Un an mai târziu, sabotajul gazoductului Nord Stream rămâne un mister total

Eveniment geopolitic major, sabotajul de acum un an al gazoductelor Nord Stream rămâne o enigmă. Mai multe anchete încearcă să reconstituie piesele acestui puzzle din Marea Baltică, într-un context extrem de sensibil din cauza războiului din Ucraina, scrie Le Figaro.

Atunci când, la 26 septembrie 2022, patru scurgeri uriașe de gaz, precedate de explozii subacvatice, au avut loc la câteva ore distanță una de alta pe Nord Stream 1 și 2, conductele care leagă Rusia de Germania și care transportau cea mai mare parte a gazului rusesc către Europa, a existat o reacție de stupoare. La momentul respectiv, Moscova încetase livrarea de gaze prin Nord Stream 1, pe fondul unei dispute energetice cu țările europene care sprijină Ucraina.

În ceea ce privește gazoductul soră Nord Stream 2, un subiect de dispută între Berlin și Washington timp de mulți ani, construcția sa a fost finalizată la sfârșitul anului 2021. Conducta nu a intrat însă niciodată în serviciu.

O infrastructură în valoare de miliarde de euro zace acum pe fundul mării. Scurgerile au avut loc toate în apele internaționale, în largul insulei daneze Bornholm și pe coasta din sudul Suediei.

Anchetatori foarte discreți

Niciuna dintre cele trei anchete judiciare lansate separat de Germania, Suedia și Danemarca nu a fost încă finalizată. „Principala ipoteză este că un stat se află în spatele” sabotajului, a declarat în aprilie procurorul suedez Mats Ljungqvist, adăugând că autorii știau „foarte bine că vor lăsa urme”.

Parchetul german a declarat pentru AFP că „în prezent nu este posibil să se facă declarații fiabile” cu privire la identitatea și motivațiile autorilor sau „în legătură cu problema unui sprijin statal”. „Fie nu există într-adevăr piste suficient de bune, fie este vorba de o chestiune sensibilă din punct de vedere politic”, comentează Christian Mölling, expert la Consiliul German pentru Relații Externe (DGPA).

Miercuri, procurorul suedez Mats Ljungqvist, intervievat de AFP, a declarat că se află „în faza finală a anchetei”, sperând să poată emite o „decizie” până în 2024.

O telenovelă mediatică

Expediții de reconstrucție, unele cu ajutorul unor drone subacvatice, experți, foști agenți secreți și trasee care duc de la Varșovia la Crimeea via Moldova: presa de investigație încearcă să elucideze mecanismele unei operațiuni ultra-complexe din punct de vedere tehnic.

La începutul lunii martie, New York Times susținea, pe baza unor informații consultate de serviciile secrete americane, că în spatele sabotajului s-ar afla un „grup pro-ucrainean”, dar că președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu ar fi fost implicat.

În același timp, procuratura germană a anunțat că investighează o ambarcațiune suspectată că ar fi transportat explozibilii. Urmând această pistă, publicațiile germane Spiegel și ZDF au mers până într-acolo încât au închiriat acest velier de 15 metri, „Andromeda”, pentru a reconstitui călătoria pe care cred că a făcut-o un echipaj ucrainean format din cinci bărbați și o femeie din portul german Rostock până la insula daneză Bornholm. Citat de Der Spiegel, un fost ofițer al serviciilor de informații navale britanice a suspectat o navă științifică rusă, Sibiriakov, în timp ce cotidianul danez Information a arătat cu degetul spre SS-750, o altă navă rusă specializată în operațiuni subacvatice și prezentă în zonă cu puțin timp înainte de explozii.

Speculațiile continuă

Ucraina, Rusia și Statele Unite au negat cu tărie orice implicare. În iunie, mai multe instituții media au afirmat că serviciile de informații militare olandeze au avertizat CIA cu privire la un plan ucrainean de a arunca în aer conducta.

Scurgerile de informații din partea serviciilor secrete „sunt doar o piesă din puzzle”, spune Christian Mölling. „Există, de asemenea, persoane care locuiesc în Ucraina și care ar putea lucra pentru serviciile secrete rusești”. Implicarea Ucrainei ar fi foarte greu de gestionat de către aliații occidentali ai Kievului. Pentru Andreas Umland, analist la Stockholm Centre for Eastern European Studies, un scenariu care implică Rusia este „cel mai probabil”.

Având în vedere că Moscova a întrerupt fluxurile către Europa ca presupuse represalii la sancțiunile occidentale, sabotajul ar fi putut „omorî doi iepuri dintr-o lovitură”, spune Andreas Umland. Pe de o parte, Gazprom, acționarul majoritar al conductelor, ar fi putut fi scutit de cererile de despăgubire ale clienților săi prin invocarea unui caz de „forță majoră”. În al doilea rând, continuă expertul, pentru a arunca suspiciuni asupra Kievului și a „distruge reputația Ucrainei”.

Foarte dependent de gazul rusesc înainte de conflict, Berlinul a fost nevoit să îl înlocuiască la un preț dublu cu alți furnizori, cu prețul creșterii vertiginoase a costurilor energetice în cea mai mare economie a Europei.