Un medic specialist în Anestezie și Terapie Intensivă din Cluj vorbește despre un fenomen teribil provocat de Covid-19, hipoxia silențioasă: „Oamenii se sufocă și nu își dau seama. Vin, vorbesc cu noi, dar ei nu au aer și ajung pe ATI fără să știe că au saturația la 50%”

Aproape săptămânal în Cluj s-a crescut capacitatea locurilor în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă, dar tot nu sunt destule. Zilnic se caută paturi libere în alte localități din România.

• În Cluj s-a ajuns în situația în care la UPU ajung să fie intubate persoane aduse cu forme severe de infecție cu Sars.
• Un medic specialist în Anestezie și Terapie Intensivă vorbește despre un fenomen cumplit, hipoxia silențioasă. Mulți pacienți infectați cu Sars-Cov-2 ajung pe picioarele lor la spital cu saturație de 50% și nu își dau seama că se sufocă. Creierul le este afectat de lipsa de oxigen, oamenii devin agitați, vorbesc și apoi ajung să fie intubați.

8 spitale tratează în județul Cluj cazuri de Covid-19, iar capacitatea de ATI va ajunge la 102 paturi. Mai multe secții sunt în curs de reamenajare. În acest moment, cea mai mare presiune este pe Spitalul Județean, la Unitatea de Primire a Urgențelor. Aici vin pacienți cu politraumatisme, cu intoxicații, cu traume diverse și pacienți pozitivi cu Covid-19 cu insuficiențe respiratorii acute. Toți care vin și sunt netestați, prezintă un risc. Triajul este cel mai complicat fiindcă o urgență cu risc vital nu poate fi pusă în așteptare câteva ore până când sosește rezultatul unui test PCR. Medicii prioritizează pacienții, iar alții ajung să fie tratați în ambulanțe în curtea spitalului, fiindcă nu sunt locuri pentru toți. Starea unora se agravează cu rapiditate, iar medicii urgentiși îi intubează și încearcă să le mențină semnele vitale până la găsirea unui loc într-o unitate medicală dedicată Covid. La Spitalul Județean e plin.

• „Formele care sunt acum și situațiile cu care ne lovim acum nu au fost în perioada stării de urgență și în primăvară. Sunt mult mai mulți pacienți, iar formele de prezentare sunt mult mai severe. Unii pacienți vin, vorbesc cu noi, dar insuficiența respiratorie este atât de severă încât noi decidem că acel pacient va trebui intubat pentru a nu se agrava hipoxia. Dacă crește numărul de cazuri cu formă medie și severă, vor fi tot mai mulți pacienți de terapie intensivă. Să știți că aceste paturi ne trebuie și pentru pacienți non-Covid, sau care nu mai sunt infecțioși, dar care au și ei afecțiuni asociate și trebuie tratați”, spune directorul medical de al Spitalului Județean Cluj, Adela Golea.

Medicul Cristina Petrișor conduce secția de ATI de la Spitalul Județean destinată pacienților cu Covid-19. „Solicitările sunt foarte multe, mai multe decât ne permite capacitatea de internare. Și în UPU se intubează, fiindcă ei au competență să facă asta. Dacă ai o urgență, nu poți să o pui în așteptare. Sunt pacienți cu Covid și în zona tampon din spital, sunt și la neurochirurgie. Sunt pacienți internați pozitivi cu urgențe asociate care trebuie stabilizați. Nu e atât de simplu nici să fie mutați fiindcă se pot altera foarte rapid și pe transport cei cu insuficiențe respiratorii. Plus că nu sunt locuri. Sistemul e suprasolicitat. Acum mărim capacitatea pentru a lăsa libere alte zone, cum sunt neoruchirurgia, chirurgia generală și altele. De asemenea, operațiile cronice nu s-au blocat. Sunt foarte mulți neoplazici. Nu poți lăsa un pacient cu tumoră pulmonară cinci luni, până trece pandemia”.

18 paturi ATI pentru Covid va avea Spitalul Județean de săptămâna viitoare.

