Un oraș din Italia nu reușește să vândă casele nici măcar la prețul de un euro / De ce se întâmplă asta

Vânzările de case de un euro din Italia au stârnit mult interes în ultimii ani, zeci de persoane alegând să cumpere proprietăți abandonate în unele dintre orașele depopulate ale țării, transmite CNN.

Dar, în timp ce orașe precum Mussomeli din Sicilia și Zungoli din Campania au reușit să vândă diverse locuințe abandonate străinilor care doreau să trăiască visul italian, unele au avut dificultăți în a-și vinde casele goale.

Printre acestea se numără Patrica, un sat medieval izolat de abia 3.000 de locuitori, situat la sud de Roma, unde peste 40 de proprietăți abandonate la începutul anilor 1900 au fost lăsate să putrezească.

Urcat pe un platou stâncos care domină valea Sacco din centrul Italiei, Patrica este un loc idilic, dar viața de aici nu a fost ușoară pentru localnici în trecut.

Mulți au plecat în căutarea unui viitor mai bun în altă parte, lăsându-și casele goale timp de zeci de ani.

În încercarea de a aduce un suflu nou în satul muribund, primarul orașului, Lucio Fiordaliso, a încercat să imite succesul altor sate italiene care și-au scos casele goale la vânzare pentru un euro, adică puțin peste un dolar. Până acum, nu a avut prea mult succes.

„Mai întâi am cartografiat toate casele abandonate și am făcut un apel oficial către proprietarii inițiali pentru a-i invita să ne predea proprietățile familiale dărăpănate, dar am reușit să vindem doar două case pentru un euro”, a declarat Fiordaliso pentru CNN.

În timp ce autoritățile locale din orașele rămase subpopulate din cauza cutremurelor și a altor calamități naturale au dreptul de a scoate la vânzare casele abandonate fără permisiunea proprietarilor, acest lucru nu este valabil pentru Patrica și alte orașe similare.

„Avem nevoie mai întâi de disponibilitatea proprietarilor, sau a moștenitorilor acestora, de a se debarasa de casele lor vechi”, spune Fiordaliso.

„Doar atunci putem scoate aceste proprietăți la vânzare cu acordul lor, ceea ce face ca procesul să fie foarte complicat. Aproape imposibil”.

Fiordaliso explică faptul că orașul a primit un „răspuns pozitiv” din partea a 10 proprietari după ce a trimis un „apel public pentru a-i implica în proiectul nostru de case de un euro”, dar aceștia s-au retras în ultimul moment. Restul nu au răspuns niciodată.

Fiordaliso consideră că cei care s-au răzgândit ar fi putut face acest lucru din cauza unor probleme cu alte rude care dețineau părți din aceeași proprietate.

Clădirile abandonate din vechile orașe italiene sunt uneori împărțite între mai mulți moștenitori care dețin doar o secțiune – cum ar fi o baie, un balcon, o bucătărie – și nimic nu poate fi vândut fără acordul scris al tuturor moștenitorilor, conform legii italiene.

În trecut, se obișnuia ca copiii să moștenească părți din casa familiei lor, inclusiv petice de pământ, fântâni și livezi.

Dar nu este întotdeauna o garanție că rudele vor fi în continuare în relații bune și/sau în contact peste ani.

„Înstrăinarea potențialelor case de un euro s-a confruntat cu un blocaj, deoarece majoritatea rudelor care împărțeau aceeași proprietate erau în dezacord între ele din motive personale sau nu se puteau pune de acord cu privire la vânzare, unii abia își vorbeau sau se cunoșteau, alții locuiau în orașe îndepărtate și chiar în străinătate”, spune primarul.

În unele cazuri, casele nu au fost niciodată împărțite în mod oficial între moștenitori în trecut, astfel încât linia de proprietate s-a rupt pe parcurs, fără o indicație clară cu privire la cine ar trebui să fie proprietarul actual.

Potrivit lui Fiordaliso, depistarea descendenților proprietarilor care au emigrat de mult timp în străinătate, în principal în SUA, Canada și Argentina și care, probabil, aveau nume de familie diferite, sau care ar fi putut transmite proprietatea lor italiană unor străini fără a anunța primăria din Patrica, a fost o sarcină foarte dificilă.

„Este ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân”, adaugă el.

Singurele două case abandonate pe care Patrica a reușit să le vândă în cadrul programului său de un euro erau deținute în totalitate de doi localnici, astfel încât nu a fost nevoie de legături cu verișori de gradul patru sau stră-strănepoți, iar aceștia au putut vinde proprietățile fără complicații.

În situațiile în care există dușmănii de familie, rudele ar putea alege să nu-și vândă partea lor din cauza unor probleme juridice legate de disputele legate de moștenire sau chiar ca o formă de răzbunare.

