Un ziar ungar apropiat guvernului a publicat lista neagră a corespondenţilor străini

În unele ţări din Europa Centrală şi de Sud, jurnaliştii sunt consideraţi de politicieni şi de oligarhi drept adversari politici şi duşmani ai statului, indiferent dacă sunt autohtoni sau corespondenţi străini. Intimidarea a intrat în cotidianul discursului politic în ţări precum Bulgaria, Slovacia, România, Serbia şi Muntenegru, scrie Der Spiegel, citat de Rador. Un exemplu deosebit de şocant este cel al Ungariei, stat membru al UE. Cu câteva zile în urmă, ziarul „Magyar Idök” a publicat un articol în care critică activitatea corespondenţilor străini şi cere guvernului să ia măsuri.

(Foto: Facebook)

Articolul conţine o listă cu jurnalişti, execrabili, în opinia ziarului, iar unul dintre cei de pe listă este colegul nostru, Keno Verseck. De ani de zile, Verseck a transmis pentru SPIEGEL ONLINE relatări din Europa de Est şi din Ungaria. Vorbeşte limba şi iubeşte ţara. În pasajul respectiv se arată:”Guvernul ungar trebuie acum să ia măsuri şi să examineze activitatea „servilă” a lui Keno Verseck, Gregor Mayer, Berhard Odehnal, Florence Bruyère şi a altor corespondenţi din Budapesta care au răspândit cele mai sfruntate minciuni ale opoziţiei interne ultraliberale către milioane şi milioane de oameni din întrega lume, fără să fi existat vreun control”.

„Putinizarea” Ungariei

Ceilalţi jurnalişti ale căror nume sunt menţionate lucrează pentru ziarul austriac „Der Standard”, cotidianul elveţian „Tages Anzeiger” şi ziarul francez „Libération”. În articol sunt menţionate şi numele altor jurnalişti, printre care Ernst Gelegs, de la postul austriac de televiziune ORF, şi Meret Baumann, de la ziarul elveţian „Neue Zürcher Zeitung”.

Cenzura activă exercitată de guvern a luat sfârşit în Ungaria în 1989.  După cum relatează colegul meu, Keno, „în ziua de azi, oamenilor le este tot mai frică să vorbească cu jurnaliştii, mai mult ca pe vremuri”. Lista apărută în „Magyar Idök” este menită să-i intimidze pe cei menţionaţi. Ea agravează un climat în care jurnaliştilor le este din ce în ce mai greu să transmită relatări din Europa de Est. Guvernul premierului ungar, Viktor Orbán, a justificat defăimarea jurnaliştilor, afirmând că asta ar spori transparenţa. Declaraţia se exemplifică faptul că, în democraţia neliberală, virtuţile liberale se traduc prin abuzuri.

„Magyar Idök” este ziarul cel mai apropiat partidului Fidesz al lui Orbán. El aparţine companiei Mediaworks Holding, proprietatea lui Lörinc Mészáros, prieten al lui Orbán încă de pe vremea grădiniţei, care este poreclit „Omul de paie”. El se numără printre primii 20 de bogătaşi ai Ungariei. Două treimi din ziarele regionale ale Ungariei sunt deţinute de Mediaworks Holding. Atunci când „Magyar Idök” scrie „noi”, prin „noi” se înţelege atât ziarul, cât şi guvernul Fidesz.

În aprilie, Orbán a fost reales, partidul său adjudecându-şi peste 49% din voturi. În democraţie, neîncrederea este instituţionalizată, iar separarea puterilor în stat face ca nicio persoană să nu-şi consolideze o prea mare putere. Prin contrast, autocraţia le cere oamenilor loialitate. Ea nu lasă loc de îndoieli. Cu mai mulţi ani în urmă, Viviane Reding, care a fost la  comisar european al justiţiei şi drepturilor fundamentale, a declarat că libertatea presei din Ungaria nu mai merită această definiţie. Presa, justiţia, banca centrală a ţării, votarea legilor – toate sunt atacate, afirmă Reding. Ea spune că este vorba despre o formă de „putinizare”. Opusul a ceea ce reprezintă Europa.