UDMR se luptă să supraviețuiască după ce a căzut în capcana discursului anti-european al lui Viktor Orban (analiză presa maghiară)

UDMR se luptă să supraviețuiască după ce a căzut în capcana discursului anti-european al lui Viktor Orban, arată o analiză a publicației maghiare nepszava.hu. 

2024 este și un an cu alegeri multiple pentru maghiarii din România și Slovacia, în România vor avea loc patru – PE, alegeri pentru autoritățile locale, parlamentare și prezidențiale -, iar în Slovacia două – PE și prezidențiale. Iar miza nu este mică. Pentru UDMR, miza este de a rămâne pe linia de plutire, de a-și menține o prezență puternică în Parlamentul României și în Parlamentul European, precum și în administrațiile locale, și de a dovedi încă o dată la alegerile prezidențiale că maghiarii din România sunt un factor inevitabil în câmpul de forță politic românesc. Pentru MKP, blocat în afara parlamentelor de la Bratislava și Bruxelles, alegerile prezidențiale au același obiectiv, iar alegerile europarlamentare reprezintă o oportunitate de a reveni în prim-planul politicii slovace.

Cu toate acestea, perspectivele nu sunt foarte încurajatoare pentru niciuna dintre organizațiile minoritare maghiare, ceea ce nu este independent de faptul că aceste partide au devenit acum, practic, portavocile guvernului maghiar, au renunțat la imaginea, obiectivele și valorile lor anterioare și nu au nimic propriu de spus alegătorilor lor. Integrarea lor în NER a consolidat și mai mult „mica lume maghiară” iluzorie și izolată, care era deja încorporată în spațiul mediatic unificat de internet și de ascensiunea presei maghiare peste graniță. Toate acestea au întărit tendințele împotriva intereselor comunităților minoritare, cu care aceste partide și-au subminat propria existență și legitimitate.

Eradicarea independenței presei locale, care trăiește sau a fost cumpărată de guvernul maghiar, a jucat în mod evident un rol major în acest sens, exagerarea narațiunii guvernului de la Budapesta în aceste media și, astfel, instaurarea iluziei că problemele specifice ale comunităților minoritare maghiare pot fi așteptate în primul rând de la guvernul „național” de la Budapesta. Deși presa independentă este mult mai puternică în Slovacia, politica maghiară fără bază etnică există aici din 2009 și, în același timp, integrarea maghiarilor în politica slovacă devine tot mai puternică – astăzi 37% votează pentru partide slovace -, dar situația este diferită în România. Aici, pe lângă redacțiile maghiare ale radioului și televiziunii publice românești, doar Transtelex și un mic portal local din Székelyföld, Udvarhelyi Hírportál, reprezintă presa liberă și îndrăznesc să adopte o poziție critică la adresa guvernului maghiar și a UDMR.

Potrivit sondajelor, pragul de 5% este foarte șubred sub conducerea UDMR, a cărei singură șansă este ca disciplina etnică să o ajute să treacă și de această dată pragul parlamentar. Până în prezent, nu am văzut niciun mesaj al UDMR pentru viitoarele alegeri europarlamentare, dincolo de necesitatea unei „reprezentări puternice a maghiarilor”. Dar ce ar putea spune în lumina faptului că atât partidul, cât și presa sa au fost susținători loiali ai poziției lui Orbán de a biciui UE timp de ani de zile? Cu toate acestea, pentru a trece pragul parlamentar de 5%, UDMR are nevoie de o mobilizare semnificativă, deoarece scepticismul față de UE al maghiarilor transilvăneni este de o asemenea amploare încât le amenință mandatele la Bruxelles.

Potrivit unui sondaj realizat de a Népszava și comandat de UDMR în noiembrie anul trecut și prelucrat până în ianuarie anul acesta, indicele de încredere în UE în rândul maghiarilor din Transilvania este de 28%, în timp ce media din România este de 52%, iar cea din Ungaria este de 49%, pe baza Eurobarometrului. Dorința de a vota este, de asemenea, scăzută – 50,1 la sută și-au indicat participarea la alegerile parlamentare românești din decembrie și 46,6 la sută la alegerile europarlamentare din iunie, ceea ce va fi insuficient pentru a intra cu o prezență mare la vot în România.

