Un fost agent FBI atrage atenţia: Ţările est-europene ar trebuie să fie îngrijorate de întâlnirea Trump-Putin

Fostele state din estul Europei care au fost în sfera de influenţă a Moscovei ar trebui să fie îngrijorate din cauza întâlnirii dintre preşedinţii Donald Trump şi Vladimir Putin, care se desfăşoară luni în capitala Finlandei, susţine unul dintre cei mai longevivi şi cunoscuţi agenţi ai Biroului Federal de Investigaţii din Statele Unite. Într-o interviu acordat G4Media.ro, I.C. Smith a spus că acest lucru se justifică prin faptul că, în prezent, creşte rolul despoţilor în întreaga lume, statul de drept este diminuat, iar Trump pare „a gravita spre tirani.” Fostul agent nu priveşte cu ochi buni summit-ul dintre liderii american şi rus, cea mai mare teamă fiind aceea că cei doi se vor întâlni singuri şi nu vor exista martori la ceea ce se va discuta.

Casa Albă şi Kremlinul au anunţat recent, în comunicate difuzate simultan, că preşedintele american şi cel rus se vor întâlni faţă în faţă la 16 iulie în Helsinki, unde vor discuta despre relațiile dintre Statele Unite şi Rusia, precum şi despre „o serie de probleme de securitate națională.” Foarte probabil, pe agenda întâlnirii – prima reuniune oficială dintre cei doi lideri – se vor afla dosare sensibile, precum războiul din Siria, Ucraina, acordul nuclear cu Iranul şi amestecul Moscovei în alegerile din SUA şi din alte ţări occidentale.

G4Media.ro a stat de vorbă cu fostul agent FBI I.C. Smith, cu care a discutat despre reuniunea Trump-Putin, care ar putea fi rezultatele întâlnirii de la Helsinki, cum vrea liderul de la Kremlin să refacă gloria Uniunii Sovietice şi ce şanse există ca Rusia post-Putin să devină o ţară democratică.

Adrian Novac: Care este opinia dumneavoastră despre întâlnirea Trump-Putin şi posibilul ei rezultat?
I.C. Smith: În urma summit-ului de la Singapore (dintre liderii american şi nord-coreean), există o îngrijorare considerabilă cu privire la întâlnirea dintre Trump și Putin. Este clar că Trump a supraevaluat rezultatele întâlnirii sale cu Kim și, în multe privinţe, cei mai aprigi susținători ai săi au rămas tăcuţi, în timp ce cei care i se opun au ridiculizat declarațiile sale despre realizările obţinute.

Marea teamă este dacă Putin și Trump se vor întâlni singuri. Din această cauză, nu vor exista „martori” la ceea ce se va discuta. Cred că fostele state cliente ale sovieticilor, România dar şi restul, ar trebui să fie foarte îngrijorate. De exemplu, Trump i-a luat prin surprindere pe toți când a anunțat că SUA și Coreea de Sud nu vor mai avea exerciții militare comune, deși aceste exerciții au fost în primul rând defensive, cu jocuri de război centrate în jurul unei posibile invazii nord-coreene. Trump chiar a mers până acolo încât a folosit limbajul nord-coreean atunci când a spus că aceste exerciţii sunt o „provocare.” Există temeri că va face ceva asemănător cu Putin. Foarte sincer, există puţină încredere că el va putea concura cu Putin într-o astfel de întâlnire. Amintiți-vă că, înainte de a se întâlni cu Kim, s-a lăudat că îşi foloseşte „instinctul” în astfel de chestiuni. Trump nu va fi pregătit (pentru întâlnirea cu Putin), va da din colţ în colţ și cine știe ce va rezulta din acest summit!

Trebuie să vă amintiți mereu că Trump crede că, dacă el nu a făcut un lucru, acel lucru este lipsit de valoare. El nu va da nimănui credit pentru că a făcut ceva semnificativ, cu excepția cazului în care acea persoană îndeplineşte pur și simplu un ordin de-al său. În opinia mea personală, el nu este altceva decât un bătăuş din curtea şcolii care este mai degrabă laș decât curajos. El s-a sustras constant mobilizării în timpul Războiului din Vietnam şi, în timp ce îi place să se laude cu forţa sa, în realitate Trump nu este altceva decât un om slab. Reţineţi că el nici măcar nu poate concedia pe cineva faţă în faţă, dar în schimb anunță astfel de lucruri pe Twitter sau cu ajutorul unui subaltern.

