Un avion UE va supraveghea Canalul Mânecii pentru a împiedica rețelele de contrabandă cu migranți. Cine sunt acești migranți și de unde vin ei

În urma tragediei de săptămâna trecută, în care 27 de migranți și-au pierdut viața în timp ce încercau să ajungă în Marea Britanie, un avion al Uniunii Europene, coordonat de FRONTEX – organizația de control al frontierelor UE, va supraveghea, începând de miercuri, rețelele de contrabandă cu migranți din împrejurul Canalului Mânecii, anunță DW.

Decizia vine în urma unei ședințe de criză convocată la Calais de președintele Franței, Emmanuel Macron, la care au participat oficiali din partea Germaniei, Belgiei, Țărilor de Jos și Comisiei Europene. Marii Britanie a fost invitată inițial să participe prin ministra de interne Priti Patel, dar invitația a fost contramandată ulterior de către omologul său francez din cauza unei presupuse „încălcări a protocolului”, cauzată de premierul britanic Boris Johnson printr-o postare pe Twitter, considerată „neserioasă” de Palatul Élysée. 

Premierul Johnson a sugerat Franței să își „ia înapoi migranții” pentru a salva „mii de vieți” și pentru a face nefuncțional actualul model de business al rețelelor de contrabandă cu migranți, ulterior evenimentului tragic de miercuri în care 27 de persoane și-au pierdut viața, printre care erau o femeie însărcinată și 3 copii.

Originea migranților

Abdulfatah Hamdallah este unul dintre migranții care a decedat săptămâna trecută la doar 28 de ani riscându-și viața încercând să traverseze Canalul Mânecii, după ce Franța i-a respins cererea de azil, pentru o viață mai bună și departe de cea „horror” pe care o trăise până atunci în Sudan, scrie The Guardian. „Voia să-și construiască viitorul, deci nu putea rămâne în Sudan”, povestește fratele său, rămas în țara de origine.

La fel ca Abdulfatah, alte 336 de vieți au fost pierdute din 1999 până în prezent, dintre care 27 doar săptămâna trecută, încercând să ajungă în Marea Britanie cu barca pneumatică prin Canalul Mânecii, conform unui raport actualizat al Institutului de Relații Rasiale, în timp ce peste 27.000 de migranți au ajuns teferi în Marea Britanie doar în 2021, număr de 3 ori mai mare comparativ cu anul 2020, în care s-au înregistrat doar 8.438 de treceri. Doar săptămâna trecută, autoritățile franceze au salvat de la înec aproape 250 de persoane care încercau să treacă Canalul Mânecii cu ajutorul unor ambarcațiuni improvizate, relatează Reuters.

Majoritatea migranților care au ajuns în Marea Britanie în 2020 provin din țări precum Iran – 29%, Irak – 18%, Siria – 9% sau Sudan – 8%, conform BBC, principalul motiv pentru care aceștia își riscă viața este dorința unui trai mai bun, departe de războaie și de regimuri autoritare, care adesea le  încalcă drepturile fundamentale ale omului.

Iranul, care este o teocrație islamică, se confruntă la 42 de ani după Revoluția islamistă cu procesul migrator numit „exodul creierelor”, în care persoanele calificate părăsesc țara de proveniență pentru standarde de viață superioare, având o diasporă aproximată de Națiunile Unite în 2020, citat de MigrationPolicy.org, la 84.000 de iranieni în Marea Britanie, în timp ce cetățenii Iranului sunt pe primul loc începând din 2016 la cererile de azil înregistrate în Regatul Unit.

Dintre cele 27 de persoane decedate în largul Canalului Mânecii, câțiva migranți provin aparent din regiunea autonomă Kurdistan din Irak, conform BBC. Peste 9,2 milioane de  irakieni au fost dislocați, în Irak sau în afara lui, conform unui raport al Institutului Watson al Universității Brown, ulterior invaziei militare a Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003.

Siria, care din 15 martie 2011 este într-un război civil prelungit, are 13,2 milioane de cetățeni dislocați, atât în țară, cât și afara granițelor, de la începutul conflictului militar. Dintre 3,7 milioane de sirieni care s-au refugiat în țara vecină, Turcia, mai puțin de 1% au fost preluați prin relocare sau prin acordarea permisului de azil de către Marea Britanie, conform BBC.

Diaspora sudaneză, care este în top 4 al solicitărilor de azil în Marea Britanie unde se află cea mai numeroasă diasporă sudaneză din lume, a crescut în ultimii ani din cauza problemelor interne din Sudan, precum conflictul militar din Darfur, corupția sau lipsa de oportunități. Fratele lui Abdulfatah povestește pentru TheGuardian că viața în Sudan era atât de „dificilă”, încât acesta nu avea altă opțiune decât să plece.

Ministrul de interne al Franței, Gerard Darmanin, acuză însă legislația muncii din Marea Britanie ca principalul motiv care îi încurajează pe migranți să încerce să traverseze Canalul, scrie Reuters.

Migranții prioritizează Marea Britanie în defavoarea Franței, în principal, datorită condițiilor asistenței sociale mai bune oferite de statul britanic refugiaților, Franța fiind condamnată în 2020 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru „condiţii de viaţă inumane şi degradante” oferite a trei refugiați fără adăpost, conform scotsman.com, fie datorită faptului că au rude în Marea Britanie sau cunoștințe superioare de limbă engleză.

Marea Britanie era pe locul 5 în 2020 în Europa după numărul de solicitări de azil, după Germania, Franța, Spania și Grecia.