Un „poluant etern”, detectat în apa din numeroase oraşe din Franța, potrivit unei anchete

Un „poluant etern” foarte dificil de extras din apă, acidul trifluoroacetic (TFA), a fost identificat în apa de la robinet în marea majoritate a oraşelor din Franţa unde s-au făcut studii, potrivit unei anchete publicate joi, informează agenția de știri AFP.

Regăsit în apa din 24 de localităţi dintr-un total de 30, depăşeşte de unul singur, în 20 de comune, norma de referinţă în Europa de 100 nanograme/litru pentru cele 20 de substanţe poluante cunoscute sub denumirea PFAS, reglementate, care ar trebui să între pe deplin în vigoare în 2026, potrivit acestei anchete realizate de asociaţia consumatorilor UFC-Que Choisir şi de ONG-ul de mediu Générations Futures.

Aproape indestructibili, aceşti ”poluanţi eterni” sunt alcătuiţi din peste 4.700 de molecule şi se acumulează de-a lungul timpului în aer, sol, râuri, până şi în corpul uman. În cazul expunerii pentru o perioadă îndelungată, pot avea efecte nocive asupra fertilităţii sau favorizează apariţia unor tipuri de cancer, potrivit primelor studii ce au vizat această chestiune.

Chiar dacă nu este, aşa cum subliniază ancheta, ”la fel de periculos precum PFOA sau PFOS”, interzise în Europa de mai mulţi ani, zone de incertitudine planează asupra toxicităţii TFA şi acesta este ”aproape indestructibil în mediul înconjurător”, subliniază studiul.

Printre cele 30 de localităţi unde s-au făcut analize ale apei, Parisul se află pe cea de-a doua poziţie din punctul de vedere al concentraţiei, cu 6.200 ng/l, transmite Agerpres.

În Franţa, TFA este ”foarte puţin investigat – ca să nu spunem niciodată – de agenţiile sanitare regionale cu prilejul analizelor apelor potabile”, se mai spune în studiu, care subliniază că adeseori acesta provine din degradarea flufenacetului, erbicid evaluat la sfârşitul lunii septembrie de Autoritatea europeană pentru securitatea alimentelor (EFSA).

Această instituţie a concluzionat, potrivit Générations Futures, că este vorba despre un perturbator endocrin.

”Dacă o substanţă activă (în acest caz flufenacetul) este un perturbator endocrin, atunci metaboliţii săi (printre care şi TFA) trebuie consideraţi implicit ca fiind pertinenţi” şi deci trebuie să fie controlaţi, estimează Pauline Cervan, toxicolog în cadrul Générations Futures, citată în raport.

În plus faţă de TFA, Générations Futures şi UFC-Que Choisir au analizat 33 de PFAS: în afara TFA, concentraţiile de PFAS ”rămân conforme cu norma aleasă de Franţa” (o gamă de PFAS specifice limitată la 100 ng/l).

Dar această normă este ”mult mai puţin strică decât cele din alte ţări”, cum ar fi State Unite şi Danemarca, au precizat cele două asociaţii, care estimează că norma franceză ”este mult prea puţin protectoare” şi nu se bazează ”pe nicio dată toxicologică solidă”. Asociaţiile reclamă aplicarea principiului precauţiei.