Cred că Putin va avea o problemă reală şă-și ascundă zîmbetul de pe faţă în timpul întâlnirii. Probabil că acum îşi freacă mâinile de nerăbdare.

Dar, în final, Trump va face declaraţii grandioase despre succesul întâlnirii care, foarte probabil, nu vor rezista la o analiză atentă. Singura speranţă este ca Putin să îşi supraaprecieze forţele şi, cumva (deşi nu-mi pot imagina cum), el va reuşi să insulte bărbăţia lui Trump şi îl va face pe acesta să se depăşească pe sine. Reţineţi că întotdeauna este vorba despre Trump personal, nu despre țară, nu despre aliații noștri. Întotdeauna este despre cum percepe Trump că va arăta. Soarele îl luminează pe Trump numai în lumea lui Trump.

A.N.: Vorbeaţi despre efectele reuniunii pentru fostele state comuniste din Europa de Est. Puteţi să elaboraţi această idee? La ce ne putem aştepta?
I.S.: Dincolo de faptul evident legat de stima de sine considerabilă pe care Trump o are despre el, există și elementul de imprevizibilitate. După cum am remarcat, Trump nu se va pregăti în sensul tradițional, adică să studieze istoria, relațiile din trecut, cultura etc. Nu va asculta de nimeni; la urma urmei, el știe tot ce merită să știe și îşi va urma „instinctul.” Ei bine, „instinctul” său în Singapore l-a determinat să acorde credibilitate liderului celei mai opresive țări din lume. Să ne aducem aminte că Trump a susținut chiar că Kim îşi iubește poporul!

Trump a justificat anexarea Rusiei la Crimeea prin faptul că acolo există un număr mare de cetățeni care vorbesc rusa. Iar anexarea de către Rusia a Crimeei a fost primul astfel de act de luare cu forţa a teritoriul unei altei țări de după cel de-al Doilea Război Mondial. La începutul anilor 1990, m-am întâlnit cu oficiali din democrațiile emergente din Estonia, Letonia etc. și am fost surprins să aflu de segmentele mari ale populației lor care erau vorbitoare de limba rusă. Deci, presupun că, folosind justificarea lui Trump pentru anexarea rusească a Crimeei, rușii ar putea să fie justificați să preia Estonia, Letonia etc. Sau cel puțin o parte din ele. E ca şi cum ai spune că, având în vedere faptul că El Paso (Texas) este un oraş în care se vorbeşte în majoritate spaniolă, acest lucru ar fi o justificare pentru ca Mexic să îl anexeze! Puteți vedea aici absurditatea raționamentului lui Trump.

Europa de Est, şi într-adevăr toată Europa, trebuie să fie neliniștită. Există un vânt de rău augur care bate în toată lumea în care despoții sunt în ascensiune și statul de drept este diminuat. Desigur, există indicii că acest lucru se întâmplă şi în România. Turcia tocmai a concediat aproximativ 18 000 de funcționari publici, inclusiv mii de ofițeri de poliție și soldați, cu peste 125 000 de funcționari publici pierzându-şi locurile de muncă din cauza unor acuzaţii false. În Filipine, există escadroane ale morţii, care pretind că îi vizează pe dealerii de droguri. În Mexic, primarii unor orașe au fost uciși înainte de cele mai recente alegeri, iar în China, statul poliţienesc opresiv este mai puternic decât oricând de la moartea lui Mao Zedong. În acest climat, Trump a avut cuvinte cordiale pentru toţi acești tirani, în timp ce i-a bălăcărit pe aliații tradiționali, cum ar fi canadienii sau germanii. Cu siguranță că el gravitează spre tirani.

