„Un rege va muri”: Cercetătorii descifrează tăblițe cuneiforme babiloniene vechi de 4.000 de ani, care preziceau eclipsele de lună drept semne ale distrugerii

Tăblițele antice achiziționate de British Museum în urmă cu zeci de ani au fost în sfârșit descifrate – și nu erau chiar vești bune pentru regi.

O echipă de cercetători a reușit să descifreze scrierile vechi de 4.000 de ani de pe tăblițele cuneiforme babiloniene care au rămas netraduse timp de peste un secol, relaterază Euronews.com.

Cele mai recente cercetări s-au axat pe patru tăblițe din colecția British Museum, a căror origine datează din jurul anului 1200 î.Hr. din orașul antic Sippar din Irakul de astăzi.

Publicate în Journal of Cuneiform Studies, textele nou descifrate arată că babilonienii considerau eclipsele de lună nu doar evenimente celeste, ci și semne amenințătoare de moarte și distrugere.

O tăbliță notează că „o eclipsă în ceasul de dimineață” înseamnă „sfârșitul unei dinastii”.

O alta avertizează: „Dacă o eclipsă se întunecă din centrul ei deodată și se limpezește deodată: un rege va muri, distrugerea Elamului”.

Scrierile ar fi fost redactate de astrologii din civilizația mesopotamiană și reprezintă acum cele mai vechi înregistrări cunoscute ale prezicerilor eclipsei de lună.

„Prezicerile care decurgeau din eclipsele de lună erau de mare importanță pentru o bună conducere a statului și un guvern bine consiliat”, au scris cercetătorii într-o lucrare publicată recent în Journal of Cuneiform Studies.

„În perioadele ulterioare, există numeroase dovezi care arată că observația astrologică făcea parte dintr-o metodă elaborată de protecție a regelui și de reglementare a comportamentului său în conformitate cu dorințele zeilor.”

Din fericire pentru regi, existau metode de a contracara aceste preziceri, inclusiv consultarea oracolelor – experți care examinau măruntaiele animalelor – și îndeplinirea ritualurilor prescrise.

Cine erau babilonienii?

Babilonienii au fost o civilizație antică vorbitoare de limba akkadiană care a înflorit în Mesopotamia, o regiune situată între râurile Tigru și Eufrat, în Irakul de astăzi și în părți din Siria și Iran.

Aceștia au lăsat o amprentă uriașă asupra cursului istoriei omenirii, cu contribuții importante la știință, agricultură, literatură și drept. De exemplu, sistemul lor numeric sexazecimal (cu baza 60) este folosit și astăzi pentru măsurarea timpului și a unghiurilor și au produs unele dintre cele mai timpurii opere literare, inclusiv Epopeea lui Gilgamesh.

Pornind ca un oraș-stat modest la sfârșitul mileniului al treilea î.Hr., Babilonul a devenit proeminent sub domnia regelui Hammurabi (c. 1792-1750 î.Hr.), a cărui abordare brutală a justiției și al cărui cod juridic rămâne unul dintre cele mai vechi și mai complete din istorie.

Legile sale stricte au fost înscrise pe o mare stelă de piatră, care inițial avea o înălțime de aproximativ 2,25 metri și care se află în prezent în Muzeul Luvru din Paris.

Câteva exemple  mai jos:

• Legea 21:„Dacă cineva face o gaură într-o casă (intră să fure), să fie omorât înaintea acelei găuri și să fie îngropat”.
• Legea 157: „Dacă cineva este vinovat de incest cu mama sa după moartea tatălui său, amândoi vor fi arși”.
• Legea 196:„Dacă un om distruge ochiul altui om, îi vor distruge ochiul. Dacă cineva rupe osul altui om, îi vor rupe osul”.

Poate una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale Babilonului a fost Grădinile suspendate, adesea enumerate ca fiind una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

Se crede că grădinile au fost amplasate în apropierea palatului regal din Babilon și au fost descrise ca o remarcabilă operă de inginerie, cu o serie ascendentă de grădini etajate care conțineau o mare varietate de copaci și viță de vie.

În mod tradițional, se crede că grădinile au fost create de regina Sammu-ramat, care a domnit între 810 și 783, sau de regele Nabucodonosor al II-lea, care le-ar fi comandat pentru a-și alina soția, Amytis, care tânjea după munții patriei sale.

Cu toate acestea, în ciuda amplelor lucrări arheologice efectuate în Babilon și în zonele înconjurătoare, nu s-a găsit nicio dovadă definitivă a grădinilor suspendate, ceea ce îi face pe mulți să creadă că acestea ar putea fi un mit.