UE şochează Balcanii: Macron refuză negocierile de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord

Preşedintele francez Emmanuel Macron împiedică UE să înceapă negocierile de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord. O greşeală, consideră Bernd Riegert într-un comentariu pe Deutsche Welle.

Dezamăgirea este mare în Macedonia de Nord şi Albania. De înţeles. Potrivit Comisiei Europene, Parlamentului European şi preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, ambele state din Balcanii de Vest au îndeplinit condiţiile necesare pentru a începe negocierile de aderare cu UE. Încă din 2003 li s-a promis atât lor, cât şi celorlalte state din Balcani că vor deveni membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Din 2009, Macedonia de Nord întruneşte criteriile formale, iar din 2018 şi Albania se poate lăuda cu această performanţă. După ce Macedonia de Nord a rezolvat şi problema denumirii cu Grecia, Skopje aştepta o decizie la finalul actualului summit.

Un singur şef de stat, preşedintele francez Emmanuel Macron, respinge cu hotărâre aderarea. El spune „nu” candidaţilor şi un „nu” decis negocierilor de aderare. Alţi doi lideri, premierul olandez şi şefa guvernului danez au preferat să se ascundă în umbra lui şi să respingă negocierile cu Albania.

Veto-ul inexplicabil al lui Macron aruncă UE, nu doar în Balcani, ci şi la Bruxelles, într-o dublă criză de credibilitate. Ce valoare mai au promisiunile UE dacă, în ciuda aplicării tuturor reformelor şi a eforturilor depuse de candidaţi, ele nu se respectă? Pentru ce mai verifică, ani la rând, minuţios, nu mai puţin criticabila Comisie Europeană candidaturile, dacă în final un simplu „nu” de la Paris transformă totul în simplă maculatură?

Noua preşedintă a Comisiei, Ursula von der Leyen, care se declară în favoarea extinderii spre Balcani, nu va avea o misiune uşoară în faţa rezistenţei franceze. Nu ajută nici că Macron i-a făcut rost de funcţie, fiind apoi jignit de respingerea candidatei franceze la postul de comisar. Macron este supărat pe Bruxelles. Nici lobby-ul făcut de cancelara Merkel, în favoarea extinderii, nu a ajutat la nimic.

Macron are alte interese

Credibilitatea UE şi urmările din statele balcanice, adică frustrări şi mai puţină voinţă pentru aplicarea reformelor, nu par a conta în faţa politicii interne, care are prioritate pentru Macron. Evident că opoziţia populistă de dreapta îi pândeşte fiecare mişcare, fiind împotriva imigraţiei şi criticând mai tot timpul UE. Ceea ce nu înseamnă însă că politica europeană comună trebuie sacrificată. Şi în Germania, populiştii de dreapta critică extinderea graniţelor comunitare. Dar cancelara nu se arată impresionată.

Argumentul lui Macron, potrivit căruia Albania nu ar putea începe negocierile de aderare, pentru că mulţi albanezi au solicitat azil în Franţa, nu are nicio susţinere.Exact 74 de albanezi au primit azil în Franţa, în anul 2018. Restul de 8.000 de solicitanţi sunt probabil migranţi din motive economice şi pot fi repatriaţi. Mai interesant de ştiut ar fi de ce situaţia economică din Albania este atât de proastă, încât oamenii iau calea exilului. Procesul de aderare, care va dura în mod sigur peste 10 ani, ar putea fi folosit pentru a ajuta ţara să ajungă la standarde UE. Este clar doar că Albania şi Macedonia de Nord nu aderă mâine, şi nici cetăţenii celor două ţări vor beneficia imediat de dreptul la liberă circulaţie. Din contră.

Din greşelile pe care le-a făcut în timpul procedurii de aderare cu Bulgaria, România şi Turcia, UE a învăţat ceva. Astăzi, procedurile sunt mai complexe şi mai rigide. O ajustare, pe care preşedintele francez este îndreptăţit să o lanseze, trebuie să aibă loc însă în timpul şi nu înaintea negocierilor. Aderarea nu reprezintă doar bifarea unor criterii, ci un proces în care se reacţionează la evoluţiile din statele candidate. Cel mai bun exemplu îl reprezintă negocierile de 14 ani cu Turcia, care sunt practic îngheţate din cauza regimului autoritar instaurat de preşedintele Recep Tayyip Erdogan.

Fără perspectiva de a face parte, la un moment dat, din UE, pacea dintre ţările balcanice este periclitată, Influenţa Rusiei, a Chinei şi Turciei ar putea spori. Ceea ce nu-şi poate dori în mod serios preşedintele francez.

Argumentele Franţei sunt slabe. Emmanuel Macron ar trebui să-şi reconsidere decizia, cu excepţia cazului că ar dori să preia rolul populiştilor. Următoarea şansă o va avea la summitul UE din decembrie.

Foto: Facebook / Emmanuel Macron