Trump pretinde că NATO este depășită și că statele membre trebuie să plătească mai mult decât plătesc în prezent. Există temeri că se va retrage din Alianţă, trecând peste sfatul celor din jurul său, și va pretinde cumva victoria după discuțiile sale cu Putin, chiar dacă va face tot felul de concesii. Cred că statele din Europa de Est vor trebui pur și simplu să se menţină pe poziţii și să facă faţă furtunii, pentru ca apoi să privească pentru sprijin mai puțin decât în trecut spre Statele Unite (cel puțin pentru o perioadă) și să spere să supraviețuiască prin intermediul unor alianțe regionale, în timp ce vor continua să menţină un dialog cu capetele limpede tradiţionale din SUA. Până la urmă, acest lucru va trece şi el!

• Putin şi gloria pierdută a Uniunii Sovietice

A.N.: Senatorul republican Cory Gardner a anunţat în aprilie că vrea ca Departamentul de Stat să includă Rusia pe lista ţărilor care sponsorizează terorismul, o măsură care, dacă ar deveni realitate, ar plasa Moscova alături de Sudan, Iran sau Siria. Există vreo șansă ca Departamentul de Stat să decidă că Federația Rusă îndeplinește criteriile pentru a fi desemnată ca sponsor al terorismului și, dacă este cazul, care va fi răspunsul Moscovei?
I.S.: Este greu de prezis ce va face această Administrație, mai ales având în vedere că există un nou secretar de stat (în aprilie, Mike Pompeo i-a urmat lui Rex Tillerson). Dar, în mod clar, rușii vor continua să facă rău ori de câte ori pot și, în timp ce acțiunile lor ar putea să nu cadă sub definiția legală a „terorismului,” rezultatul este același. Indiferent de criteriile obiective de evaluare, acțiunile lor sunt pur și simplu detestabile. Acţiunea congresmanului Gardner, care vine din acelaşi partid ca şi preşedintele Trump, ar putea fi foarte bine respinsă, având în vedere incertitudinea relației dintre președintele american și Putin.

Bineînțeles, prin plasarea pe lista „statelor-sponsori ale terorismului,” vor exista tot felul de ramificații pentru Rusia, dar, chiar dacă pe plan mondial este văzută din ce în ce mai mult ca un stat paria, lui Putin nu-i pasă. În timp ce încearcă să recapete gloria pierdută a Uniunii Sovietice, el nu va fi niciodată un lider mondial responsabil.

A.N.: Aţi spus că lui Putin nu-i pasă de inițiativa senatorului Gardner. Dar care sunt lucrurile de care îi pasă liderului de la Kremlin? Şi de ce încearcă să refacă gloria URSS într-o lume care este complet schimbată și diferită faţă de cea din secolul trecut?
I.S.: Putin este interesat exclusiv de putere și, combinat cu paranoia, care, după părerea mea, este caracteristică psihicului rus, el îmbrățișează cu ușurință banditismul pe care îl vedem în fiecare din mişcările sale. Şi aceasta în timp ce își perpetuează puterea personală și încearcă să extindă influența Federației Ruse. După cum bine știți, în timpul Războiului Rece, țările satelit ale Uniunii Sovietice, din care făcea parte şi România, nu existau acolo pentru binele poporului român, polonez, ucrainean, est-german etc., ci ca să acționeze ca un tampon împotriva presupuselor amenințări ale Occidentului. Din punctul de vedere al sovieticilor, ele erau, de fapt, de unică folosință şi se putea renunţa la ele. Iar Putinii planetei au nevoie de sperietori pentru a justifica măsurile draconice pe care le iau pentru a-și legitima menţinerea puterii. Priviţi cazul Chinei de-acum. Există în prezent mai puțină libertate decât acum un deceniu, dar președintele Xi Jinping și-a consolidat puterea prin eliminarea rivalilor săi sub masca curățării corupțiilor. Toţi cei ca Putin, Xi sau Castro au nevoie de un dușman pentru a-și justifica mijloacele de a păstra puterea. Acesta este scopul lor principal – să-şi menţină puterea.