Medicul Cristina Petrișor vorbește despre un fenomen tot mai întâlnit asociat infecției cu Sars-Cov-2, hipoxia silențioasă. Mulți pacienți infectați ajung să aibă saturație sub 50%, la limita stopului cardiac și nu își dau seama că nu au aer.

• „De obicei îți dai seama, fiindcă e vorba de un efort respirator foarte mare, de un travaliu, de o luptă. Dar sunt mulți pacienți cu Covid-19 care nu își dau seama ce li se întâmplă. Asta se numește, în termeni medicali, silent hopoxia (hipoxie silențioasă). Concentrația de oxigen din sânge scade vertiginos și ei nu știu. Sunt pacienți cu 50% saturație și vorbesc cu noi, au fenomene de encefalită. Centrul respirator nu simte hipoxia. Se sufocă și nu își dau seama. Vorbesc, sunt agitați din cauza asta, fiindcă lipsa de oxigen afectează și creierul. Apoi pot intra în stop.”

Uneori pacienții din Cluj nici nu apucă să mai ajungă la spital, neavând un pulsoximetru, intstrument de măsurare a saturației. Sunt aceste cazuri de hipoxie silențioasă. Familia sună de cele mai multe ori la ambulanță atunci când căderea unui pacient infectat este abruptă. Salvarea ajunge, dar pacientul este în stare critică și în stop cardio-repirator.

Alți pacienți, spune medicul, vin cu lipsă de oxigen, dar se agrevează după șapte sau opt zile și dezvoltă pneumonii bacteriene după cele virale. Sau oameni care vin pe picioarele lor la spital, iar apoi se agravează rapid și intră în comă sau mor.

• „E foarte greu pentru familii. Adică cineva apropiat merge de acasă pe picioare, merge la spital, vorbește, iar în câteva zile se agravează subit și ajunge să fie intubat sau decedează. E greu de acceptat. Oamenii reacționează diferit. Noi vorbim zilnic cu familiile, e foarte greu. E groaznic să-i explici unui părinte de 60 de ani că-i moarte fiul sau că-i foarte grav. Dar trebuie să le spunem. Trebuie să știe realitatea. Nu putem oferi speranțe false, mai ales dacă e în stare foarte gravă, mai ales că nu-i văd, că nu pot veni aparțintori pe secții din spital. Unii mă întreabă: o, dar numa Covid are? Doar atâta? Alții catastrofează de la început dacă cineva ajunge intubat. Oamenii reacționează diferit.”

Doctorița Cristina Petrișor vorbește și de panica generată în primăvară, la începutul pandemiei.

• „Erau imaginile acelea din Italia, Spania, cu sicrie, cu cadavre, cu morți. Personalul medical era speriat și populația era panicată. Acum s-a ajuns cumva la o normalitate. Panica nu e bună. Sunt și medici cu comorbidități care lucrează în vremea asta. Cea mai mare problemă este, să știți, nu lipsa medicilor, ci a personalului mediu, auxiliar, infiermiere, asistente, brancardieri și tot ce presupune o secție. O singură persoană care intră pe secția de Anestezie și Terapie Intensivă are nevoie de aproximativ 6 luni de acomodare, de învățare a tot ceea ce presupune secția Covid ATI. Se vine și prin detașare, dar detașarea se face pe 30 sau 60 de zile. Când încep să se acomodeze, o luăm de la capăt. Dar nu ne plângem. Nu se plânge nimeni. Încercăm să facem față situației. Formăm echipe care lucrează pe ATI, pe secție de Covid și non-covid. Nu ne intersectăm. Se lucrează prin rotație, dar avem și noi cazuri aproape în fiecare săptămână în rândul personalului medical fiindcă e o transmitere comunitară puternică. Nu din spital se ia, ci din afară. Am avut și pacienți medici ajunși pe ATI, supraviețuitori sau care au pierdut lupta. Nu ne ocolește virusul nici pe noi și putem ajunge și noi pacienți. Nu e nici o diferență”.