Cernobîl, în care se află oraşul Pripiat din nord-vestul ţării, cu imobilele şi spaţiile sale de joacă abandonate, în patrimoniul mondial UNESCO, informează AFP.

Pentru a le proteja de efectele trecerii timpului şi pentru a favoriza fluxurile de turişti, autorităţile de la Kiev doresc ca aceste vestigii, devenite martori ai celei mai grave catastrofe nucleare din istorie, să fie înscrise de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) pe lista patrimoniului mondial.

„Zona Cernobîl este deja o atracţie celebră în lumea întreagă”, a declarat Maksim Polivko, un ghid turistic în vârstă de 38 de ani, cu ocazia unei vizite la faţa locului alături de o echipă de jurnalişti de la AFP.

„Din păcate, acest loc nu are un statut oficial”, a continuat el, care speră că această iniţiativă ar fi de ajutor „pentru dezvoltarea de infrastructuri turistice”.

Ideea înscrierii zonei de excludere Cernobîl în patrimoniul UNESCO a fost propusă de noul ministru ucrainean al Culturii, Oleksandr Tkacenko, numit în această funcţie în urmă cu şase luni, după o îndelungată carieră în industria de televiziune.

„Este unul dintre teritoriile cele mai emblematice ale Ucrainei” şi trebuie să fie „conservat pentru omenire”, a subliniat oficialul ucrainean într-un interviu pentru AFP.

În cazul în care iniţiativa va avea succes, Cernobîl se va alătura unei liste prestigioase de situri protejate, precum mausoleul Taj Mahal din India, sanctuarul neolitic Stonehenge din Marea Britanie şi abaţia Mont-Saint-Michel din Franţa.

Ocupând o suprafaţă echivalentă cu cea a Luxemburgului, zona de excludere din jurul Cernobîl înconjoară pe o rază de 30 de kilometri centrala nucleară ce a fost avariată atunci când cel de-al patrulea reactor al său a explodat în data de 26 aprilie 1986.

După ce a încercat într-o primă fază să ascundă producerea accidentului, conducerea fostei U.R.S.S., din care Ucraina făcea parte pe atunci, a recunoscut în cele din urmă amploarea şi gravitatea catastrofei şi a evacuat sute de mii de persoane.

Zeci de mii de „lichidatori” au fost de asemenea mobilizaţi, cu mijloace de protecţie rudimentare, pentru a construi un sarcofag în jurul reactorului avariat şi pentru a încerca să cureţe teritoriile contaminate.

În prezent, recucerirea acelor terenuri de către natură este tot mai vizibilă: drumurile se îngustează, fiind „devorate” de buruieni, iar casele încep să dispară sub zone împădurite, unde animalele sălbatice devin tot mai numeroase.

După succesul unei miniserii TV

În Pripiat, la câţiva kilometri de centrala avariată, pătrunderea în imobilele de locuit este oficial interzisă din cauza riscului de prăbuşire.

Deşi autorităţile consideră că oamenii nu vor mai putea să locuiască în acest oraş în condiţii de siguranţă timp de 24.000 de ani, zona atrage tot mai mulţi turişti aflaţi în căutarea unor senzaţii tari.

Anul trecut, succesul mondial al miniseriei TV „Chernobyl”, produsă de postul american HBO, a determinat apariţia unei noi generaţii de vizitatori, mari amatori de selfie-uri.

Înainte de izolarea populaţiei la domiciliu din cauza pandemiei de COVID-19, Chernobîl a atras în 2019 numărul record de 124.000 de turişti, comparativ cu cei 72.000 din anul precedent.

Situl ucrainean ar putea să atragă chiar şi un milion de turişti pe an, a declarat, entuziasmat, Aleksandr Tkacenko.

Acelaşi ministru insistă totuşi asupra necesităţii de a îi face pe turişti să înţeleagă că o astfel de vizită nu este „o simplă aventură într-un teritoriu inedit”.

Cu ajutorul experţilor, Ministerul Culturii din Ucraina doreşte să pregătească programe de călătorii ce vizează „perceperea zonei ca un loc de reculegere, care trebuie să ne înveţe anumite lucruri” într-o epocă marcată de o criză de mediu globală.

Pentru ministrul Tkacenko, moştenirea istorică a oraşului Cernobîl nu se rezumă doar la o tragedie, întrucât catastrofa din 1986 „a forţat” autorităţile sovietice „să spună adevărul”, „declanşând un proces de democratizare”, care a dus la dezmembrarea fostei U.R.S.S. în 1991.

Ucraina pregăteşte un dosar pentru a îl depune la UNESCO înainte de sfârşitul lunii martie, iar un grup de experţi ai acestei organizaţii ar trebui să viziteze apoi zona în vara anului 2021. Decizia finală este aşteptată cel mai devreme în 2023.

„Înainte, toată lumea se ocupa de sarcofag”, o nouă şapă din oţel ce a fost inaugurată în 2019 deasupra rămăşiţelor reactorului avariat, cu scopul de a asigura securitatea zonei pentru următorii 100 de ani, a declarat Oleksandr Tkacenko.

Acum, spune ministrul ucrainean, „a sosit momentul” să facem acest lucru.

Sursa: Agerpres

Image by Wendelin Jacober from Pixabay