Iar proprietarii inițiali care locuiesc în altă parte de mulți ani ar putea fi atenți să nu se facă cunoscuți de autoritățile locale și să nu se trezească cu impozite restante pentru proprietatea lor și taxe de eliminare a deșeurilor de până la 2 500 de euro (aproximativ 2 730 de dolari pe an, plus facturile de utilități neplătite).

Un alt motiv pentru care schema de un euro nu a demarat niciodată cu adevărat în Patrica ar putea fi dat de starea locuințelor părăsite.

Unele dintre case sunt pur și simplu prea neglijate pentru a fi vândute, chiar dacă proprietarii ar fi dispuși să fie de acord cu acest lucru.

Gianni Valleco, un localnic din Patrica, și cei doi frați ai săi au decis să scoată pe piață casa abandonată a părinților lor, pentru a vedea ce se va întâmpla, dar au descoperit curând că locuința era departe de a fi dezirabilă.

„Ne-am gândit: „De ce să nu încercăm”? Chiar dacă ar fi doar pentru un euro, am scăpa de o grămadă de pietre inutile. Eram curioși să vedem dacă cineva ar putea fi oricum interesat să o cumpere”, spune Valleco.

„Eram conștienți că, după o jumătate de secol, casa părinților noștri se transformase în moloz, era complet distrusă, ca și cum ar fi fost rasă de pe fața pământului.

„Acoperișul și majoritatea pereților se prăbușiseră, lăsând o încăpere în aer liber, acoperită de iarbă și tufișuri. Nu mai rămăsese decât un petic de pământ, o grădină urâtă chiar în inima centrului istoric.”

Potrivit lui Valleco, un vecin folosise ceea ce rămăsese din casă pentru a-și arunca lucrurile vechi.

„Atunci ne-am dat seama că nimeni nu o va cumpăra vreodată”, spune el. „Este o investiție proastă care necesită mulți bani pentru a reconstrui casa. Merită mai mult să cumperi o căsuță rurală mică în împrejurimi”.

Din fericire, nu toate casele părăsite din Patrica care ar putea fi potențial vândute pentru un euro sunt într-o stare atât de groaznică, iar unele au stârnit interesul potențialilor cumpărători.

„Câțiva străini au venit să vadă locuințele abandonate de un euro. A existat mult interes, dar, din păcate, nu am avut nimic să le oferim”, spune primarul, adăugând că cei interesați erau din SUA și Europa.

Între timp, Fiordaliso a găsit noi modalități de a spori atractivitatea orașului în speranța de a atrage noi veniți.

Primăria a finanțat recent renovarea fațadelor exterioare ale unor palate vechi, determinând mai mulți localnici să își remodeleze în întregime vechile case de familie și să le pună în valoare după decenii de neglijență.

Locuitoarea locală Alessandra Pagliarosi a făcut un pas mai departe, transformând conacul din anii 1950 moștenit de soțul ei într-un elegant motel numit Patricia.

„Am refăcut acoperișul, care practic nu mai exista, și interiorul. Demersul primarului ne-a oferit în sfârșit o scuză bună pentru a renova complet proprietatea, care stătea acolo degeaba”, spune Pagliarosi, care a beneficiat de noile scutiri de taxe introduse de primărie pentru a relansa economia locală.

Cei care decid să demareze o activitate comercială, cum ar fi un motel sau un butic artizanal în cartierul vechi, sunt scutiți de plata taxelor pentru eliminarea deșeurilor, publicitate și utilizarea spațiului public timp de 10 ani și beneficiază de credite fiscale pentru costurile de restructurare.

„Pentru un mic motel, acest lucru ar însemna un total de aproximativ 1.200 de euro (aproximativ 1.310 dolari) pe an în economii de taxe, ceea ce reprezintă o sumă semnificativă”, spune Pagliarosi.

Străinii care plănuiesc să se mute în Patrica și să lanseze o mică afacere au, de asemenea, dreptul la beneficii fiscale.

Până în prezent, două noi pensiuni și un restaurant au fost deschise ca urmare a acestui lucru.

Agentul imobiliar local Ilario Grossi, care conduce agenția imobiliară Immobil Lepini, situată în orașul vecin Ceccano, spune că mai mulți descendenți americani ai familiilor de emigranți au vizitat recent Patrica pentru a se uita la proprietăți.

Dar locuințele gata de ocupare din oraș, cu proprietăți cu două dormitoare începând de la 20.000 de euro (21.832 de dolari), s-au dovedit a fi mai atractive.

„Există interes, dar apoi, când mulți (străini) văd efectiv starea proastă a locuințelor vechi, preferă să opteze pentru apartamente la cheie, care sunt deja restilizate sau care au nevoie doar de mici reparații”, spune Grossi.

„Așadar, este mult mai convenabil să cumperi unul dintre aceste apartamente mai noi decât să iei o clădire veche care are nevoie de o renovare majoră, unde costul final ar ajunge să fie mult mai mare.”

În ciuda acestor provocări, Fiordaliso nu a renunțat să vândă unele dintre casele de mult timp neglijate ale orașului, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să negocieze între rude aflate în război.