Un adversar al oricărui fanatism: Ioan Petru Culianu și vremurile actuale (Op-ed de Vladimir Tismăneanu)

România spiritului democratic îi datorează nespus de mult celui născut la Iași pe 5 ianuarie 1950. Profesorul Ioan Petru Culianu ne-a lăsat moștenire, pe langa admirabila sa opera științifică, diagnoza fundamentalismului patriotard, xenofob , grobian si toxic.

Din articolul „Patriot?”, inclus in volumul „Păcatul împotriva spiritului”, îngrijit de sora cărturarului, Tereza (Tess) Petrescu, ediția a doua, Polirom, 2005, reiau aici acest pasaj: “Il aud din nou pe prieten: Bine, domnule, dar de ce cobori la nivelul derbedeilor? Crezi ca-i nevoie să-ți argumentezi cazul? Sa le scoți pe nas titlurile dumitale? Exista in România nenumărați oameni de bine, cu titluri de la cele mai importante instituții din lume, inteligenți, creativi, independenți. Oare ignori lucrul asta? Nu. Catusi de putin. Acești oameni sunt prietenii mei, ii stimez, iar pentru ei as arată adevărat patriotism, spirit de sacrificiu, umilinta. Dar nu ei au inventat raționamentele absurde de mai sus, ci derbedeii. Acestora trebuie sa le răspunzi pe limba lor. M-am prefăcut destul ca nu-i aud. E timpul sa ma auda si ei pe mine. Și, cu voie ori fără voie o voi face…”

În eseul intitulat „Ku-Klux-Klan Ortodox”, ultimul articol românesc al marelui istoric al religiilor, Culianu analiza legionarismul ortodoxist (ori ortodoxismul legionaroid) ca eșafodaj ideologic al salvării prin înlăturarea elementului “străin” din religie; alungarea elementului “strain” din tara si fondarea “Omului Nou”, ideal pe care “vestitorii” extremei drepte, spre a relua termenul lui Dinu Pillat, il împărtășeau cu cei ai bolșevismului: “Ortodoxistii produc la vremea respectiva o enorma maculatura, care azi apare cu totul descreierata. Garda de Fier pleaca de la aceasta ideologie, in care introduce elemente mistice si de societate secreta. Pericolul fundamentalismului in sânul ortodoxiei nu s-a stins. Dimpotriva, azi pare mai puternic ca oricând”. („Meridian”, mai-iunie 1991).

Ce nu anticipa Culianu, altminteri un gânditor cu capacitati premonitorii absolut uluitoare (povestirea sa despre “Jormania liberă” rămâne o capodoperă a literaturii politice), era resurecția radicalismului stângist, alianta greu imaginabila ce avea sa se formeze dintre toți cei care detesta valorile liberalismului democratic, ceea eu numesc barocul stalino-fascist.

De fapt, cum am mai spus-o, ideea de a scrie o carte despre fantasmele salvării, despre universul mitologic al politicului in post-comunism, s-a nascut in lungile conversatii telefonice purtate cu profesorul de la Chicago, prieten de idei si de valori.

Profesorul Culianu a fost asasinat la Chicago in mai 1991. Crima s-a petrecut in clădirea Școlii de Studii Religioase a celebrei University of Chicago. Ideile științifice si politice ale savantului continuă sa fie vii. Avem nevoie de ele in lupta împotriva noilor fundamentalisme, tribalisme si șovinisme.