G4Media.ro

Un tânăr de 28 de ani, cu probleme psihice, a fost legat…

Sursa foto: MAI

Un tânăr de 28 de ani, cu probleme psihice, a fost legat cu lanțul de un copac din curte de către tatăl vitreg

Un bărbat în vârstă de 59 de ani a fost reţinut pentru 24 de ore şi urmează să fie prezentat în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă, fiind acuzat că şi-a legat de un copac din curtea locuinţei fiul vitreg în vârstă de 28 de ani, cunoscut cu afecţiuni psihice, transmite Agerpres.

După ce reprezentanţii Primăriei Cozmeşti au văzut tânărul legat cu un lanţ şi au chemat la faţa locului poliţişti şi reprezentanţi ai Serviciului de Ambulanţă, au fost demarate cercetări sub aspectul infracţiunii de privare de libertate în mod legal, suspectă fiind mama tânărului, dar în urma anchetei s-a stabilit că cel care l-a legat pe tânăr este de fapt tatăl vitreg al acestuia.

„Faţă de un bărbat în vârstă de 59 de ani a fost luată măsura reţinerii pentru 24 de ore, acesta urmând să fie prezentat în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă”, au declarat reprezentanţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Tânărul de 28 de ani a fost descoperit, marţi, legat cu un lanţ de un copac din curtea locuinţei, de asistentul social din comuna Cozmeşti.

„Am fost sesizaţi prin apel la 112 de la primarul comunei că cineva din aparatul primăriei a văzut o persoană legată de un copac, chiar în curtea locuinţei familei sale. Este vorba despre un tânăr de 28 de ani, care a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui. În cauză sunt efectuate cercetări pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În cazul în care vor pune în evidenţă şi alte fapte de natură penală, vor fi luate măsurile legale”, a declarat pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui, Bogdan Gheorghiţă.

Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui au afirmat că în cazul acestui tânăr primăria din localitate a făcut o solicitare pentru instituţionalizare, deoarece mama era depăşită de situaţie, dar la momentul respectiv nu a fost găsit niciun loc disponibil în centrele pentru persoane cu dizabilităţi. Potrivit acestora, când a fost identificat un astfel de loc, către primărie au fost comunicate documentele necesare în vederea întocmirii dosarului, dar dosarul nu a mai fost depus, deoarece mama tânărului, care este asistent personal pentru fiul său, ar fi refuzat.

Specialiştii din cadrul DGASPC Vaslui efectuează propria evaluare în acest caz, urmând să stabilească măsurile necesare.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

3 comentarii

  1. Asa tata, asa fiu …

    Se mai mira careva de ce-s majoritatea nebuni ? Uitati in ce lume traim, G4Media este arhisuficient pt. o idee de baza…

    • Tatăl vitreg nu este tatăl biologic, bolile psihice (sau predispoziţia către acestea) se transmit, în general, ereditar.
      Asta dacă nu o fi vorba despre vreo oligofrenie ale cărei cauze trebuie căutate în istoricul mamei, în istoricul sarcinii ( consum de alcool, copil făcut la vârstă înanitată etc.), sau tot în istoricul familal al părinţilor biologice.
      În fine, nu acesta e lucrul important , ci fraza de final: mama era asistent personal….
      Ştiţi de ce?
      Pentru că lua bani de pe urma amărâtului, chipurile ca să aibă grijă de el.
      Probabil, mă-sa trăia , cu tot cu cel vitreg, de pe urma acestui adult cu probleme, de care nici statul nu s-a dat în ceasul morţii să verifice, zi de zi, cum e îngrijit, căci sigur o mai fi suferit săracul şi alte maltratări, acum doar….s-a „exagerat” la vedere.
      La fel, şi în cazul copiilor daţi în plasament la asistenţi maternali.
      Mulţi dintre aceştia au făcut din asta mai mult decât un „servici”( ştiu că se scrie corect serviciu, dar, de regulă, cei care fac din asistenţa maternală doar o sursă de câştig sigur şi de vechime pentru pensie, nu prea o ştiu), respectiv au făcut o afacere din care le intră sume bunicele în bugetul familial ( familii cu nivel de educaţie precară, altminteri), uneori, e drept, cu întârziere.
      La 18 ani, copiii aceia rămân pe drumuri, ai nimănui, de multe ori şi pentru că potenţialii părinţi adopttori renunţă să e mai lupte cu atitudinea ostentativ negativă a „grijuliilor” asistenţi maternali care găsesc orice motiv să împiedice ori să întârzie(făcând astfel imposibil) procesul de adoptare al copilului, deşi, niciun moment, în mod real, nu intenţionează să îl adopte ei, pentru că, nu-i aşa, aţi ghicit, nu le mai intră banuţii!
      Precizez că sunt şi asistenţi maternali de toată isprava care nu fac circ atunci când misiunea lor_ subliniez temporară_ se apropie de sfârşit, adică atunci când unui copil i se găseşte o familie care, prin natura obligaţiilor legale, rezultate din adopţie, să fie alături de acesta şi după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă tânărul se află în nevoie sau în continuarea studiilor, neputându-se întreţine corespunzător singur decât renunţând la studii sau acordându-le o atenţie mult mai mică decât cea necesară unei pregătiri optime.
      Aceasta e cheia ticăloşiei; banii pe care îi primesc tot felul de troglodiţi pentru aceşti copii sau pentru aceşti adulţi cu grade de handicap, statul considerând că e de ajuns să plătească nişte sume de bani pentru salariull asistentului personal_sună aproape caraghios, „asistent personal”, de zici că amarâţii aceştia au secretare, bone, majordomi, de fapt ei fiind neglijaţi, bătuţi, ţinuţi în viaţă doar cât să mai constituie o sursă perenă de venit_, doar să nu se trezească cu el „pe cap”.
      Cum adică, atunci când s-a găsit loc nu a mai vrut mama?
      Dacă , în concret, condiţiile proaste în care era ţinut bietul tânăr ( care poate că e şi recuperabil parţial, într-o oarecare măsură, numai că nu s-a obosit nimeni până acum să şi încerce, într-un mediu specializat) se menţineau şi atunci când s-a găsit loc, trebuia scos din atenţia grijuliilor „părinţi” căci e evident că aceştia nu fac faţă şi nici nu îi interesează să facă faţă, ci îi „capacitează” doar să ia banii care, la ţară, raportat la nivelul de trai al comunităţii săteşti, sunt bani”buni”.
      Aceştia doi nu sunt decât biologic oameni, dar să ştiţi, că, cel mai probabil, cea care o să aibă de „tras” de pe urma tărăşeniei va fi tot angajata primăriei care a sesizat abuzul, căci, la ţară, astfel de comportamente sunt larg tolerate sau, în orice caz, cel care le reclamă este privit cu ochi „răi”, ca se „bagă” în ograda omului, primitiv de altfel.

    • „Nebunia” nu trebuie neaparat sa fie genetica. Trebuie doar sa traiesti intr-o mizerie suficient de mult timp. Genetic, in schimb, e cat rezisti pana innebunesti. Asta e o realitate trista, statul nu face nimic, mai exact, habar n-are despre astfel de cazuri, abuzuri s.a.m.d. si pe urma nu stie cum sa scape de ei … Eventual, spitalul de nebuni pana la moarte sau puscarie(pt. ca daca esti ‘rational’/’constient’ de actiunile tale nu inseamna ca si esti sanatos la cap), dar sa faci din toate puscariile spitale de nebuni nu este fezabil + ca efortul pt. a-i ‘reabilita’ este imens … D’asta zic de ‘traiul mizerabil’ care duce la fel si fel de cazuri … E foarte complicat ‘feedback loop-ul’ genetica-mediu si pana si academicienii par cu greu sa-l inteleaga suficient … dar aici e alta poveste, concluzia are intotdeauna conotatii politice …