Ultimele lovituri la temelia democrației. Cine-l mai oprește pe Dragnea?

În cea mai recentă postare pe Facebook, Liviu Dragnea anunță practic declanșarea asaltului final împotriva Parchetului General și Serviciului Român de Informații, instituții de forță pe care și-ar dori să le controleze cât mai curând din motive lesne de înțeles. Sunt printre puținele care mai stau în picioare, chiar dacă funcționează cu frâna trasă, inhibate și atacate metodic de liderii PSD și ALDE. Să nu uităm că Parchetul cercetează violențele din 10 august, iar adevărații autori se tem că se va ajunge curând și la ei, fiind evident că jandarmii și cozile de topor n-au acționat de capul lor, ci au executat ordine venite de sus și au acționat conform unui plan.

Cu solicitarea adresată Inspecției Judiciare de a efectua verificări la Parchetul General sub pretextul etern al protocoalelor cu SRI, Dragnea îi oferă lui Tudorel Toader motivele de a cere revocarea lui Augustin Lazăr după modelul Kovesi.

Cu mobilizarea comisiei SRI, liderul PSD pregătește atacul la șeful SRI, Eduard Hellvig. Este de așteptat ca PSD și ALDE să scoată un raport pur politic în care să propună revocarea, plenul Parlamentului îl votează, Hellvig este demis, Dragnea schimbă apoi procedurile de numire și pune mâna pe servicii.

N-ar fi exclus ca pe lângă aceste acțiuni pur politice, hăitașii de profesie din jurul lui Dragnea să pluseze cu ceva plângeri penale, pentru un spor de dramatism.

Ultima ieșire a liderului PSD este mai mult decât o simplă încordare de mușchi la intimidarea adversarului. A mai făcut un pas hotărât către preluarea controlului total asupra statului și instalarea unui dictaturi de tip feudal. Spre asta ne îndreptăm cu pași repezi, iar zilele trecute Dragnea a mai pus la cale o grozăvie.

Cristian Pantazi a dezvăluit modul în care liderul PSD caută să anuleze circuitul avizării actelor normative în Guvern și înlocuirea lui cu un mecanism obedient, care să-i răspundă în mod eficient la comenzi.

Astfel, pregătește terenul ca o eventuală Ordonanță de Urgență pe amnistie și grațiere sau orice alt act normativ să treacă rapid prin Guvern, fără a mai risca blocaje pe diferite paliere din ministere cum s-a întâmplat ultima dată.

Dacă se va ajunge aici, la distorsionarea gravă a funcționării instituțiilor într-o democrație, România se scufundă în mlaștina unui despotism de ev mediu. Eliminarea oricăror instituții de verificare și control, anularea etajelor birocratice care asigură echilibrul într-un stat, anihilarea justiției, reprimarea în forță a mișcărilor contestatare, dezvoltarea unui discurs violent anti-occidental cu accente fasciste (partenerii externi ai României prezentați sub forma unor gândaci care invadează țara pentru resursele ei), ei bine, toate acestea reprezintă, toate la un loc, ingredientele unei autocrații, în pericol de a degenera în dictatură veritabilă.

Au mai apărut semne specifice lumilor orwelliene: delirul liderului suprem, falsificarea realității, minciuna ridicată la politică de stat, propaganda fără limite, halucinația servită pe post de adevăr suprem. Trăim de câteva zile în plină ficțiune: liderul maxim inventează tentative de asasinat împotriva sa după modelul dictatorilor sud-americani (Maduro), denunță lovituri de stat imaginare, generând un hohot de râs homeric în rândul publicului.

Apropiații săi nu se lasă mai prejos și întrețin atmosfera paranoidă lansând petardă după petardă, teme false și acuzații de un ridicol desăvârșit, gen ”Iohannis a condus o organizație nazistă”, Vâlcov vede conspirații kaghebiste împotriva lui etc.

Asistăm la ultimele lovituri la temelia democrației, asalt început în forță în urmă cu un an și jumătate. Mutilarea codurilor penale, demiterea șefei DNA, Laura Codruța Koveși și reprimarea violentă a protestului din 10 august au transformat România într-o țară cu probleme chiar mai mari decât Ungaria sau Polonia, în bolnavul Europei.

Gluma s-a cam îngroșat. Presa mare occidentală relatează îngrozită despre prăbușirea României într-o autocrație de tip feudal sub Dragnea, iar ziariștii americani cer sancționarea oficialilor români corupți în baza Magnitsky Act. Imaginea României în afară s-a făcut praf și pulbere într-un an și jumătate și cu doar câteva luni înainte de preluarea de către România a președinției UE.

Până și nunta faraonică organizată duminică pentru fiul liderului PSD este tot despre puterea lui Dragnea. Liderul PSD i-a invitat pe toți parlamentarii, miniștrii, șefii de CJ și primarii importanți într-un gest dificil de încadrat: aroganță provincială, comportament de jupân care-și cheamă supușii să pupe inelul la un eveniment de familie cu care aceștia n-au nici cea mai mică legătură sau, pur și simplu, neamprostie de parvenit. Sau toate la un loc.

Veți spune că tot ce face azi Dragnea denotă și multă disperare, frica de a pierde puterea, groaza de justiție etc. Poate, așa o fi, dar cu frica asta trăiește de un an și jumătate și a distrus metodic statul de drept, a acumulat enorm de multă putere și se află la un pas de controlul absolut asupra României. Prin urmare, ar fi cazul să nu mai râdem că liderului PSD îi tremură nădragii pe el. I-au ieșit cam toate până acum.

Nu sunt prea multe soluții pentru a ieși din acest coșmar. Una din ele rămâne cu siguranță protestul viguros, presiunea publică crescândă și implicarea totală în cel mai dificil moment pe care îl traversează România după căderea lui Ceaușescu. Cine cedează acum, cine fuge sau se ascunde, este complice la distrugerea democrației.

O altă posibilă soluție depinde doar de Călin Popescu Tăriceanu, partenerul de coaliție al liderului PSD: cât va mai susține guvernul și premierul rușinii naționale? Cum vor explica publicului liderii ALDE în campanie că apără drepturile și libertățile cetățenilor în timp ce protestatari pașnici sunt bătuți măr de jandarmi și gazați la ordinele puterii?

În fine, cele trei șiruri de alegeri: europarlamentare și prezidențiale anul viitor, generale în 2020. Ar fi util să nu uitați când veți merge la urne că partidele nu sunt totuși aceeași mizerie, că o mizerie mai mare decât PSD încă nu s-a inventat și că dacă nu votați, fiecare absență, fiecare abandon, este de fapt un vot pentru ei.