Un nou studiu ADN dezvăluie puterea ignorată a femeilor în epoca britanică a fierului

Dovezile ADN de acum 2 000 de ani arată că femeile din societatea celtică rămâneau de obicei în comunitățile lor ancestrale după căsătorie, în timp ce bărbații erau mai predispuși să se mute, transmite Euronews.

Noile cercetări genetice pun la îndoială presupuneri de lungă durată cu privire la societățile europene antice, în special în timpul neoliticului, al epocii cuprului și al epocii bronzului, despre care se credea că erau predominant patrilocale, cuplurile stabilindu-se în apropierea familiei soțului.

Un studiu revoluționar publicat în Nature dezvăluie o structură socială extraordinar de diferită în Marea Britanie din Epoca Fierului, arătând cum comunitățile celtice erau, de fapt, matrilocale. Aici, femeile căsătorite rămâneau în casele lor ancestrale, în timp ce bărbații se deplasau pentru a li se alătura.

Cele mai recente descoperiri de la Trinity College Dublin oferă dovezi genetice în sprijinul acestei teorii. Cercetătorii au analizat genomul a 57 de indivizi îngropați în cimitirele din Epoca Fierului asociate cu poporul Durotrigian, parte a unui trib celtic care a trăit în Dorset acum 2 000 de ani.

Rezultatele au concluzionat că majoritatea indivizilor erau înrudiți matern, în timp ce indivizii de sex masculin din aceste cimitire par să fi migrat în zonă, probabil după căsătorie.

Această descoperire pune în discuție ipotezele anterioare, întrucât arheologii au găsit în general modelul opus în societățile europene anterioare, din neolitic până în perioada medievală.

Deși astfel de descoperiri sunt surprinzătoare, arheologii și istoricii au recunoscut deja rolul unic al femeilor în Britania epocii fierului. Relatările istorice ale romanilor descriu femei celtice puternice, precum reginele Boudica și Cartimandua, care comandau armate și exercitau o influență semnificativă.

Dictatorul roman Iulius Cezar, în relatarea sa despre războaiele galice, a menționat participarea femeilor celtice la treburile publice, exercitarea influenței politice și, uneori, faptul că aveau mai mulți soți.

O altă descoperire care evidențiază rolul semnificativ al femeilor celtice în societatea din acea perioadă include rezolvarea unui mister de zeci de ani privind sexul unui războinic îngropat acum 2 000 de ani în Insulele Scilly, în largul coastei Cornwall.

Un mormânt de pe insula Bryher (Insulele Scilly), descoperit în 1999, i-a nedumerit pe arheologi datorită conținutului său neobișnuit – atât o sabie, asociată în mod obișnuit cu înmormântările masculine, cât și o oglindă, asociată în mod tradițional cu înmormântările feminine.

Cu toate acestea, în 2023, un studiu revoluționar condus de Historic England a rezolvat misterul prin analizarea smalțului dinților rămășițelor. Folosind proteine legate de cromozomii X și Y, echipa a determinat cu 96% certitudine că persoana înmormântată era de sex feminin.

„Deși nu putem ști niciodată complet despre simbolismul obiectelor găsite în morminte, combinația dintre o sabie și o oglindă sugerează că această femeie avea un statut înalt în cadrul comunității sale și este posibil să fi jucat un rol de comandă în războiul local, organizând sau conducând raiduri asupra grupurilor rivale”, a declarat Dr. Sarah Stark, biolog în domeniul scheletului uman la Historic England.

Stark a adăugat: „Acest lucru ar putea sugera că implicarea femeilor în raiduri și alte tipuri de violență era mai frecventă în societatea din Epoca Fierului decât am crezut până acum și ar fi putut pune bazele din care lideri precum Boudicca ar fi apărut mai târziu.”