Un nou program turistic le permite tinerilor din toată lumea să descopere partea neștiută a Sardiniei/ Cum pot turiștii sub 35 de ani să primească până la trei nopți de cazare gratuită

Un nou program atrăgător încearcă să transforme un colț sălbatic și puțin explorat al unei insule italiene într-un paradis al iubitorilor de activități în aer liber, scrie BBC.

Renumită pentru plajele sale imaculate și pentru stâncile sale dramatice de granit, insula italiană Sardinia este cunoscută de mult timp ca un paradis al celor care se află în vacanță. Însă, dacă te uiți mai departe de mega-iahturi și de sclipiciul stațiunii sale fermecătoare Costa Smeralda, cea de-a doua insulă ca mărime din Marea Mediterană rămâne o zonă sălbatică și nealterată care așteaptă să fie explorată.

Acum, un grup de excursioniști și foști mineri speră să atragă turiștii în căutare de aventură pe coasta de sud-vest a Sardiniei, rareori vizitată, oferind cazare gratuită de-a lungul traseului minier Santa Barbara, de 500 km, al insulei.

Numit după sfântul patron al minerilor, traseul de 30 de etape trece prin dune de nisip impunătoare, păduri luxuriante, stânci și aproape 150 de mine abandonate. De asemenea, le oferă călătorilor numeroase oportunități de a trece prin comunitățile locale și de a se bucura de faimoasa gastronomie a Sardiniei.

„Înainte de călătoria mea, nu știam nimic despre istoria acelei părți a Sardiniei”, a declarat Giorgio Pedulla, un analist de date în vârstă de 26 de ani din Milano, care a petrecut cinci zile de drumeție pe acest traseu în luna martie. „În această drumeție, reușești cu adevărat să intri în cultura și viața oamenilor care trăiesc acolo”.

Pedulla a profitat de noua inițiativă Leg’s Go In Cammino, care a fost lansată în octombrie 2023 și care oferă vizitatorilor mai tineri de 35 de ani până la trei nopți consecutive de cazare gratuită.

Atunci când drumeții se înregistrează, li se acordă vouchere pe care le pot folosi în hanuri, campinguri și pensiuni locale. După sejururile gratuite, aceștia plătesc tarifele standard de 20 de euro pe noapte la posadas (hanuri mici de familie) și de 28 de euro pe noapte la alte cazări.

• Pentru a primi cele trei vouchere de cazare gratuite, tinerii drumeți trebuie să achiziționeze un pașaport de drumeț de 5 euro și să facă o mică donație prin intermediul site-ului Cammino. Voucherele pot fi folosite până la 15 decembrie 2024, dar nu și în perioada 16 iunie – 14 septembrie.

„Am vrut să reducem vârsta medie a vizitatorilor noștri, de la pensionari la persoane de 20-30 de ani. De asemenea, este foarte important pentru noi ca oamenii să cunoască istoria acestui traseu”, a declarat Margherita Concu, în vârstă de 30 de ani, secretara asociației și o excursionistă care a parcurs toți cei 500 km ai traseului.

„Vrem ca oamenii să învețe despre această comunitate, un loc despre care nici măcar unii sardeni nu știu nimic.”

Frumusețea uluitoare a zonei și cazările ieftine s-au dovedit a fi o atracție puternică. În 2023, 1.199 de excursioniști au pornit pe traseu. Până acum, anul acesta, au venit 1.521, mergând pe poteci de catâri datând din anul 800 î.Hr., poduri de piatră construite de romani și linii de cale ferată din secolul al XIX-lea. Până în prezent, 196 de excursioniști au parcurs întregul traseu de la deschiderea acestuia în 2017, adesea având nevoie de o lună pentru a face acest lucru. Pe lângă dreptul de a se lăuda, cei care termină traseul primesc un trofeu realizat de un meșter local care reprezintă un turn din ceramică cu trei ferestre – simbolul orașului Santa Barbara.

Sud-vestul Sardiniei a fost locuit încă din anul 6.000 î.Hr., iar mineritul și comerțul cu metale au fost documentate încă din perioada Nuragic din epoca bronzului,. Oamenii din zonă au început să sape după minereu de plumb și argint cu aproximativ 2.000 de ani î.Hr. Când romanii au preluat controlul asupra insulei în 138 î.Hr., au adus tehnici miniere avansate și au fondat orașe miniere în care au forțat sclavii și prizonierii să muncească.

