„Un eveniment inedit şi îngrijorător”/ Oceanografi: Ne aflăm în faţa a ceva nemaivăzut/ Banchiza din Antarctica nu creşte într-un ritm natural. Am intrat într-un nou regim?

Banchiza din Antarctica are dificultăţi în a-şi reveni după o topire istorică din februarie, în pofida sosirii iernii în emisfera sudică, un fenomen care riscă să accelereze încălzirea globală şi care ar putea periclita numeroase specii din Oceanul Antarctic, relatează sâmbătă AFP, citată de Agerpres.

Aproximativ 2,5 milioane de kilometri pătraţi, de cinci ori mai mult decât Franţa continentală: acesta este deficitul de gheaţă de pe mare din Antarctica înregistrat de observatorul european Copernicus la sfârşitul lunii iunie, comparativ cu media din perioada 1991-2020.

La 16 februarie, suprafaţa banchizei din Antarctica, care se formează prin îngheţarea apei sărate a oceanului, a atins deja cel mai mic nivel de la debutul măsurătorilor satelitare, în urmă cu 45 de ani, cu o întindere totală de 2,06 milioane de kilometri pătraţi.

De atunci, gheaţa s-a refăcut într-un ritm neobişnuit de lent, în pofida sosirii iernii în emisfera sudică. Suprafaţa banchizei în iunie a fost astfel stabilită la 11,5 milioane de kilometri pătraţi (cu 17% mai puţin comparativ cu media). Ritmul de refacere este „extraordinar de redus”, potrivit lui Ed Blockley, care conduce Grupul pentru climă polară din cadrul Met Office, serviciul britanic de meteorologie.

„Un eveniment inedit şi îngrijorător”, a confirmat Jean-Baptiste Sallée, oceanograf şi climatolog la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (CNRS) din Franţa. „Ne aflăm în faţa a ceva nemaivăzut, cu o banchiză care nu creşte într-un ritm natural. Întrebarea este: am intrat într-un nou regim? Dar este încă prea devreme pentru a răspunde”, a precizat el.

Până recent, banchiza din Antarctica părea să fie scutită de efectele încălzirii globale. Timp de 35 de ani, ea a rămas stabilă şi chiar a crescut uşor, atingând în septembrie 2014 un record de peste 20 de milioane de kilometri pătraţi, pentru prima dată după anul 1979.

„În 2015, totul s-a întors pe dos: am pierdut în 2-3 ani ceea ce am câştigat în 35 de ani”, a declarat spune Francois Massonnet, climatolog la Universitatea catolică din Louvain, în Belgia. „Din 2016, doborâm recorduri aproape în fiecare an şi se pare că aceste recorduri nu sunt independente unele de altele”, a adăugat el.

O ipoteză ar fi, potrivit lui Massonnet, că ar fi vorba despre un fenomen care se auto-perpetuează: oceanul se încălzeşte mai mult vara, din cauza lipsei banchizei. Apoi, „când revine iarna, mai întâi trebuie eliberată toată căldura în exces înainte de a se putea forma gheaţă pe mare”, a explicat Massonnet. Această gheaţă, mai subţire, se topeşte într-un ritm mai rapid la revenirea verii.

„Zonă de refugiu”

Această retragere a banchizei „este în concordanţă cu schimbările climatice care încep să aibă impact asupra banchizei din Antarctica”, a precizat Sallée. Însă, cercetătorii sunt reticenţi în a stabili o legătură oficială cu încălzirea globală deoarece modelele climatice au prezentat anterior dificultăţi în a prezice schimbările la nivelul banchizei din Antarctica.

Ceea ce se ştie, însă, este că reducerea banchizei riscă să agraveze încălzirea globală. Oceanul, care este mai închis la culoare, reflectă o cantitate mai mică din razele solare comparativ cu gheaţa albă şi, prin urmare, stochează mai multă căldură.

Pe măsură ce se topeşte, banchiza îşi pierde şi rolul de tampon între valuri şi calota glaciară din Antarctica, riscând să accelereze scurgerile gheţarilor de apă dulce în ocean.

În plus, retragerea gheţii de pe mare ameninţă ecosistemul bogat pe care îl adăposteşte. Departe de a fi o întindere de gheaţă, „banchiza formează terase, tuneluri, labirinturi, fiind o zonă de refugiu pentru vieţuitoare, care se pot ascunde astfel de prădători”, a explicat Sara Labrousse, cercetătoare specializată în ecologie polară la CNRS.

Banchiza găzduieşte în special krill, crustacee asemănătoare cu creveţii, care constituie hrana multor prădători precum balenele, focile sau pinguinii. „Banchiza este, de asemenea, o zonă de odihnă, de năpârlire şi reproducere pentru multe mamifere şi păsări marine”, a adăgat Sara Labrousse.

Când banchiza se sparge prea devreme în timpul sezonului, focile tinere care au puţină grăsime şi blană insuficient de impermeabilă pot muri de hipotermie după ce cad în apă, a precizat cercetătoarea. Retragerea banchizei „poate pune în pericol populaţiile”, a avertizat ea.