Un nou fenomen turistic mondial: tot mai multe persoane își doresc să viziteze locuri precum Cernobîl, foste centre naziste de concentrare sau granița dintre Mexic și SUA

„Mişcate” de filme, seriale sau ştiri, tot mai multe persoane se decid să petreacă nişte zile de vacanţă în locurile unde s-a trăit sau se trăieşte tragedia umană, ca de exemplu la frontiera dintre Mexic şi SUA sau în locurile pe care le-a frecventat traficantul de droguri columbian Pablo Escobar, relatează agenţia EFE.

Cei care practică aşa-numitul „turism întunecat” ajung în locuri marcate pentru totdeauna de moarte, catastrofe sau evenimente macabre, precum dezastrul nuclear de la Cernobîl (1986) sau centrele naziste de concentrare, nerăbdători să afle, „la faţa locului”, ce s-a întâmplat, care sunt urmările şi, în unele cazuri, sa îşi facă selfie-ul corespunzător.

Recrearea dramei pe care o trăiesc mii de migranţi centroamericani într-un „tur experimental” cu actori îmbrăcaţi în poliţişti, în timp ce turiştii trec frontiera SUA noaptea, din Mexic; vizitarea peşterii Tham Luang, unde au fost blocaţi 12 copii thailandezi, sau scenarii ale genocidelor din Ruanda sau Cambodgia sunt alte astfel de destinaţii.

Şi ruta „Helter Skelter”, care parcurge în Beverly Hills (Los Angeles) locurile crimelor lui Charles Manson şi urmaşilor săi, sau „narcotururile” din Medellin (Columbia) legate de Pablo Escobar au devenit, de asemenea, locuri de petrecere a timpului liber şi divertisment.

Turism şi morbiditate

Cuvântul „thanatoturism” este un „‘oximoron”, o figură retorică ce foloseşte două concepte semnificativ opuse în aceeaşi expresie. În acest caz, un amestec între turism, înţeles ca o activitate de plăcere, şi „durerea, suferinţa şi moartea”, explică Daniel Liviano, cercetător al acestui fenomen şi profesor la Universitat Oberta de Catalunya.

Deşi pare de dată recentă, este ceva „foarte vechi”, deoarece fiinţa umană întotdeauna a fost atrasă de moarte, iar în Anglia secolului VII se pregăteau călătorii pentru a vedea execuţiile publice, cu mare succes la spectatori. Şi în Franţa erau numeroşi cei care urmăreau execuţiile cu ghilotina.

Marele „boom” experimentat de turismul secolului XX i-a făcut pe unii operatori de turism să exploateze şi să rentabilizeze curiozitatea oamenilor legată de moarte.

Departe de a speria turiştii, miniseria Cernobîl, ultimul succes al HBO, a crescut numărul celor care vizitează oraşul fantomă Pripiat (Ucraina) şi zona de excluziune, în pofida faptului că acolo a avut loc cel mai mare dezastru nuclear din istorie, a proastei gestionări a catastrofei şi a consecinţelor umane (între 100.000 şi 200.000 de morţi conform unor surse) şi de mediu.

Previziunile pentru acest an sunt că circa 100.000 turişti vor vizita Cernobîl, dublu faţă de 2017.

Pe internet pot fi găsite anunţuri de excursii care animă vizitatorii să vadă „devastatoarele efecte pe care le-a avut accidentul nuclear asupra locuitorilor”. Şi, pentru 400 de dolari de persoană, alte oferte propun o excursie în zonă cu un ghid experimentat şi un costum contra radiaţiilor.

Liviano a dat asigurări că „thanatoturism-ul” este „un fenomen complex şi heterogen”, în care motivaţiile turiştilor sunt foarte diferite, precum şi destinaţiile şi activităţile.

Acest tip de turism este considerat „macabru” de mulţi, dar poate avea o motivaţie morală sau spirituală, când se doreşte vizitarea locului scenei unei tragedii sau a unui genocid pentru a demonstra empatia cu victimele, a le comemora şi onora.

Acesta ar fi cazul vizitelor în lagărele naziste de concentrare, precum cel de la Mauthausen (Austria), care poate naşte un interes pedagogic pentru a cunoaşte şi a nu repeta atrocităţile naziştilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial, deşi sunt cazuri de persoane „mai frivole şi nerespectoase” care îşi fac selfie-uri în crematorii.

Fascinaţia şi curiozitatea morbidă este altă motivaţie care îi atrage pe unii turişti în astfel de locuri, inclusiv ideea de a merge într-un loc pentru a se asigura că aceia care au suferit acolo „au primit ce au meritat”.

Căutarea distracţiei relaţionate cu moartea este un stimulent pentru unii, în timp ce alţii vizitează aceste locuri fără o motivare concretă, doar pentru că este o modă sau sunt incluse într-un pachet turistic, ceea ce aduce multă lume la monumentul de la Valle de los Caidos, unde se află îngropate mii de victime ale Războiului civil spaniol, a adăugat expertul universitar.

Lista de astfel de destinaţii este interminabilă şi, de asemenea, include, potrivit lui Liviano, muzee ale torturii, precum vechea închisoare Alcatraz din San Francisco (SUA), cimitire sau locuri ale unor catastrofe naturale, precum oraşul roman Pompey (sud-vestul Italiei), care a fost distrus de erupţia Vezuviului în 79.

Şi Spania are astfel de destinaţii „întunecate”, precum Puerto Hurraco (Badajoz, vest), unde nouă persoane au murit violent în 1990 din cauza unor vechi dispute între două familii, sau Alcacer (Valencia, est), unde au fost asasinate trei prietene adolescente în 1992.

Sursă: Agerpres