În rândul maghiarilor din România, spre deosebire de cei din Slovacia, votul pentru partidele majoritare nu este tipic – potrivit sondajului, un procent de 4% – iar încrederea în UDMR este de asemenea ridicată – 74% – dar mai periculoasă este creșterea pesimismului, evaporarea încrederii în viitorul UE și concepția greșită este că ei speră să-și rezolve problemele de la guvernul maghiar. Doar 18 la sută dintre maghiarii din Transilvania sunt optimiști în ceea ce privește viitorul UE, în timp ce acest raport este de 60 la sută pentru populația din România și de 55 la sută în Ungaria.

Amenințarea extremismului în România, considerată de obicei cel mai sigur factor de mobilizare electorală, se clatină și de această dată. Deși AUR s-a întărit într-o măsură înspăimântătoare, este considerat al doilea partid ca mărime, iar alături de el a apărut și o nouă forță de extremă dreapta, care acum se învârte în jurul a 8%, dar ideologia pe care o reprezintă – scepticism față de UE, suveranism -, în afară de antimaghiarism, nu diferă prea mult de cea a lui Orbán de la guvernare. Mai mult, liderii acestor partide nici măcar nu-și ascund admirația pentru Orbán, liderul național cu mână forte, și se străduiesc să intre în aceeași familie de partide europene suveraniste ECR ca și Fidesz.

În astfel de circumstanțe, chiar nu este ușor pentru UDMR să formuleze un mesaj de campanie de orice fel. Nu o face. (…)

Poziția suveranistă a lui Orbán, care cere cea mai mare libertate de mișcare posibilă pentru statele naționale puternice în cadrul Uniunii Europene, este susținută cu entuziasm de politicieni străini de frunte și de mass-media acestora, în ciuda faptului că este contrară intereselor lor comunitare de bază și contravine la tot ceea ce au reprezentat și cerut în țările lor de la schimbarea de regim. Este adevărat că divizarea conștiinței este spectaculoasă și în acest caz – ei susțin ideea unui stat-națiune maghiar puternic, dar în relația lor cu statele român și slovac reprezintă opusul.

Dar aceeași schizofrenie comunitară este indicată și de sondajele descrise din Transilvania. Maghiarii din România nu au încredere în guvernul țării lor de naștere și de reședință, neîncrederea față de Uniunea Europeană crește de la an la an, ei așteaptă soluționarea problemelor lor în primul rând de la guvernul maghiar, „țara mamă”, care, evident, nu are posibilitatea sau autoritatea de a face acest lucru, mai ales de la un alt suveran, pe teritoriul unui stat-națiune puternic.

Între timp, cel puțin la nivel retoric, motto-ul „a rămâne și a prospera în patria mamă”, considerat prioritar de la schimbarea regimului, rămâne un principiu de bază. Cu toate acestea, realitatea arată contrariul – chiar dacă recensământul a numărat mulți tineri care trăiesc în două gospodării, cu ambele cetățenii, dar care au deja o reședință permanentă sau un loc de muncă în Ungaria, sau mai puțini tineri, ca maghiari în România (autodeclararea online folosită deja la recensământul din 2022 a facilitat mult acest lucru), cei mai mulți dintre ei nu se vor întoarce niciodată acasă.

Ca urmare a „naționalizării”, acest număr este în creștere. Ceea ce, pe de altă parte, este o lipsă de forță de muncă convenabilă și ieftină pentru statul maghiar, guvernul Orbán și soluția de înlocuire a populației este începutul sfârșitului pentru maghiarii de peste graniță și pentru partidele lor. Pe baza experienței vieții de zi cu zi în Ungaria, ce procent din străinii relocați consideră că guvernul Orbán este cel mai potrivit pentru a le remedia problemele este un alt capitol, poate un subiect de cercetare.