Un sondaj calitativ realizat de IRES arată că Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă abundă în ”caracterizări negative” / Ce spun românii despre liderii PSD și PNL ca potențiali candidați la președinție / Există o preferință accentuată pentru un candidat din afara clasei politice

Un sondaj calitativ realizat de IRES la comanda fundației germane Konrad Adenauer (KAS) de orientarea conservatoare arată că Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă abundă în ”caracterizări negative” și că liderii PSD și PNL ”beneficiază de un capital limitat de credibilitate”. Potrivit cercetării sociologice, intitulată ”Ce președinte vor românii”, există o preferință accentuată – precum în 2014 – pentru un președinte de țară care să provină din afara clasei politice existente, de tipul Mircea Geoană sau Laura Codruța Kovesi.

• Sondajul a fost realizat în luna februarie prin intermediul a 7 focus grupuri formate din 7 persoane fiecare grup: 3 în Transilvania rurală, 2 în Moldova urbană medie și 2 în București.
• 3 dintre cele 7 focus-grupuri au avut loc înainte de definitivarea comasării alegerilor pentru Parlamentul European cu cele locale și deci înainte de anunțarea alianței PSD+PNL.
• Răspunsurile au fost intepretate de sociologul Barbu Mateescu.

”Noul președinte trebuie să demonstreze implicare și atașament față de cetățeni, participanții la cercetare simțind că aceste lucruri absentează în clasa politică actuală sau la ocupantul actual al funcției. Emoția anti-Iohannis este puternică în societate – dezamăgirea față de actualul președinte propagându- se asupra politicii în general și partidelor principale ca atare. A deține sau a accentua deținerea unor atribute similare cu Klaus Iohannis reprezintă o rută periculoasă pentru orice candidat la președinție, preferința publicului fiind în mod hotărât pentru o schimbare de macaz”, se mai arată în cercetarea prezentată de Barbu Mateescu.

• Citește aici integral analiza Ce președinte vor românii? Percepția votanților și non- votanților asupra potențialilor candidați la prezidențiale

Potrivit analizei, notorietatea lui Marcel Ciolacu este la cote mai înalte decât pentru oricare alt lider măsurat în această cercetare. Numărul participanților care nu dețin nicio părere despre președintele PSD a fost
apropriat de zero.

Antipatia față de PSD este în continuare un factor important pentru mulți votanți, ea transferându-se asupra lui Ciolacu în special în București și în Transilvania. Caracterizări precum „penibil”, „paralel”, „neserios”, „maimuță”, „corupt”, „hoț” sau „parvenit politic” abundă în bazinele electorale ce l-au dus pe Klaus Iohannis la victorie în 2014 și 2019

În rândul locuitorilor Moldovei și care, participând la această cercetare, nu votează AUR sau partidul Dianei Șoșoacă, receptarea lui Marcel Ciolacu este aproape în totalitate negativă, existând în special o abundență de caracterizări ce pun sub semnul întrebării calitatea morală a acestuia: „șmecher”, „oportunist”, „neavenit”, „șmecheraș”, „mincinos”, „slab”, „populist”, „marionetă”, „neîncredere”.

Prin excepție de la afirmațiile de mai sus, imaginea lui Ciolacu este pozitivă în localitatea cea mai săracă dintre toate cele în care cercetarea a avut loc, acolo fiind văzut drept „serios”, „carismatic”, „un om implicat”.

O porțiune semnificativă a pensionarilor nu l-au iertat pe Marcel Ciolacu pentru faptul că nu a rezolvat subiectul pensiilor speciale și pentru că tolerează pensionările anticipate în rândul anumitor
categorii privilegiate de bugetari, se mai arată în cercetare.

Potrivit sociologului Barbu Mateescu, în societatea românească lipsește respectul față de Marcel Ciolacu, un element-cheie pentru mentalul colectiv românesc în raportarea față de un (potențial) președinte de țară. Această lipsă de respect se traduce inclusiv în dubii cu privire la capacitatea sa de a îndeplini funcția actuală, și anume cea de prim-ministru.

Chiar și persoanele care actualmente îi evaluează personalitatea și prezența publică în termeni laudativi consideră că sosirea sa la Palatul Cotroceni ar duce la menținerea unui status quo găunos și deficitar ori la creșterea corupției. În genere, participanții intervievați privesc o președinție Ciolacu fără simpatie, se mai arată în cercetarea realizată de sociologul Barbu Mateescu.

