UE se întreabă dacă, după coronavirus, finalizarea Brexitului pe 31 decembrie este un proiect realist

Michel Barnier critică dur lipsa unui angajament și a voinței politice a Regatului Unit și avertizează că nu pot exista acorduri fără progrese în ceea ce privește pescuitul și normele de concurență echitabilă între vecini.

Negociatorul-şef al Uniunii Europene pentru Brexit, Michel Barnier, nu își pierde niciodată cumpătul și nu ridică vocea, dar în timp tonul său se înăspreşte. Vineri, francezul a apărut după multe săptămâni și după ce s-a vindecat el însuşi de coronavirus, pentru a informa despre starea negocierilor pentru ieșirea britanică totală din UE. Și bilanţul său este extrem de negativ.

Barnier a criticat „lipsa de angajament” a britanicilor, care vor doar „să abordeze probleme selective” și care „refuză să ceară o prelungire, încetinind în același timp negocierile în domenii importante”. El a dat asigurări că atitudinea lor este „dezamăgitoare” în ceea ce privește așa-numitul „leyel-playing field”, regulile de bază pentru o concurență echitabilă între vecini. Barnier şi-a exprimat regretul că britanicii resping un „sistem unic de guvernare” în favoarea diferitelor sectoare, fapt care ar fi „ineficient, plin de duplicitate și lipsă de transparență. Și pentru a încheia, francezul a făcut două anunțuri răsunătoare: „Nu va exista un acord comercial ambițios fără un teren de joc și fără o concurență echitabile” și „UE nu va fi de acord cu nicio relație economică care nu include soluții pentru pescuit care să fie echilibrate, durabile și pe termen lung. Ar trebui să fie limpede ca lumina zilei”, a avertizat el.

Expresia este deja un clişeu, dar „timpul presează mai mult ca oricând”. Din 31 ianuarie suntem în ceea ce este cunoscută sub numele de perioadă de tranziție. Brexitul politic a fost consumat în acea zi, dar nu şi cel economic. Regatul Unit nu mai este un stat membru, dar rămâne în cadrul pieței unice, al Uniunii Vamale și trebuie să respecte legislația comunitară, în ciuda faptului că nu poate avea o voce, un vot sau un veto asupra acesteia, deoarece toți politicienii săi au părăsit instituțiile. Această perioadă va dura până pe 31 decembrie și dacă de la început au existat îndoieli cu privire la posibilitatea încheierii unui acord privind viitoarea relație în doar 11 luni, acord care ar face inutile frontierele și ar permite cea mai ambiţioasă relație comercială posibilă, paralizia cauzată de coronavirus a amplificat presiunea și îndoielile.

Acordul de ieșire din UE are în vedere posibilitatea unei prelungiri (și doar una!) a perioadei de tranziție, de un an sau doi începând cu 31 decembrie. De asemenea, acesta prevede că decizia privind activarea sa sau nu trebuie luată până cel târziu pe 30 iunie. Și nu este una dintre acele clauze care pot fi evitate cu ușurință. Marea Britanie a spus de nenumărate ori că nu va lua în considerare noi prelungiri. A spus-o la începutul anului și Boris Johnson a reafirmat-o, în ciuda faptului că boala Covid-19 va avea efecte economice devastatoare pe tot continentul și că runde de negocieri au trebuit să fie amânate și făcute prin teleconferință, înmulțind problemele.

UE consideră că este o greșeală, dar Barnier a refuzat să se pronunţe dacă Bruxelles-ul va propune o prelungire din proprie inițiativă, în loc să aștepte ca Londra să o ia în considerare. „Este realist să punem întrebări și să căutăm răspunsuri, avem obligația de a fi realişti”, a spus francezul, deschizând ușa şi invitându-l pe Boris Johnson să reconsidere o decizie cu consecințe enorme și fără cale de întoarcere.

Din partea Comisiei, se subliniază că negocierile nu merg bine. Nu există ambiție la nivel tehnic și este nevoie de mult mai multă voință politică. „Responsabilitatea mea de negociator este să spun adevărul: obiectivul nostru de a merge mai departe și de a progresa concret şi simultan la toate nivelurile a fost atins doar parțial până în prezent”, a explicat el dintr-o sală de presă goală de la Bruxelles.

Cererile sale către Londra sunt diverse. Britanicii „trebuie să onoreze acordul de ieșire”, în termeni de maximă colaborare și onestitate între parteneri în teorie și în practică, cum ar fi luarea tuturor măsurilor promise pentru a asigura respectarea a ceea ce este convenit cu privire la frontiera din Irlanda de Nord și Irlanda, care nu înregistrează niciun progres.

De asemenea, trebuie implicați politicienii. „Am înmulțit ședințele tehnice, dar este necesar să mergem mai departe, este necesar să provocăm mai mult dinamism politic pentru a construi angajamente pentru un acord”. De asemenea, cele 27 solicită Regatului Unit să fie de acord să abordeze toate subiectele deschise și nu numai pe acelea care îi interesează cel mai mult sau unde văd că există posibilități de acord. „Nu putem accepta progrese selective doar pe unele aspecte. Trebuie să le facem în paralel în toate”, a insistat Michel Barnier.

Și, în încheiere, a solicitat Regatului Unit să își asume că, în calitate de țară terță, va trebui să accepte aceleași cerințe cu privire la declarațiile și tratatele privind drepturile omului, valorile, standardele de mediu și alte probleme care sunt stipulate în toate acordurile de liber schimb pe care le semnează Uniunea. Și să nu mai blocheze problemele de pescuit dacă vor să ajungă la o înţelegere. Johnson apelează foarte mult la suveranitatea națională, dar Comisia reamintește că, pe de altă parte, există și multă suveranitate și o piață de 450 de milioane de oameni, comparativ cu cea reprezentată de 60 de milioane de britanici.

Au mai rămas două runde de negocieri, în mai şi la începutul lunii iunie, înainte ca ambele părți să facă un bilanţ împreună și să decidă ce este posibil să facă în șase luni și ce nu. Și o extindere este inevitabilă pentru a evita un șoc economic suplimentar pe un continent rănit. „Trebuie să folosim aceste runde pentru a face progrese reale în toate domeniile, în toate. Este greu, dar cu voință politică este posibil”, a conchis Michel Barnier.

Sursa: El Mundo / Articol de Pablo R. Suanzes / Traducerea: Rodezia Costea (Rador)