Un nou colonialism? Analist portughez despre politica lui Donald Trump

Analiză publicată în Jornal De Notícias (Portugalia) de António Tavares, profesor universitar de științe politice:

Lumea a văzut, în direct, discuția dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski, cu medierea lui JD Vance, despre pacea în Ucraina. A fost, fără îndoială, un moment trist în istoria relațiilor internaționale și unul care evidențiază nivelul și calitatea acestor noi lideri mondiali. În Biroul Oval al președintelui Statelor Unite am văzut oameni mințind și nespunând adevărul.

Se pare că se poate trage o concluzie. Președintele Statelor Unite, aliatul democrațiilor și campionul apărării libertății, a părut că doreşte să dea o lovitură fatală ordinii internaționale moștenite de la cel de-al doilea război mondial. Adevărat? Timpul va aduce răspunsul. Din capul locului, cu NATO pe care Emmanuel Macron o considera în moarte cerebrală pe vremea lui Trump 1.0, vor continua SUA să rămână în alianța pe care unii o consideră ultima relicvă a războiului rece?

Aliații occidentali s-au întâlnit deja la Londra pentru a propune un plan de pace în Ucraina care să implice Uniunea Europeană, Turcia și Canada, în fond ceilalți parteneri din NATO.

Desfăşurarea acestui proces a arătat deja în mod clar că relaţiile internaţionale şi noua ordine respectivă vor fi diferite. Trump privește astfel relațiile internaționale într-un model de afaceri care îl favorizează atât de mult și, de aceea, a avut ambiția de a pune mâna pe pământurile rare ucrainene fără a dori să se angajeze în privinţa sistemului de securitate al Ucrainei faţă de Rusia. Pentru prima dată o administrație americană nu și-a manifestat solidaritate cu predecesorul său în gestionarea acestei crize, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în războiul din Vietnam, când un conflict inițiat de democrați (Kennedy și Johnson) a fost încheiat de Nixon.

Trump pare să dorească să revină la o ordine internațională pe care o credeam depășită, de la Conferința de la Berlin (1884), când Bismarck a reunit diferitele puteri coloniale pentru a împărți continentul african. Pe vremea aceea, de tristă amintire pentru Portugalia, marile imperii coloniale au luat decizii care abia în anii ’60 ai secolului XX au permis eliberarea și independența acestor state africane, după îndelungi și dureroase războaie.

Această schimbare a ordinii internaționale liberale, pentru a cărei materializare Statele Unite au jucat un rol hotărâtor, este într-o comă profundă. În același timp, ONU, ca organizație răspunzătoare de promovare a păcii, a fost complet depășită și nimeni nu-i întrezăreşte utilitatea în acest conflict.

Ne aflăm, așadar, la o răscruce care ne obligă să menținem această ordine internațională și să refuzăm revenirea la un model care pare a fi de inspirație colonialistă.

Până atunci, trebuie să ne pregătim să consolidăm bugetele apărării pentru că vremea în care americanii plăteau singuri toate cheltuielile s-a dus.

Traducerea Rador: Iulia Baran