În Moldova în special inadecvarea lui Marcel Ciolacu pentru funcția de reprezentare a statului în exterior reprezintă un punct slab al actualului președinte PSD.

Ce spun românii despre Nicolae Ciucă

Liderul PNL înregistrează în mentalul colectiv un deficit de voință sau autonomie, caracterizarea „marionetă” revenind obsesiv în focus grupurile din Transilvania și Moldova. În special în Moldova caracterizările au fost acide: „tâmp”, „nepotrivit” , „caraghios”, „fără carismă”, „supus”, se arată în cercetarea IRES.

Trecutul său în armată reprezintă un atribut pozitiv în ochii bucureștenilor cu studii superioare, o parte semnificativă a acestora percepându-l pozitiv: „onest”, „disciplinat”, „serios”. În rândul altor categorii de participanți la cercetare identitatea lui Nicolae Ciucă ca fost militar are efecte negative.

Astfel, în rândul bucureștenilor cu studii medii emoția principală este dezamăgirea (Nicolae Ciucă neridicându- se la standardele a ce reprezenta un militar în imaginarul colectiv), în timp ce în Moldova este dominantă
impresia inadecvării la politică.

Poticnelile din discursurile publice” (sintagmă uzitată de o femeie de 32 de ani din Transilvania rurală) au dăunat imaginii sale de prezidențiabil, decredibilizându-l puternic

Un viitor în care Nicolae Ciucă este președinte este în mod universal văzut drept insuficient de mulțumitor. Participanții consideră că în cel mai bun caz status quo-ul ar fi menținut iar în cel mai rău caz ar apărea involuții semnificative, acestea din urmă fiind produse de slaba performanță comunicațională a lui Nicolae Ciucă în spațiul public sau de submisivitatea sa.

Ce spun românii despre  Cătălin Drulă

Președintele USR se confruntă cu o problemă diferită de cele întâlnite de alți politicieni acoperiți de acest studiu: o gravă lipsă de notorietate, pentru marea majoritate a participanților numele său
neprovocând reacții de vreun fel.

Persoanele care monitorizează cu grijă scena politică, în special cei atenți la USR, au o simpatie moderat-spre-înaltă pentru Cătălin Drulă, cuvântul „speranță” apărând repetat. Este posibil ca, în cazul unei candidaturi a lui Cătălin Drulă la prezidențiale, acest tip de persoane să propage imaginea sa pozitivă, acționând drept influențatori.

În rândul bucureștenilor cu studii superioare, notorietatea sa este medie dar opiniile cu privire la impactul unui mandat prezidențial sunt divizate.

În afara Bucureștiului imaginea lui Drulă se confundă cu cea a USR – un partid cu o resursă umană de înalt calibru dar incapabil să-și atingă obiectivele

Ce spun românii despre Mircea Geoană

Acest politician are de departe cea mai bună imagine dintre toate personalitățile testate, cercetarea prezentă confirmând rezultatele sondajelor de opinie efectuate de diverse institute în precedentele 6 luni.

Înfrângerea sa din 2009 a rămas în memoria colectivă dar a devenit irelevantă. Rememorarea momentului „Mihaela, dragostea mea!” a survenit în practic fiecare din discuții, în Transilvania rurală
substantivul „pierzător” fiind de asemenea asociat cu Mircea Geoană, se arată în analiza lui Barbu Mateescu.

Amuzamentul a fost înlocuit în timp cu o apreciere a schimbărilor survenite între timp în statutul profesional și personal al lui Geoană.

În Transilvania votul rezidual anti-Geoană din 2009 are în continuare impact, caracterizarea drept „mincinos” fiind întâlnită în câteva cazuri. Cu toate acestea, pentru majoritatea ardelenilor ce sunt ostili PSD, Mircea Geoană nu este identificat drept PSD-ist și nu este văzut cu ostilitate precum Marcel Ciolacu. Faptul că Mircea Geoană nu este membru al vreunui partid politic ușurează perceperea sa prin prisma atribuțiilor proprii, ne-existând un brand politic care să-l tragă în jos.

Mircea Geoană nu își derivă credibilitatea în primul rând datorită statutului de independent, meritele acestei posturi divizând publicul.

Management-ul imaginii publice a omului Mircea Geoană a fost până în acest moment impecabil, participanții din afara Bucureștiului punând accentul asupra inteligenței și nivelului de educație. De aceleași aprecieri laudative se bucură textura discursului lui Geoană și management-ul aparițiilor sale publice, în special prin contrast cu clasa politică din interiorul partidelor.

Faptul că Mircea Geoană deține o poziție înaltă în ierarhia NATO reprezintă o validare majoră în ochii românilor, îmbinându-se cu experiența sa în diplomație pentru a crea în mentalul colectiv imaginea unui președinte perfect echipat pentru îndeplinirea atribuțiilor de politică externă.

Identificarea instantanee a lui Geoană drept „diplomat” a fost, de altfel, extrem de des întâlnită.

În special – dar nu exclusiv – bucureștenii cu studii superioare sunt conștienți de existența unei diferențe de calibru între Geoană și restul figurilor relevante de pe scena politică. Mircea Geoană este potențat de lipsa unui proiect prezidențial care să fie asumat de către competitorii săi impliciți, adică președinții partidelor parlamentare.

Alte concluzii din cercetarea IRES la comanda KAS:

• ”România se găsește într-o situație tipică pentru un final de legislatură: cetățenii doresc rescrierea contractului social cu statul, acesta fiind văzut ca neperformant și incapabil. Paradigma dominantă este polarizarea „noi vs ei”, cel din urmă termen referindu-se, în funcție de emitentul sintagmei, la bugetarii ce nu desfășoară o activitate utilă, pensionarii ce beneficiază de pensii speciale, persoanele corupte din administrație și, mai ales și în toate cazurile, la clasa politică. Precum în anii din trecut în care această paradigmă domina societatea – de exemplu 2014 sau 2019 – este previzibilă o „revoluție la urne” (fie cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European fie într-unul din tururile de scrutin ale alegerilor prezidențiale), adică o mobilizare la vot care să suprascrie capacitatea organizațiilor de partid de a defini rezultatul final, producând un șoc pentru o parte a scenei politice.
• Standardele participanților în ceea ce privește viitorul președinte al României sunt superioare ofertei pe care PSD și PNL o furnizează implicit prin liderii lor. Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă beneficiază de un capital limitat de credibilitate, caracterizările negative fiind abundente.
• Notorietatea lui Cătălin Drulă este atât de limitată că, fără un efort imens de promovare, performanța sa în primul tur al alegerilor prezidențiale riscă să fie sub-mediocră. Acestea fiind spuse, în rândul celor care sunt familiari cu activitatea sa evaluările sunt în genere pozitive, președintele USR deținând în plan teoretic atribute care i-ar putea netezi accesul spre turul doi.
• Există o preferință accentuată – precum în 2014 – pentru un președinte de țară care să provină din afara clasei politice existente. Mircea Geoană, Laura Codruța Kövesi și alți potențiali viitori candidați care au această caracteristică ar beneficia de un bonus electoral consistent în ziua votului.
• Percepția că președintele României joacă un rol important în politica externă a țării este extrem de larg răspândită. Adecvarea unui prezidențiabil sau altuia la arena diplomatică este un criteriu semnificativ pentru români, acest element reprezentând un avantaj pentru Mircea Geoană și o penalitate pentru toți președinții de partide.
• Validarea de către exterior, în special prin ocuparea unei funcții de însemnătate în NATO/UE, are impact puternic în rândul votanților. În ciuda atenției publice dată euroscepticismului, segmente importante din societatea românească sunt (în mod tăcut) pro-occidentale sau occidentofile.
• Cooperarea dintre PSD și PNL nu a spălat imaginea PSD și a președintelui PSD în rândul bazinelor electorale ce în mod tradițional se opuneau acestui partid. Prin linia strategică a ultimilor ani, finalizată în mod explicit prin alianța electorală cu PSD, Partidul Național Liberal a „eliberat” un mare spațiu de acțiune pe partea dreaptă a eșichierului politic, efectul în perspectiva prezidențialelor fiind o reorientare a acestor votanți spre Mircea Geoană.
• Capacitatea de extindere a lui George Simion sau, mai generic spus, a unui candidat AUR la prezidențiale nu s-a epuizat. Este imposibilă emiterea unui pronostic credibil cu privire la rezultatul unei confruntări electorale între un reprezentant al clasei politice actuale și un candidat populist și dinamic, cea dintâi fiind puternic erodată.”
• Citește aici integral analiza Ce președinte vor românii? Percepția votanților și non- votanților asupra potențialilor candidați la prezidențiale