Federația Rusă a preluat personalitatea Uniunii Sovietice în multe aspecte – birocraţie, ineficienţă, instabilitate, nepotismul etc. Îmi amintesc că am fost în hotelul Ukraina din Moscova, în decembrie 1991, și am observat înţelegerea dintre KGB și crima organizată rusă, personaje ce semănau cu cele din filmele americane proaste din anii 1930 despre crima organizată. Pe măsură ce Federația Rusă continuă să sufere din punct de vedere economic, cu o populație diminuată și cu puțini imigranți, cu costuri tot mai mari pentru menținerea armatei sale, Putin va deveni din ce în ce mai instabil. Chiar dacă tulburările vor creşte, el nu se va putea schimba. Putin e un produs al secolului al XX-lea. Când Putin va ajunge în cele din urmă pe marginea drumului, vă puteți imagina vidul de putere care va exista atunci în Rusia? Putinii planetei nu împărtășesc puterea și cred că vor fi aici pe vecie. Ei nu au încredere în nimeni și, drept consecință, nu poţi avea încredere în ei. Viziunea grandioasă a lui Putin despre Federația Rusă va duce în cele din urmă la prăbușirea economică și haosul care o va urma. Va fi practic o repunere în scenă a căderii Uniunii Sovietice. Cel puțin, asta e predicția mea.

A.N.: Dar ce se întâmplă cu rușii? Nu sunt ei capabili să se elibereze de Putin sau nu sunt dispuşi? De ce îi acceptă domnia atât de ușor?
I.S.: Am putea să credem că, cumva, ei îi vor face viața atât de incomodă lui Putin, încât el va părăsi scena. Îmi amintesc în urmă cu mulţi ani, când încă exista Uniunea Sovietică iar lucrurile erau atât de rele spre final, că am pus o întrebare similară. Mi s-a spus că omul obişnuit era atât de consumat de ideea că trebuia să trăiască de la o zi la alta încât pur și simplu nu avea energia de a rezista. Trebuie să ne amintim că rușii de astăzi au foarte puțină experiență în ceea ce privește democrația, presa liberă, o țară care nu este profund afectată de corupție etc. De exemplu, prin controlul presei (ca în China, Coreea de Nord etc.), ruşii nu a fost foarte conștienţi de demonstrațiile și arestările recente. Rușii de rând nu sunt conştienţi cu adevărat de propria lor putere și de abilitățile lor atunci când le se alătură alții ce au o minte asemănătoare.

În acest moment, poporul rus nu are pur și simplu voința sau conștiinţa generală a situaţiei dificile cu care se confruntă țara lor pentru a deveni într-adevăr un factor care să contribuie la pierderea puterii de către Putin. Poate mai târziu, dar nu în acest moment.

Iar Putin face ceva ce place multor ruși. Este o șaradă, desigur, dar ei cred că Putin proiectează puterea și că Rusia și-a reluat locul potrivit printre marile puteri ale lumii. De asta supraviețuiește el în acest moment. Dar în timp, și rușii vor deveni deziluzionați. Așa cum Rusia suferă în prezent, opresiunea va continua și chiar se va înrăutăți. Nu există nimic la orizont care să fie pozitiv pentru Federația Rusă și poporul său.

A.N.: Şi ce face America în acest scenariu? Dezintegrarea Uniunii Sovietice a fost realizată cu o contribuție americană majoră. Este Vladimir Putin un adversar prea puternic pentru Washington?
I.S.: Nu, Putin nu este prea puternic. Mai degrabă, suntem martorii unui caz de lipsă de viziune și de angajament față de o politică coerentă, nu numai pentru relația noastră cu Rusia, ci chiar cu întreaga lume. Pare că ne împleticim de la o problemă la alta, de exemplu de la Coreea de Nord, apoi la Iran, Rusia, pacea din Orientul Mijlociu, Mexic etc. Ceva asemănător cu bila dintr-o mașină automată de pinball. Nu știu ce face această țară în ceea ce privește Rusia, dar pare că nici Administrația însăşi nu ştie ce vrea să facă cu Rusia.

