UE nu-l pune pe Orban cu botul pe labe – analiză Deutsche Welle

Comisia Europeană ameninţă cu închiderea robinetului pentru Ungaria, care alunecă spre autocraţie. O ameninţare care ar fi trebuit demult transpusă în fapte. Dar şi acum există portiţe de scăpare, arată Bernd Riegert într-o analiză pentru Deutsche Welle.

Deja de peste 12 ani autocratul Viktor Orban guvernează neîntrerupt Ungaria. Dacă luăm în calcul şi perioada dintre 1998 şi 2002, ajungem chiar la 16 ani de mandat. În tot acest timp, Orban nu numai că a transformat statul din unul democrat în unul autocrat, după cum a formulat recent într-o rezoluţie Parlamentul European, dar populistul naţional-conservator a învăţat cum să trateze Comisia Europeană. Pe de o parte, Comisia l-a tot criticat pentru încălcări ale statului de drept, pentru nepotism, corupţie, îngrădirea libertăţii presei şi eliminarea opoziţiei, pe de alta, însă, a continuat să vireze bani în contul statului, vai, atât de nevoiaş, al lui Orban.

Premierul, susţinut de o largă majoritate în Parlamentul de la Budapesta, îşi permite chiar să acuze Uniunea Europeană de lipsă de moralitate, dar, în acelaşi timp, nu ezită să întindă mâna după bani. Banii de la Bruxelles nu au miros – dacă intră în buzunarele regimului Orban, cu atât mai puţin când de aceste fonduri beneficiază rude şi prieteni ai premierului ungar, aşa cum a atras atenţia în repetate rânduri OLAF, autoritatea anticorupţie a UE.

Ameninţări cu jumătate de gură, dar mai bine decât deloc
În sfârşit, după ani de zile de demersuri, Comisia Europeană îşi etalează instrumentele financiare de tortură. Duminică a ameninţat Ungaria că va tăia 7,5 miliarde de euro din fondurile alocate de UE, deoarece deficitele la capitolul statului de drept şi corupţia periclitează banii din bugetul european. Această sumă este valabilă pentru intervalul de timp până în 2027 şi reprezintă aproximativ o treime din fondurile structurale şi de investiţii planificate.

De ce o sumă atât de mică şi de ce atât de târziu? Comisia Europeană face trimitere la Curtea Europeană de Justiţie, care solicită ca sancţiunile să fie justificate şi proporţionale. Există însă şi o expertiză a PE, potrivit căreia toate fondurile UE acordate Ungariei ar trebui sistate de urgenţă. Budapestei îi revin în intervalul 2021 – 2027 44 de miliarde de euro.

Încrederea în Budapesta s-a risipit
Viktor Orban reacţionează ca de obicei atunci când escaladează din nou disputa cu Comisia Europeană. Se face că dă curs solicitărilor Bruxelles-ului, propune modificări legislative şi se arată dispus la compromis. Dar eficienţa promisiunilor lui e îndoielnică. Până şi comisarul european responsabil, Johannes Hahn, admite că nu mai are încredere în regimul de la Budapesta şi că încrederea pierdută ar trebui mai întâi recâştigată. În acelaşi timp, Hahn vrea să ajungă la o înţelegere cu Orban pentru a nu face imposibilă o poziţie unitară în ce priveşte adoptarea de sancţiuni la adresa Rusiei.

Comisia Europeană a mai lăsat ceva timp Budapestei, mai precis până în noiembrie, pentru a face progrese pe calea respectării statului de drept. Abia după aceea, statele UE ar urma să decidă, cu o majoritate clară, dacă să fie sistate sau nu fondurile europene destinate Ungariei. Limpede e de pe acum că, până în noiembrie, nici dacă ar vrea, Budapesta nu poate reduce deficitul de democraţie şi stat de drept. Este, poate, ultima şansă de a împiedica alunecarea definitivă a Ungariei în orbanism. Democraţia este periclitată în Ungaria şi, implicit, şi apartenenţa la UE. Căci numai state democrate pot fi tolerate în club.

Unde sunt partenerii curajoşi ai UE?
Orban joacă un joc periculos, dar el ştie prea bine cum să trateze cu instituţiile ezitante ale UE. El blochează pur şi simplu în unele chestiuni politice deciziile UE, blufează, încearcă să ducă Bruxelles-ul de nas. Dar în final nu trebuie lăsat să câştige. De aceea UE ar face bine să sisteze plăţile acum şi să le reia atunci când se va vedea că Ungaria a repornit pe calea democraţiei şi a statului de drept.

Statele UE au făcut imprudenţa de a-l lăsa pe Orban să-şi facă de cap. Tentativa de a-i retrage Ungariei dreptul de veto trenează. Şi în Consiliul UE ar fi nevoie de mai multă presiune, dar lipseşte voinţa ca, pe lângă toate crizele actuale, responsabilii europeni să-şi mai bată capul şi cu Orban. Doar dacă Polonia şi-ar retrage mâna protectoare pe care o are întinsă deasupra Ungariei din cauza divergenţelor majore existente în politica faţă de Rusia, atunci Viktor Orban s-ar afla la strâmtoare. Dacă, pe de altă parte, alegerile din Italia vor fi câştigate de forţe radicale de dreapta, atunci Orban ar putea să se trezească brusc cu noi prieteni în Consiliul UE.