Un studiu asupra arborilor a indicat că seceta ar putea fi cauza decăderii Imperiului Hitit

În jurul anului 1200 î.e.n, civilizaţia umană a fost marcată de o perioadă de declin odată cu dispariţia aproape simultană a mai multor imperii înfloritoare din Orientul Mijlociu şi regiunea estică a bazinului mediteraneean – eveniment cunoscut sub denumirea de „colapsul Epocii Bronzului”, informează Reuters, citată de Agerpres.

Una dintre cele mai puternice civilizaţii care au pierit, Imperiul Hitit, îşi avea centrul în Turcia de astăzi şi se întindea peste teritorii din Siria şi Irak. Cercetătorii au oferit miercuri noi detalii despre prăbuşirea civilizaţiei hitiţilor în urma examinării unor arbori din vremea respectivă care au indicat trei ani consecutivi de secetă severă având drept efecte pierderea recoltelor, foamete şi dezintegrare politică şi socială.

Imperiul Hitit, cu capitala la Hattuşa, în centrul Anatoliei, a fost una dintre cele mai mari puteri antice care a prosperat timp de cinci secole. Au devenit principalii rivali geopolitici ai Egiptului Antic în timpul glorioasei sale perioade a Noului Regat Egiptean.

”În timpurile premoderne, când nu exista infrastructura şi tehnologia din zilele noastre, hitiţii au controlat şi stăpânit o regiune imensă timp de mai multe secole în ciuda a numeroase provocări de teritoriu, ameninţări din partea vecinilor şi entităţi încorporate în imperiul lor, dar şi în ciuda faptului că erau situaţi într-o regiune semi-aridă”, a spus Sturt Manning, profesor universitar de arte şi ştiinţe din epoca clasică, autorul principal al cercetării publicate în revista Nature.

Cercetătorii studiază de mult timp posibilele cauze ale prăbuşirii Imperiului Hitit, ale declinului unor regate în Grecia, Creta şi Orientul Mijlociu, precum şi ale diminuării puterii egiptenilor. Pe lista ipotezelor s-au aflat războiul, cotropitorii sau schimbările climatice. Noul studiu oferă noi clarificări în legătură cu destinul hitiţilor.

Cercetătorii au examinat arbori longevivi de ienupăr care au crescut în regiune la acea vreme şi au fost ulterior tăiaţi pentru construcţia unei structuri din lemn la sud-vest de Ankara aproximativ în anul 748 î.e.n. Construcţia ar fi fost cripta unei rude a regelui Midas din Frigia, cel care, potrivit legendei, transforma tot ce atingea în aur.

Arborii au oferit indicii despre istoria paleoclimatică regională în două moduri: prin dispunerea inelelor anuale de creştere, inelele înguste indicând condiţii secetoase; prin raportul dintre două tipuri, sau izotopi, de carbon prezenţi în inele, care au dezvăluit răspunsul arborilor la disponibilitatea apei.

Cercetătorii au detectat o trecere graduală către condiţii mai secetoase începând cu secolul al XIII-lea î.e.n. până în secolul al XII-lea î.e.n. În plus, ambele seturi de dovezi au indicat trei ani consecutivi de secetă severă – 1198, 1197 şi 1196 î.e.n. – care coincid cu perioada disoluţiei imperiului.

”Recoltele au fosta distruse aproape în totalitate timp de trei ani consecutivi. Oamenii aveau provizii de alimente care îi ajutau să facă faţă unui singur an de secetă. Dar când au trebuit să facă faţă unei perioade de trei ani consecutiv, nu a existat suficientă hrană”, a spus Brita Lorentzen, profesor de antropologie la Universitatea din Georgia şi coautoare a studiului.

”A dus probabil la colapsul bazei de biruri, la dezertări masive din vasta armată hitită şi, eventual, la o migraţie masivă a oamenilor care încercau să supravieţuiască. Hitiţii se confruntau şi cu problema absenţei unui port sau a altor mijloace prin care să poată transporta alimente în regiune”, a adăugat Lorentzen.

Hattuşa, înconjurată de un zid monumental din piatră, cu porţi decorate cu lei şi sfincşi, a fost pârjolită şi abandonată. Textele scrise pe tăbliţe de lut cu caractere cuneiforme, care prezentau detaliat societatea, politicile, religia, economia şi afacerile externe ale hitiţilor, au amuţit.

A fost un final brusc. Cu mai puţin de un secol înainte, hitiţii conduşi de regele Muwatalli al II-lea şi egiptenii sub conducerea faraonului Ramses al II-lea au luptat în faimoasa bătălia de la Kadesh din 1274 î.e.n, care a avut un rezultat incert, dar care a marcat încheierea primului tratat de pace din istorie.

”Cred că acest studiu arată de fapt lecţiile pe care ni le arată istoria. Schimbările climatice care ne-ar putea afecta pe noi în următorul secol vor fi mult mai severe decât cele trăite de hitiţi”, a spus Jed Sparks, profesor de ecologie şi biologie evolutivă, coautor al studiului. ”Se impune întrebarea: Care este puterea noastră de adaptare? Cât de mult putem rezista?”.