Un ieşean organizează excursii pe Everest, la 4.130 de metri: zbor cu parapanta și băi termale / ”Lumea, când aude de Himalaya, se sperie. Sunt trepte, traseu amenajat” / Prețul pleacă de la 3000 de euro

Plimbare cu barca printre crocodili, rafting pe râuri repezi de munte, coborâre în rapel într-o cascadă, înnoptat într-un adăpost neîncălzit de piatră şi foarte multe urcuşuri. Toate acestea fac parte din oferta unui ieşean, ghid montan, care îşi invită clienţii deschişi atât la minte, cât şi la pungă, la “o tură de aventură” în locuri necunoscute pentru cei mai mulţi dintre noi, relatează Ziarul de Iași. În Columbia de exemplu. Sau în Nepal, pe Everest. Ce oferă, de fapt, un concediu de două săptămâni în aceste locuri, cât costă şi cât de periculoase, explică Ştefan Adam, iniţiatorul proiectului Tura de Aventură.

Este ghid montan şi e pasionat de munte, de călătorii şi de zbor.

Aventura în Nepal alternează explorarea unor peşteri cu coborârea în cascadă, atârnat de o coardă de alpinism, relaxarea în izvoare termale cu urcuşul pe munte până la 4.130 m, acolo unde este Annapurna Base Camp, zborul cu parapanta în tandem, cu vizite la temple şi monumente istorice, safari în junglă şi canoe printre crocodili, în parcul naţional nepalez Chitwan, cu experienţe culinare din gastronomia asiatică.

Excursia costă 1.700 de euro, fără biletul de avion Bucureşti – Kathmandu, al cărui preţ este de aproximativ 900 de euro. La care se mai adaugă banii pentru mâncare, o asigurare de călătorie şi taxa de viză (30 de dolari).

Doar pare periculos, spune şi Ştefan Adam. De fapt, “activităţile presupun o condiţie fizică bună, dar nu sunt necesare cunoştinţe, abilităţi şi experienţă deosebite, ci doar dorinţă de distracţie şi aventură. Dacă cineva vrea să se pregătească pentru urcuşul către Annapurna Base Camp, singurul antrenament pe care îl poate face este să urce cât mai multe scări, 20 de etaje pe zi. Scări de bloc, scări din magazine, orice scări. Lumea, când aude de Himalaya, se sperie, şi crede că cine ştie ce înseamnă. Sunt trepte, traseu amenajat, iar în partea superioară e potecă. Nu sunt prăpăstii sau ceva care să implice o anumită dificultate. La rafting la fel, am avut şi persoane de peste 50 de ani care s-au descurcat foarte bine. Ideal ar fi ca oamenii să mai fi mers la munte”, explică ieșeanul.

Articolul poate fi citit în Ziarul de Iași.