Ultimul veteran de război dintr-un sat de lângă Blaj, înmormântat în curtea casei cu onoruri militare  / În Alba mai trăiesc 15 veterani de război

Ultimul veteran de război din Sâncel, de lângă Blaj, maior (rtg) Ioan Oniga, care împlinise în primăvară 99 de ani, fiind cel mai vârstnic bărbat din sat, a fost înmormântat, cu onoruri militare, marţi, în grădina casei sale, în aceeaşi zi în care a fost condusă pe ultimul drum şi cea mai vârstnică persoană din localitate, o femeie de 102 ani şi 6 luni, informează Agerpres.

„Comunitatea din Sâncel, judeţul Alba, este de astăzi mult mai săracă, ultimul veteran de război, maior (rtg) Ioan Oniga, participant în cel de Al Doilea Război Mondial, a plecat în veşnicie, la întâlnirea cu cei dragi şi cu camarazii săi. (…). La iniţiativa Cercului Militar Alba Iulia, un pluton al Batalionului 136 Geniu ‘Apulum’, cu Gardă de Onoare, sub comanda locotenentului Andrei Crâşmariu, i-au prezentat ultimul onor. Ultima sa dorinţă a fost să fie înmormântat alături de cei dragi în livada gospodăriei sale. A fost aşezat în acel loc, în timp ce s-au tras salve de foc şi s-a cântat stingerea, după care comandantul de pluton a înmânat familiei drapelul”, a transmis şefa Cercului Militar Alba Iulia, Petruţa Pop, pe pagina de Facebook a instituţiei.

Născut în 1 martie 1923 în Sâncel, într-o familie cu cinci copii, tatăl său luptând în Primul Război Mondial, unde a fost prizonier la italieni şi, apoi, la englezi, Ioan Oniga a fost încorporat la 24 mai 1944 la Regimentul 40 Artilerie Blaj, ca telefonist. A urmat un curs de telefonişti la Regimentul 3 Transmisiuni din Deva, unde a învăţat codul Morse, dar şi funcţionarea aparatelor de transmisiuni militare.

„La 23 august 1944 se afla la Deva. Au fost puşi pe poziţie în Valea Florilor, acolo, unde, mărturisea el, ‘aveam munţi de muniţie!’. Au dus lupte contra armatei germane în Transilvania, fiind alături de Divizia 3 Vânători de Munte a generalului Mociulschi, apoi în Ungaria şi în Cehoslovacia până la Banka-Bistrita. La ‘Bratislava s-a terminat frontul’, povestea el. După 5 săptămâni de repaus, regimentul din care făcea parte, a fost trimis spre casă, fiind lăsat la vatră pe 5 Decembrie 1946. Pentru faptele sale eroice a fost decorat cu medalia ‘Bărbăţie şi Credinţă’, clasa a 3-a”, a menţionat Petruţa Pop.

A avut trei copii, suferind mult în ultimii ani când cei doi băieţi, din care unul medic şi altul economist, au plecat, pe rând, în veşnicie.

La dorinţa sa, „tetea Ion – Cornea” fost înmormântat în grădina locuinţei sale, care adăposteşte şi mormintele soţiei şi ale celor doi fii, dar şi a părinţilor şi surorilor sale.

Tot marţi a fost înmormântată, în cimitirul satului, şi cea mai vârstnică persoană din Sâncel, o femeie născută la 1 decembrie 1919. Cu acelaşi nume de familie cu veteranul de război, dar fără să fie rude, Ana Oniga, „nana Ană”, avea 102 ani şi 6 luni.

Nu a avut probleme majore de sănătate până nu demult, învingând anul trecut, după mai multe zile de spitalizare, şi boala după ce s-a infectat cu virusul SARS-CoV-2.

Ambii, potrivit propriilor dorinţe, au fost înmormântaţi în hainele populare specifice satului de pe Târnava Mică.

În prezent, în Alba mai trăiesc 15 veterani de război.

Sursa foto: Facebook / Cercul Militar Alba Iulia