Un Conclav fără Milano – ar fi pentru prima dată din 1878 când cea mai mare eparhie din Europa ar fi „exclusă”

Acum, când Francisc nu mai este printre noi, Biserica Catolică va avea în curând un nou Papă. Așa se întâmplă de câteva milenii. De asemenea, timp de mai multe secole, printre prelații chemați să-și aleagă conducătorul, s-a aflat și Arhiepiscopul de Milano. Nu şi de data aceasta, deoarece în timpul pontificatului, Jorge Mario Bergoglio i-a încredințat lui Mario Delpini cea mai mare eparhie din Europa (se mai spunea şi „din lume”, însă există criterii diferite pentru această clasificare), pe care nu l-a numit însă niciodată cardinal. În consecinţă, nu va putea participa la conclav, potrivit Corriere dela Serra, citată de Rador Radio România.

Acest lucru nu s-a întâmplat din 1878, când non-cardinalul Luigi Nazari di Calabiana (arhiepiscop de Milano din 1867 până în 1893) nu a participat la alegerea lui Leon al XIII-lea. Și mergând înapoi în timp, sunt foarte puține cazuri în care șeful Bisericii Ambroziene nu a participat la un conclav.

De-a lungul secolelor precedente, explicațiile absenței se schimbă: în primul rând, nu toți arhiepiscopii de Milano au fost cardinali, iar apoi dificultățile deplasării și timpul limitat i-au împiedicat pe mulți să ajungă la Roma pentru conclav.

Sau, în alte cazuri s-a întâmplat ca arhiepiscopul să fie doar desemnat, dar încă neinstalat. În orice caz, excluderea actuală este a doua în 150 de ani și soseşte după ce — în perioada postbelică — arhiepiscopia ambrosiană a fost o prezență fixă ​​în Vatican la momentul luării deciziilor privind viitorul Bisericii. De altfel unul dintre cardinalii milanezi, Montini, a devenit papă cu numele de Paul al VI-lea.

Cu aproximativ 5 milioane de botezați, „marea” arhiepiscopie din Milano pare mică în comparație cu cei aproximativ 1,5 miliarde de credincioși care îl recunosc pe Papa drept ghid spiritual. Dar cum trăiește această substanţială ruptură istorică lumea catolică ambrosiană, cu și fără sutană?

Cei mai puțin tulburați par să fie preoții. „Papa Francisc a determinat această situație, a modelat o „Biserică în ieşire”, adică proiectată în lume, pornind de la componenţa colegiului cardinalilor – explică din biroul său din Curia, Monseniorul Luca Bressan, vicar episcopal pentru Cultură, Caritate, Misiune și Acțiune Socială – i-a invitat să iasă în marea deschisă, să se cunoască, începând de la noile şi puternicele diferențe de naţionalitate, cultură şi chiar şi de vârstă”.

Bine, dar tocmai Milano? „Printre eparhiile excluse din acest conclav se numără și Berlinul, Parisul, Lisabona, Viena, Bruxellesul, episcopate cu o istorie lungă și importantă, care au dat naștere Conciliului Vatican II. Dar atenție – ține să sublinieze Bressan – la vremea aceea se vorbea despre primul Conciliu „mondial”, când în realitate, în special Europa de Nord decidea pentru toată lumea”.

Iar acum pontiful suburbiilor a răsturnat balanța: „Trebuie să regândim regulile umanității, iar noi, ambrosienii, suntem implicați în istoria și cultura noastră milenară”, spune fără emfază vicarul Arhiepiscopului Delpini.

Sursa: IL CORRIERE DELLA SERA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel