Un studiu descrie „rolul central” al medicilor în crimele naziste

Corpul medical a jucat un „rol central” în crimele naziștilor, potrivit unui raport prezentat joi, 9 noiembrie, care îi invită pe medicii de astăzi să învețe din acest trecut pentru a se opune directivelor, dacă va fi din nou necesar. „Crimele nu au fost comise doar de medici extremiști” sau „sub constrângere”, potrivit concluziilor acestui studiu publicat în revista științifică britanică „The Lancet”, care contrazice „concepțiile greșite de mult timp” care minimalizează responsabilitatea profesiei,  scrie Le Figaro.

În 1945, între 50 și 65% dintre medicii germani neevrei s-au alăturat partidului nazist. Această proporție era „mult mai mare decât în orice altă profesie academică”, potrivit documentului de 80 de pagini, care se bazează pe surse universitare și este descris ca fiind „cel mai cuprinzător” de până acum „cu privire la atrocitățile comise”. În total, eugenia, eutanasia și „experimentele umane brutale” efectuate în context medical au dus la „cel puțin 230.000 de morți” în rândul persoanelor cu dizabilități, al pacienților evrei și al deportaților, dintre care 7.000-10.000 de copii. Au fost efectuate aproximativ 300.000 de sterilizări forțate.

O reputație de durată

„Contrar credinței populare”, „medicina în Germania nazistă nu era o pseudoștiință”, iar „cercetarea nazistă” a devenit uneori „parte integrantă a canonului cunoașterii medicale”, se arată în raport. De exemplu, „înțelegerea de astăzi a efectelor tutunului și ale alcoolului asupra organismului a fost alimentată de cercetările efectuate în perioada nazistă”.

Unii criminali au dobândit o faimă durabilă după război fără a dezvălui vreodată contextul cercetărilor lor, cum ar fi rectorul Universității din Viena, Eduard Pernkopf. Atlasul său anatomic de referință, publicat în multe țări și utilizat fără controverse până în anii 1990, s-a bazat pe cadavrele unor persoane asasinate. O fondatoare a psihiatriei pentru copii, Elisabeth Hecker, a fost, de asemenea, celebrată timp de decenii, Germania acordându-i Ordinul de Merit în 1979, chiar dacă a trimis la moarte mulți minori aflați în grija sa.

Datoria de a ține minte

Studiul subliniază, de asemenea, că „metodele dezvoltate” între 1939 și 1941 pentru a ucide pacienții cu gaz au fost apoi refolosite pe scară foarte largă „în lagărele de exterminare din Polonia”. Autorii recomandă ca aceste fapte istorice să fie incluse în cursurile de formare pentru profesioniștii din domeniul sănătății, deoarece este „adesea surprinzător să observăm în ce măsură cunoștințele lor” sunt „limitate astăzi, în afară poate de o noțiune vagă despre experimentele lui Josef Mengele la Auschwitz”.

Dar ei merg și mai departe, susținând că această datorie de a nu uita ar trebui să le permită medicilor să învețe să se opună directivelor care ridică dileme etice. Raportul citează profesioniștii din domeniul sănătății care supraveghează interogarea teroriștilor, triajul în spitale în timpul afluxului masiv de pacienți sau supravegherea sfârșitului vieții. Această cercetare a fost realizată în cadrul unei comisii Lancet care a reunit pentru prima dată aproximativ douăzeci de experți internaționali pentru a examina istoria medicinei.