Umbra partidului spaniol de dreapta Vox planează asupra alegerilor generale anticipate, convocate de prim ministrul și liderul Partidului Socialist, Pedro Sanchez, care vor avea loc în iulie

Stânga încearcă să trezească spectrul pericolului „extremei drepte” la putere, descriind Vox ca o întoarcere la epoca dictatorului Francisco Franco (care a guvernat țara cu o mână de fier în periada 1939 – 1975), în speranța de a recupera voturi după înfrângerile umilitoare de la alegerile regionale și municipale de duminică, relatează The Times.

Vox, care și-a dublat scorul la aceste alegeri și care acum este pe cale să intre în mai multe guverne regionale alături de Partidul Popular (PP, conservator), consideră că Sánchez este terminat și că a sosit timpul pentru a co-guverna Spania. Al treilea partid ca mărime în parlament, a înregistrat duminică cea mai bună performanță dintre toate partidele și se află într-o poziție de a înclina balanța puterii, cu intenții de vot de până la 15% în sondaje.

„Acestea sunt ultimele zile ale lui Sánchez, nu am nicio îndoială”, a declarat Ignacio Garriga, secretarul general al Vox. „El știe că, cu cât trece mai mult timp, cu atât mai sigur va fi scrierea certificatului de deces al guvernului său”.

Premierul Sánchez, care a dizolvat parlamentul luni și a devansat alegerile naționale din decembrie, a încercat să pună cele două partide ale dreptei în aceeași oală, spunând că nu există „nicio diferență” între PP și Vox și numind coaliția lor un „tandem de extremă dreapta”.

El a avertizat asupra unei „tendințe reacționare” globale, îndemnându-i pe spanioli să decidă dacă „vor un prim-ministru de partea lui Biden sau Trump, de partea lui Lula sau Bolsonaro”.

Alberto Nunez-Feijóo, liderul PP, care a căutat o linie moderată și a declarat anterior că ambiția sa este de a evita o coaliție cu Vox, nu a comentat o astfel de alianță de la declanșarea alegerilor. „Majoritățile absolute sunt lucrul meu preferat”, a spus el. El urmărește să evite să pecetluiască acordurile de coaliție a guvernelor regionale cu Vox înainte de scrutin pentru a minimiza efectele toxice ale acestora asupra alegătorilor centriști.

„PP este speriat ca de obicei. Sunt niște lași”, a spus Garriga. „Le este frică de ceea ce spune stânga și mass-media, dar trebuie să aleagă cu cine vor guverna – și dacă se vor conforma voinței poporului de a oferi o alternativă la socialiști, sau nu”. Sondajele favorizează posibilitatea ca PP să guverneze în coaliție cu Vox. „Avem o mână întinsă către Partidul Popular. Vom face tot ce ne stă în putință pentru a realiza o coaliție”, a declarat Garriga. „Vor avea nevoie de noi”.

PP și Vox împărtășesc poziții comune în probleme cheie, cum ar fi antipatia față de pactele guvernului cu partidele de extremă-stânga și cu partidele separatiste basce și catalane. Dar cele două partide diferă în chestiuni precum feminismul și imigrația, în privința cărora Vox are opinii care îi revoltă pe conservatorii moderați.

Condus de Santiago Abascal, în vârstă de 47 de ani, un politician de carieră din Țara Bascilor, Vox a fost format în 2013 pe fondul indignării legate de respectarea de către PP a instrucțiunii Curții Europene a Drepturilor Omului de a elibera teroriștii basci condamnați.

Popularitatea sa a crescut vertiginos din cauza atacurilor sale la adresa unei oferte de independență eșuate a guvernului regional catalan pro-separatist în 2017. A câștigat sprijin în urma opoziției sale față de grațierea de către Sánchez a liderilor catalani separatiști încarcerați și față de înțelegerile pe care acesta le-a încheiat cu partidele acestora.

Atacurile vitriolante ale Vox împotriva alianței socialiștilor cu Bildu – fosta aripă politică a Eta, defuncta grupare separatistă teroristă bască – care este în ascensiune în regiunea nordică, a câștigat, de asemenea, votanții.

Garriga a susținut că alte politici au fost cele care au sporit sprijinul lui Vox: „Datorită succesului nostru electoral, în sfârșit milioane de spanioli vor avea o voce în probleme despre care, de la stânga până la Partidul Popular, nimeni nu vrea să vorbească: problemele legate de imigrație, insecuritate, degradarea serviciilor publice și risipa de zeci de ani a banilor publici de către clasa politică”.

Caracterizarea de către stânga a Vox drept fascist și de extremă-dreapta – etichete pe care le respinge – a fost „o demonizare, o minciună, pentru că sunt incapabili să argumenteze cu propunerile noastre politice”.

Vox a fost criticat în repetate rânduri pentru că a folosit imagini rasiste și anti-islamice în campaniile sale anti-imigrație, precum și pentru că a răspândit știri false, cum ar fi afirmația că noua lege privind bunăstarea animalelor urmărește să legitimeze bestialitatea și că agresiunile sexuale s-au dublat de când Sánchez a ajuns la putere.

Făcându-se ecoul retoricii anti-imigrație a lui Trump, Abascal a cerut construirea unui zid în jurul enclavelor spaniole nord-africane Ceuta și Melilla și ca acesta să fie plătit de Maroc.

De asemenea, el a cerut interzicerea procedurilor medicale precum schimbarea de sex și avortul în cadrul sistemului public de sănătate și vrea să abroge legea privind violența de gen,

Partidul a obținut câștiguri deosebite cu legea privind consimțământul, elaborată de partidul stângii radicale Podemos, partenerul Partidului Socialist, care a dus la reducerea pedepselor sau la eliberarea a peste 1.000 de infractori sexuali.

Ultra-liberal din punct de vedere economic, apelurile trumpiste ale lui Vox de a „face Spania măreață din nou”, de a intensifica eforturile diplomatice pentru returnarea de către Marea Britanie a Gibraltarului Spaniei și de a abroga legea memoriei democratice a lui Sánchez – care interzice simbolurile din epoca franchistă – au stârnit alegătorii de dreapta.

Dar pot PP și Vox să colaboreze? Garriga a făcut referire la coaliția de guvernare de dreapta a partidelor, formată anul trecut în regiunea Castilia și León. Aici a fost lansată cea mai contestată inițiativă a Vox: o propunere de a oferi femeilor care doresc să facă avort o ecografie 4D pentru a încerca să le descurajeze să continue procedura. Planul a fost rapid condamnat de guvern, iar PP a dat înapoi.

Vox dorește să imite succesul prim ministrei Italiei, Giorgia Meloni. „Ea duce o politică sensibilă, răspunzând intereselor națiunii lor”, a declarat Garriga.

Dar Sánchez a calculat că mulți spanioli ar fi îngroziți să o aibă pe Abascal ca viceprim-ministru. „Mai există și o altă problemă”, a declarat un înalt oficial spaniol. „Ca și Podemos, Vox sunt incompetenți”.