Un migrant din Mali acuză polițiștii români de violență: Când intri în România, ești un om mort / Cum poate un om să facă atât de mult rău unei alte ființe umane?

Adama a luat legătura cu redacția InfoMigrants pentru a povesti ce a pățit când a ajuns în România. El susține că a fost bătut și umilit de polițiștii români după ce a trecut granița dinspre Serbia. Acest bărbat din Mali în vârstă de 36 de ani este încă traumatizat de violența pe care a îndurat-o, scrie Info Migrants, citată de Rador.

Adama (prenume schimbat, n.a.), originar din Mali, a debarcat în Maroc în 2018, cu o viză turistică. Doi ani mai târziu, cu ajutorul unui prieten, a obținut o viză pentru Serbia. Pe 2 noiembrie 2020, tânărul de 36 de ani s-a urcat într-un avion și a aterizat la Belgrad, cu speranța de a ajunge în Franța pe cale terestră.

A eșuat de mai multe ori în tentativa de a traversa granița cu Ungaria sau cu România. Amadou este arestat și trimis înapoi în Serbia de fiecare dată, fără a putea solicita azil. Pe 13 ianuarie, și-a încercat din nou norocul cu alte două persoane întâlnite într-o tabără de migranți din Serbia.

„Pe la miezul nopții, am trecut granița românească cu prietenii mei, sărind peste sârma ghimpată, și ne-am refugiat direct în pădurea din apropiere pentru a evita verificările poliției. Dar am fost văzuți, și polițiștii de frontieră ne-au căutat în pădure. Când au ajuns la noi, au început să ne lovească cu bastoanele în cap. Loveau foarte tare, mă durea capul.

Ne-au cerut să ridicăm mâinile și să ieșim din pădure. Când am ajuns la un deal lângă care era parcată mașina lor, a trebuit să ne oprim. Ne-au așezat în fața mașinii, cu farurile îndreptate spre noi, ținându-ne și lanternele în ochi. Câteva minute mai târziu, a sosit șeful lor.

Polițiștii, la ordinele superiorului, ne-au așezat în genunchi și ne-au lovit din nou cu bastoanele. Apoi ne-au căutat în bagaje și ne-au controlat până la piele pentru a se asigura că nu avem nimic ascuns pe undeva. Ne-au luat toți banii, eu aveam 100 de euro la mine. Mi-au ordonat să-mi scot geaca, pantofii și șosetele. În seara aceea era foarte frig, drumul era acoperit de zăpadă. M-au lăsat doar în pulover, tremuram.

Au aprins repede un foc și au pus acolo toate lucrurile noastre: hainele, gecile, mănușile, căciulile, actele, portofelele, telefoanele … etc.

M-am așezat în genunchi, plângând. Mi-am cerut scuze și am implorat să fiu iertat. Îmi era atât de frig… În cele din urmă mi-au dat înapoi geaca, dar o parte din ea era deja arsă.

După aceea, poliția ne-a spus să ne așezăm în poziția culcat, cu fața în jos. Au început să ne lovească din nou timp de aproximativ o oră. Unui prieten de-al meu i-a fost dislocat degetul.

Pe urmă ne-au pus să ne ridicăm și ne-au spus să mergem spre Serbia, care era la doar câțiva metri distanță. Șeful a chemat poliția sârbă să vină să ne ia. Dar a trebuit să așteptăm încă o oră în frig. Cred că era în jur de 3 dimineața.

Între timp, șeful ne-a pus să facem flotări. Pământul era înghețat, nu mai aveam mănuși. Rupți de oboseală și de frig, nu reușeam și cădeam constant, așa că șeful lovea din nou. Apoi ne-a pus să facem alte exerciții: trebuia să ne ghemuim, apoi să ne ridicăm cât mai repede posibil. Apoi ne-a spus: „Nu mai veniți niciodată aici. Dacă vă mai prind, vă omor, sap o groapă și vă bag înăuntru”.

Poliția sârbă nu a dat niciun semn, așa că șeful român ne-a pus să trecem singuri frontiera. El și echipa sa ne-au urmărit mult timp cu lanternele pentru a verifica dacă am părăsit cu adevărat teritoriul României.

Am mers câteva ore pe teritoriul sârb, apoi am văzut o clădire abandonată unde am rămas puțin pentru a ne recăpăta forțele. Dimineața am luat un autobuz spre Belgrad și am ajuns la centrul pentru migranți.

Sunt încă traumatizat de această poveste, mă gândesc adesea la ce s-a întâmplat. Am avut dureri câteva zile. Acum știu că, atunci când intri în România, ești un om mort.

Nu am putut dormi câteva nopți. Nu mai am nimic: nu mai am haine, nu mai am bani, tot mi-au luat. Nu voi uita niciodată fețele acestor polițiști, în special figura șefului. Cum poate un om să facă atât de mult rău unei alte ființe umane, fără niciun motiv? Ar fi putut să ne întoarcă din drum fără să ne maltrateze”.

Sursa: Infomigrants.net / Rador / Traducerea: Ruxandra Lambru