După căderea Imperiului Roman, aceste mine au fost în mare parte abandonate.

În mod tipic italian, traseul urmărește o istorie influențată de aristocrați, greve și proteste. În secolul al XII-lea, contele pisan Ugolino della Gherardesca a dezvoltat minele de argint din Iglesias, acum punctul de plecare al traseului. Un secol mai târziu, când aragonezii au cucerit insula, au închis minele, trimițându-i pe mineri în Catalonia. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsură ce Italia devenea o națiune, minele au căpătat o nouă valoare, Sardinia furnizând aproape tot plumbul și zincul țării în curs de formare. Multe dintre mine au rămas productive în timpul celor două războaie mondiale, dar au început să scadă în sctivitate în anii ’60, după care au fost închise în 1990.

În încercarea de a onora patrimoniul minelor și al minerilor, activiștii au inițiat un plan de creare a Parcului Istoric și de Mediu al Geomineriei din Sardinia și, în 2001, ministrul italian al mediului a semnat o lege prin care recunoștea parcul, alocând fonduri guvernamentale și creând 500 de locuri de muncă pentru foștii mineri și pentru cei care se ocupau de întreținerea instalațiilor. Unii dintre acești oameni oferă acum tururi în care împărtășesc poveștile lor cu drumeții pe parcursul celor 3.770 km pătrați ai parcului din regiunea Sulcis Iglesiente din sud-vestul Sardiniei (pe unde trece și ruta Santa Barbara).

Chiar și pentru italienii care au mai fost în Sardinia, traseul este o revelație.

„Văzusem partea turistică, cu plaje aglomerate, dar nu văzusem niciodată această parte mai reală a Sardiniei”, a declarat Giorgio Pedulla, care a descoperit promoția de cazare gratuită în timp ce răsfoia Instagram-ul. El a invitat doi prieteni stabiliți în Amsterdam, Carlo Fuselli și Cecile Van Der Stappen, care s-au bucurat cu toții de conexiunile pe care le-au făcut cu localnicii.

În timp ce grupuri precum cel al lui Pedulla s-au bucurat de interacțiunile cu oamenii locului, Jiseon Moon, în vârstă de 33 de ani, originară din Coreea dar stabilită la Bergamo, a profitat de oportunitatea de a fi singură.

Moon a descoperit acest traseu prin intermediul soțului ei, Alessio Taormina, care l-a filmat pentru documentarul In Sa Terra, despre sentimentul de identitate al sardinienilor și legăturile lor cu pământurile natale.

Pentru a scăpa de stresul muncii și al vieții de zi cu zi, Moon și-a propus de Anul Nou să parcurgă traseul Santa Barbara și a ajuns în Sardinia la mijlocul lunii martie.

„Prefer mai degrabă munții, dar prima dată când am văzut marea [de pe traseu], am fost foarte emoționată. Am avut unul dintre acele momente în care nu poți sesiza cu adevărat diferența dintre cer și mare. Am fost atât de emoționată, încât am început să schițez ceea ce vedeam”, a spus Moon.

„Pur și simplu nu era nimic altceva decât natura. Vedeai munții și marea și era atât de liniștitor”, a adăugat ea.

În cea mai mare parte, ea a apreciat timpul pe care l-a avut la dispoziție pentru a citi și a reflecta și a fost plăcut surprinsă de locurile de campare din Buggerru, până la care a fost dusă de proprietarul prietenos al unei cafenele din Porto Flavia.

„Era superbă, o fostă structură minieră care fusese abandonată. Au lucrat foarte mult pentru a o face foarte primitoare”, a spus Moon, care, la fel ca Pedulla, a fost impresionată de bolovanii impunători de calcar Pan di Zucchero care ies din apă chiar în larg. De la peisaj până la seninătate, Moon spune că această drumeție i-a oferit răgazul pe care îl căuta.

„A fost cu adevărat special”, a spus ea. „Oamenii din Sardinia au fost atât de calzi și primitori. Am fost pe cont propriu, dar nu am fost cu adevărat niciodată singură”.