• Rusia fără ţarul Vladimir

A.N.: Puteți încerca să descrieți o Rusie fără Putin?
I.S.: Foarte probabil, va fi o situaţie haotică. Pur şi simplu rușii nu au o experiență istorică cu altceva în afară de tirani și opresiune. Va fi o curbă de învățare abruptă pentru o Rusie democratică și vor trebui să aibă mai multă răbdare decât au avut după destrămarea Uniunii Sovietice. Rusia este o societate incredibil de inertă. care astăzi este mai aproape de dictatura lui Stalin decât orice situaţie ce se apropie de democrație. După părerea mea, viitorul Rusiei nu arată bine și acesta este pericolul. Dacă Putin și acoliţii săi vor vedea că lucrurile le scapă de sub control, cu siguranță nu se vor da la o parte în liniște. Ei vor deveni și mai opresivi pe plan intern și vor face din ce în ce mai multe ticăloşii în exterior. Toate acestea pentru a-și justifica recurgerea la măsuri draconice ca să rămână la putere.

A.N.: Dar cum va arăta lumea fără Putin? Vom fi mai relaxați și mai puțin tensionați decât astăzi? Sau ar trebui să fim în continuare suspicioşi, indiferent cine urmează după Putin?
I.S.: În opinia mea, e puţin probabil că oricine îl va urma pe Putin va fi la fel de sinistru, cel puțin pe termen scurt, în timp ce va încerca să-și consolideze puterea. În acest sens, tensiunea la nivel internațional va fi mai puțin intensă. Pe plan intern, probabil că va exista o mare neliniște în interiorul Rusiei, deoarece va avea loc lupta inevitabilă pentru putere. Deoarece nu există un reformator adevărat, vor exista suspiciuni indiferent de cine îl va urma pe Putin. Există o vorbă veche: „uneori e mai bine cu ticălosul pe care îl ai, decât cu ticălosul pe care îl primeşti.” Ştim ce avem cu Putin; va exista o curbă de învățare pentru oricine îi va lua locul.

A.N.: Deci nu există nicio șansă de a vedea o Rusie democratică în viitorul apropiat? Să spunem în următorii 10-20 de ani.
I.S.: Răspunsul scurt este Nu! Cred că Rusia va rămâne autoritară pentru decenii de-acum înainte. Ţara nu are o putere sporită în cadrul unei democrații și e greu de imaginat că cineva din elita puterii rusești va renunța de bunăvoie la putere și la toate beneficiile personale pe care aceasta le aduce. Există şansa producerii unei revoluții, ceva asemănător cu ceea ce am văzut în timpul dezmembrării Uniunii Sovietice? Puţin probabil, atâta timp cât Putin nu va face aceleași greșeli ca și predecesorii săi comuniști.

FIŞĂ BIOGRAFICĂ: I.C. Smith şi-a început cariera ca detectiv în Monroe (Louisiana) * între 1973-1998 a lucrat pentru FBI în St.Louis, Washington (a anchetat cazuri de corupţie în rândul congresmenilor, apoi contraspionaj chinez, fiind cel care l-a anchetat pe Larry Wu-tai Chin, agentul CIA care a spionat 30 de ani pentru chinezi), Hong Kong, Tokyo* şef de unitate la cartierul general, în chestiuni de contraspionaj legate de RDG, Bulgaria şi Iugoslavia * agent special adjunct în Miami având responsabilităţi în domeniul crimei organizate, terorismului, contrainformaţiilor * ataşat legal în Australia * şef de investigaţii la Biroul de contrainformaţii al Departamentului de Stat * agent special al FBI în Arkansas, în timpul anchetei Whitewater * după pensionare a predat dreptul penal * a ţinut sute de discursuri pe teme de spionaj, contrainformaţii * autorul volumelor INSIDE A Top G Man Exposes Spies, Lies and Bureaucratic Bungling Inside the FBI şi Historical Dictionary of Chinese Intelligence.

NOTĂ: Acest interviu s-a desfăşurat în două etape. Prima discuţie a avut loc pe parcursul mai multor zile în primăvara acestui an, după ce Vladimir Putin a obţinut un nou mandat de preşedinte al Rusiei. Al doilea interviu cu I.C. Smith s-a desfăşurat imediat după ce Casa Albă şi Kremlinul au anunţat, în comunicate simultane, că summit-ul Trump-Putin va avea loc pe 16 iulie, la Helsinki.