Un nou studiu ştiinţific cuantifică legătura dintre emisiile de CO2 şi declinul populaţiei de urşi polari

Urşii polari au fost mult timp consideraţi un simbol al impactului dăunător al schimbărilor climatice, care provoacă topirea banchizei de care depinde supravieţuirea acestor animale. Însă cuantificarea impactului unei singure centrale pe bază de cărbune asupra acestor mamifere emblematice nu a mai fost niciodată realizată înainte, notează vineri AFP, citată de Agerpres.

Un nou studiu, publicat joi în revista Science, arată că este posibil să se calculeze legătura directă dintre o anumită cantitate de emisii de gaze cu efect de seră şi numărul de zile fără gheaţă în zonele populate de urşii polari – care, la rândul său, determină procentul de urşi care ajung la maturitate.

Cu acest grad de precizie, autorii acestui studiu speră să poată să remedieze ceea ce este considerată a fi o lacună în legislaţia americană.

Urşii polari au fost clasificaţi ca specie pe cale de dispariţie din 2008, sub protecţia legii americane privind speciile pe cale de dispariţie. Însă, un argument juridic, publicat în acelaşi an, împiedica utilizarea acestei legi pentru a se evalua noi autorizaţii pentru proiectele de combustibili fosili în lumina considerentelor climatice şi a impactului acestora asupra acestor specii.

Redactat de David Bernhardt, un avocat al administraţiei fostului preşedinte republican George W. Bush, acest argument a susţinut că ştiinţa nu este în măsură să facă distincţia între impactul unei anumite surse de gaze cu efect de seră şi impactul emisiilor la nivel global.

„Am prezentat informaţiile necesare pentru a anula” acest argument, a declarat pentru AFP unul dintre autorii studiului, Steven Amstrup.

Urşii polari au nevoie de banchiză pentru a vâna foci, pentru a se deplasa sau chiar pentru a se reproduce.

Când aceasta se topeşte vara, ei se retrag pe uscat sau pe gheaţă departe de coastă, unde pot sta mult timp fără să mănânce. Aceste perioade de post devin mai lungi pe măsură ce încălzirea globală se intensifică.

Un studiu major publicat în 2020 a fost primul care a calculat legătura dintre schimbările observate în banchiză din cauza schimbărilor climatice şi numărul de urşi polari.

Pe baza acestei lucrări, cei doi autori ai acestui nou studiu au stabilit relaţia existentă dintre emisiile de gaze cu efect de seră, numărul zilelor de post şi rata de supravieţuire a puilor.

Ei au făcut acest calcul pentru 15 din cele 19 sub-populaţii de urşi polari, între 1979 şi 2020, şi au putut trage numeroase concluzii.

De exemplu, la nivel mondial sunt emise în prezent în atmosferă 50 de miliarde de tone de CO2 sau gaz echivalent, despre care studiul spune că reduce cu 3% rata de supravieţuire a puilor din populaţia de urşi polari în Marea Beaufort.

În populaţiile sănătoase, rata de supravieţuire a puilor în primii ani de viaţă este de circa 65%.

În opinia lui Joel Berger, cercetător specializat în conservarea faunei sălbatice de la Universitatea de Stat din Colorado, acest nou studiu stabileşte „o legătură cantitativă incontestabilă între emisiile (de gaze cu efect de seră), reducerea banchizei, durata postului (…) şi demografia urşilor polari”.