Un sat a supraviețuit cutremurului din Japonia grație arhitecturii unice a clădirilor sale

Multe clădiri din lemn din peninsula Noto, în centrul Japoniei, s-au prăbușit în urma puternicului cutremur de Anul Nou, însă un mic sat de pescari a supraviețuit datorită arhitecturii sale unice, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

Niciuna dintre cele aproximativ o sută de case din Akasaki, construite pe o porțiune de coastă vestică bătută de vânt, nu s-a prăbușit după cutremurul cu magnitudinea de 7,5 care a ucis cel puțin 161 de persoane și a rănit alte 560 în regiune și al cărui epicentru a fost în apropiere.

“Acest lucru se datorează designului lor neobișnuit”, subliniază Masaki Sato, în vârstă de 43 de ani. Casa tipică din sat „este foarte compartimentată, cu multe coloane” care îi asigură soliditatea, explică acest apărător al patrimoniului local.

Pentru a rezista la ploaie, zăpadă și vânt de mare, majoritatea caselor din Akasaki au puține ferestre, iar pereții lor exteriori sunt făcuți din grinzi de lemn suprapuse orizontal.

Spre deosebire de multe case din lemn din peninsula Noto și din Japonia în general, tavanele lor sunt, de asemenea, susținute de grinzi întrepătrunse, ceea ce sporește rezistența structurii.

Nu există victime în sat

Sato locuiește în Tokyo, dar după cutremurul devastator din 1 ianuarie, s-a grăbit să parcurgă cei 300 km până la Akasaki pentru a verifica starea sătenilor și a casei pe care o închiriază vara ca pensiune.

În ciuda numărului mare de victime ale cutremurului din regiune, unde 103 persoane sunt încă dispărute, nu s-au înregistrat victime în sat, care a fost protejat de tsunamiul provocat de cutremur prin diguri.

După ce a condus toată noaptea, Sato a fost ușurat când a ajuns să vadă „satul încă în picioare”, „datorită modului în care au fost construite casele”.

În interiorul casei sale, a găsit veselă spartă, electrocasnice răsturnate și o ușă glisantă spartă, dar structura a rămas intactă.

Același fenomen a avut loc în tot satul, unde “concepția caselor este mai mult sau mai puțin aceeași”, explică Seiya Shinagawa, un pescar pensionar în vârstă de 78 de ani.

„În mod tradițional, ele sunt formate dintr-un șopron orientat spre coastă, care oprește vântul, și o casă îngustă în spatele acestuia”, o configurație care datează din vremea când pescarii porneau pe mare direct din șopronul lor.

“Nu au pe nimeni căruia să i-o lase moștenire”

Când un incendiu a distrus o mare parte din sat la sfârșitul anilor 1930, locuitorii au reconstruit casele într-un stil unitar și deosebit de robust.

Dar chiar și acest sat aparent indestructibil se confruntă cu o problemă endemică a Japoniei: îmbătrânirea populației.

Majoritatea locuitorilor din Akasaki au peste 65 de ani și mulți dintre ei trăiesc singuri, precum Akiyo Wakasa, în vârstă de 74 de ani. „Vecinul meu și vecinul său locuiesc, de asemenea, singuri”, spune ea.

Iar „repararea caselor costă bani”. „Nu știu câți oameni de aici cred că merită să-și repare casa și să continue să locuiască în ea când nu au cui să o lase”, explică doamna Wakasa.

Masaki Sato, care lucrează pentru o companie IT, se ocupă și el de renovarea proprietăților și s-a angajat să cumpere în total cinci case din Akasaki pentru a contribui la salvarea lor.

În ciuda arhitecturii sale unice, zona nu este recunoscută de guvern ca sit de patrimoniu cultural, iar atunci când nu mai este nimeni care să locuiască într-o casă, aceasta este adesea demolată, deplânge el.

Dar „satul este prea prețios pentru a fi pierdut”, subliniază Masaki Sato.