Un schelet de 1500 de ani, descoperit la Ierusalim, aparţinea unei femei care practica forme extreme de asceză

La mică distanţă de Ierusalim, în criptele mânăstirii bizantine de la Khirbat el-Masani (aprox. 3 km de Oraşul Vechi al Ierusalimului), arheologii au descoperit un mormânt din secolul V al unei femei al cărei corp a fost înfăşurat în lanţuri grele şi care ar fi practicat forme extreme de asceză, transmite luni Live Science, citat de Agerpres.

Săpăturile din criptele mânăstirii bizantine de la Khirbat el-Masani au dus la descoperirea mai multor schelete, bărbaţi, femei şi copii. Un mormânt adăpostea rămăşiţele unei persoane înfăşurate în lanţuri. Cadavrul nu ar fi fost legat cu lanţuri ca pedeapsă, sunt de părere arheologii. Aceste lanţuri ar fi fost folosite de persoana respectivă în timpul vieţii pentru a-şi limita şi îngreuna mişcarea în cadrul unui regim de viaţă de asceză extremă. Iniţial, Autoritatea israeliană pentru Antichităţi, care a supravegheat săpăturile arheologice, a anunţat că osemintele înfăşurate în lanţuri aparţineau unui bărbat.

După ce creştinismul a devenit principala religie a Imperiului Roman, în anul 380, a existat o explozie de fervoare creştină manifestată prin ridicarea de noi mânăstiri şi ascetism, practici prin care călugării renunţau la plăcerile lumeşti pentru a atinge beatificarea. O practică comună pentru asceţii acelor vremuri era traiul în vârful unui stâlp, de unde rosteau predici şi se rugau, de multe ori purtând lanţuri grele în jurul corpului.

Într-un studiu publicat în numărul pe aprilie al Journal of Archaeological Science: Reports, cercetătorii au studiat osemintele individului înfăşurat în lanţuri pentru a confirma că este un bărbat. Ei au constatat cu surprindere însă că era cel mai probabil vorba despre o femeie.

„Folosirea lanţurilor de către asceţii bărbaţi este larg documentată, dar menţiunile despre femeie care foloseau lanţurile în acelaşi fel sunt foarte rare”, a declarat pentru Live Science co-autoarea acestui studiu, Elisabetta Boaretto, arheolog la Institutul Ştiinţific Weizmann din Israel.

Osemintele descoperite sunt foarte deteriorate, ceea ce a făcut ca vârsta persoanei să poată fi doar estimată între 30 şi 60 de ani. Cercetătorii au analizat peptide – lanţuri scurte de aminoacizi – din smalţul dentar al persoanei, pentru a-i identifica sexul.

Ei au găsit gena AMELX, specifică cormozomului X implicat în dezvoltarea smalţului dentar, dar nicio urmă de gena AMELY, specifică cromozomului Y, care are aceeaşi funcţie în apariţia smalţului dentar. Acest lucru înseamnă că persoana respectivă avea doi cromozomi X şi era deci femeie.

Femeile ascete sunt cunoscute din însemnările istorice, conform autorilor studiului, ele provenind mai ales din rândul clasei nobiliare, începând cu secolul IV. Însă femeile din comunităţile de asceţi urmau de cele mai multe ori căi spirituale diferite decât bărbaţii, căi care erau în general mai puţin extreme, conform lui Boaretto. Rugăciunea, postul şi meditaţia descriau mai degrabă călătoria spirituală a femeilor.

Ca mijloace de mortificare, lanţurile reprezentau, fără îndoială, o formă extremă de practicare a ascezei, conform lui Boaretto, acestea având rolul de a îngreuna corpul şi de a menţine spiritul concentrat. „Prin restrângerea mişcărilor fizice, lanţurile creau condiţiile pentru minte şi inimă de a-L căuta doar pe Dumnezeu”, a explicat ea.

Deşi au mai fost descoperite morminte ale unor asceţi înfăşuraţi în lanţuri, identificarea unei femei îngropate în acelaşi fel este foarte neobişnuită.

„Lanţurile erau considerate probabil parte integrantă din identitatea ei ca ascet” iar înmormântarea ei „a fost un prilej de a-i onora viaţa de asceză şi de a se asigura că devoţiunea ei va continua să fie recunoscută chiar şi dincolo de moarte”, a mai explicat Boaretto.