UK, sub spectrul anticipatelor: Premierul Liz Truss se adresează conferinței Partidului Conservator pentru prima oară în calitate de lideră. Partidul scade catastrofal în sondaje după gafele cu privire la reducerea impozitelor pentru bogați

Dacă cumva Liz Truss se aștepta la o lună de miere după desemnarea ei ca prim ministră de Regina Elisabeta a II-a pe 6 septembrie, atunci ea s-a înșelat amarnic. La numai două zile după aceea regina a decedat și au urmat două săptămâni de doliu național, iar la sfârșitul acelei perioade Truss și guvernul ei au declanșat o criză politică extrem de gravă prin prezentarea în Camera Comunelor a proiectului de buget rectificativ.

Truss și ministrul ei de finanțe, Kwasi Kwarteng, au intenționat să facă o revoluție fiscală, prin reduceri de impozite nefinanțate estimate la 45 de miliarde de lire sterline. Măsura care a provocat cele mai severe critici a fost scăderea impozitului pentru persoanele cu venituri mari (eliminarea cotei maximale a impozitului pe venit de 45% pentru câștiguri anuale de peste 150.000 de lire, rămânând în vigoare o cotă de 40%).

Au urmat zece zile de turbulențe pe piețele financiare, cu lira sterlină prăbușindu-se la cel mai jos nivel istoric în raport cu dolarul american: 1,03. Banca Angliei a avertizat că va fi nevoită să mărească rata dobânzii-cheie și luni 3 octombrie ministrul Kwarteng a anunțat că guvernul va renunța la reducerea cotei maxime a impozitului pe venit. Anunțul – o întoarcere cu 180 de grade sau U-turn în engleză – a calmat oarecum piețele financiare, cu lira revenind la 1,14 în raport cu USD.

Dar imediat a intervenit o altă controversă politică. Confruntată cu un deficit bugetar uriaș după celelalte reduceri de impozite anunțate și în special reducerea cotei de bază a impozitului pe venit de la 20 la 19% pe veniturile anuale de peste 12.570 lire, Truss a dat de înțeles că începând din aprilie viitor beneficiile sociale nu vor mai fi actualizate cu rata inflației, care a atins 10% – cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani.

A urmat o altă rundă de critici vehemente, nu doar din partea Partidului Laburist din opoziție, dar și din partea a numeroși deputați Conservatori, fără sprijinul cărora măsura nu poate trece în parlament.

În sondajele de opinie intențiile de vot pentru Partidul Conservator s-au prăbușit până aproape de 20%, în timp ce Partidul Laburist este la peste 50%. Tradus în mandate de deputat într-un scrutin parlamentar, aceasta ar însemna un număr de peste 400 pentru Laburiști (de la 202 la alegerile din 2019) și mult sub 200 pentru Conservatori (de la 365 în 2019), un rezultat fără precedent după 1945.

Mulți deputați Conservatori regretă acum că au forțat demisia în luna iulie a liderului lor de atunci, prim ministrul Boris Johnson. Unii dintre ei, ca fosta ministră a culturii, Nadine Dorries, care a refuzat postul oferit de Truss după ce aceasta a devenit prim ministră, a pus un diagnostic politic necruțător: Truss nu are un mandat popular pentru măsurile pe care le propune și dacă vrea să le aplice atunci va trebui să convoace alegeri parlamentare anticipate să vadă dacă electoratul le sprijină.

Și aceasta este problema politică majoră a lui Truss: ea a fost aleasă de un electorat minuscul – 160.000 de membri ai Partidului Conservator – cu interese care diferă semnificativ de cele ale electoratului britanic în ansamblu.

Acum, Truss se adresează conferinței partidului pe care-l conduce, dar discursul său va fi urmărit de întreaga opinie publică. Marja ei de manevră este extrem de limitată și deputații conservatori, care-și văd mandatele în pericol, stau la pândă. O a doua demisie a unui lider al partidului și prim ministru la numai câteva luni distanța ar fi de neconceput din punct de vedere politic. Ceea ce înseamnă că alegerile anticipate devin greu de evitat în situația actuală. Iar Partidul Conservator, după 12 ani neîntrerupți la putere, arată tot mai uzat, divizat și mai ales lipsit de lideri de calibru.