Un oficial din Găgăuzia moldoveană amenință cu secesiunea: „Ar putea fi creată o republică găgăuză”

Preşedintele Adunării populare (parlamentul regional) a regiunii autonome Găgăuzia din Republica Moldova, Dmitri Constantinov, a făcut unele declaraţii pentru presă în care „nu exclude crearea unei republici găgăuze”, transmite agenția de presă MOLDPRES, citată de Rador. Republica Moldova are deja o problemă teritorială după secesiunea nerecunoscutei republici Transnistria, iar disputele teritoriale reprezintă un impediment serios în calea integrării țării în UE.

Potrivit lui Constantinov, secesiunea ar fi cerută de ”popor”, afirmând că „autorităţile centrale ale Republicii Moldova cam neglijează legile autonomiei”. De asemenea, șeful parlamentului găgăuz a anunţat că pe 9 septembrie va avea loc o adunare a aleşilor locali de diferit nivel din autonomie, unde ar putea fi abordat acest subiect.

Regiunea autonomă Unitatea teritorial-administrativă (UTA) Găgăuz-Yeri a fost constituită în Republica Moldova la începutul anilor ’90, pentru a proteja drepturile minorității găgăuze. În 1994, Parlamentul de la Chişinău a aprobat Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, care a stabilit o structură administrativă, inclusiv un legislativ, o ramură executivă condusă de un guvernator (bașcanul) și competențe autonome specifice pentru regiune.

Autonomia Găgăuză a Republicii Moldova (sudul țării) este percepută ca un „butoi cu pulbere” gata să explodeze în interiorul Moldovei la ordinul Kremlinului.

Spațiul mediatic din Găgăuzia (regiune cu circa 150.000 de locuitori) e dominat de Moscova și de lideri politici pro-ruși și anti-europeni.

Mișcările separatiste care au rupt Moldova în două la începutul anilor ’90 au început din Găgăuzia. Pentru a bloca unirea Moldovei cu România, pe 17 august 1990, la Comrat, a fost proclamată ilegal „republica autonomă găgăuză”, în componența Uniunii Sovietice. Au urmat confruntări între forțele constituționale și cele ale „republicii autonome găgăuze”. Acestea au durat până în 1994, când, spre sfârșitul anului, Parlamentul a votat legea cu privire la statutul special al Autonomiei Găgăuze. Legea stabilește că în regiune funcționează trei limbi oficiale: găgăuza, româna și rusa.

Deși activează în câmpul constituțional al Republicii Moldova, regiunea are propriul guvernator, propriul parlament (Adunarea Populară) și propriul executiv. Nu transferă nici un ban din impozitele și taxele locale la bugetul central al țării, dar primește transferuri de la Guvern la fel ca oricare altă unitate teritorial-administrativă.

Cum au apărut în Moldova și cum s-a produs rusificarea găgăuzilor?

Istoria găgăuzilor generează controverse în mediul științific. Cea mai simplă definiție ar fi: turci creștini, vorbitori de limbă rusă și turcă. În perioada 1806-1812, când Basarabia (actuala Republică Moldova) a fost ocupată de Imperiul Rus, confruntându-se cu un exod masiv al tătarilor din sudul regiunii, rușii au dispus recolonizarea acestor zone cu găgăuzi (de religie ortodoxă) aduși din estul Bulgariei. Așa au apărut sate precum Avdarma, Congaz, Comrat, Tomai, Cișmichioi, care anterior erau localități locuite de tătarii nogai.

După destrămarea URSS, Rusia a continuat rusificarea găgăuzilor prin intermediul propagandei și al politicienilor loiali. În pofida ajutorului masiv primit din UE, România și SUA, rezultatele alegerilor din Găgăuzia arată că 98% din populația acestei regiuni votează partide pro-ruse. În regiune toți vorbesc limba rusă iar sursele de informare ale găgăuzilor sunt cele în limba rusă. Aceasta se explică prin faptul că, în perioada sovietică, regimul nu a permis activitatea niciunei școli în limba găgăuză, ceea ce a făcut ca limba rusă să devină principala limbă vorbită. Partidele pro-ruse sau fals pro-europene, care au guvernat Moldova după proclamarea independenței, nu au făcut nimic (timp de trei decenii) pentru ca găgăuzii să-și cunoască limba lor și limba oficială a statului – limba română. Un sondaj al Institutului de Politici Publice de la Chișinău arată că locuitorii din UTA Găgăuzia nu au o identitate proprie – doar 4,5% dintre locuitorii regiunii identificându-se cu etnia găgăuză.

Ultimul recensământ din 2014 a arătat că în regiune locuiesc 134.535 de locuitori (în scădere față de 2004, când erau înregistrați 155.646).