Una din cele mai vechi galaxii cunoscute, descoperită cu ajutorul telescopului spațial James Webb

Ceea ce pentru telescopul spațial Hubble era doar o pată de lumină s-a dovedit a fi una dintre cele mai vechi galaxii descoperite vreodată, iar această descoperire se datorează fratelui mai mic al lui Hubble: Telescopul spațial James Webb, scrie Space.com.

Colaborarea internațională „Glass” a Telescopului Spațial James Webb a realizat observații detaliate ale galaxiei, denumită Gz9p3, care este văzută așa cum era la doar 510 milioane de ani după Big Bang. Asta se întâmpla în timpul copilăriei relative a universului, care are acum 13,8 miliarde de ani.

Echipa a descoperit că, la fel ca alte galaxii timpurii observate de JWST, Gz9p3 este mult mai masivă și mai matură decât se aștepta pentru o galaxie din universul infantil. Pare să conțină deja câteva miliarde de stele.

Când vine vorba de enigma cosmică a modului în care galaxiile timpurii au ajuns să devină atât de masive atât de repede, Gz9p3 ar putea fi un adevărat puzzle. Nu numai că este mai masivă decât se aștepta, dar este de aproximativ 10 ori mai masivă decât alte galaxii pe care JWST le-a observat în epoci similare din istoria universului.

„Cu doar câțiva ani în urmă, Gz9p3 a apărut ca un singur punct de lumină prin telescopul spațial Hubble”, a scris Kit Boyett, membru al echipei și cercetător la Universitatea din Melbourne, pentru publicația Pursuit a institutului. „Dar, folosind JWST, am putut observa acest obiect așa cum era la 510 milioane de ani după Big Bang, în urmă cu aproximativ 13 miliarde de ani.”

Gz9p3 este pur și simplu remarcabil. Pe lângă mărimea și maturitatea sa, forma sa dezvăluie și indicii despre crearea sa.

Folosind JWST și imagistica directă, echipa a reușit să determine că Gz9p3 are o formă complexă, cu două pete luminoase care dezvăluie două nuclee dense. Acest lucru indică faptul că Gz9p3 a fost probabil creată atunci când două galaxii timpurii s-au ciocnit Este posibil ca această coliziune să fi fost încă în curs de desfășurare în momentul în care astronomii au observat Gz9p3 cu ajutorul JWST.

„Imaginea JWST a galaxiei arată o morfologie asociată în mod obișnuit cu două galaxii care interacționează. Iar fuziunea nu s-a terminat, deoarece încă vedem două componente”, a explicat Boyett. „Atunci când două obiecte masive se unesc astfel, ele aruncă efectiv o parte din materie în acest proces. Așadar, această materie aruncată sugerează că ceea ce am observat este una dintre cele mai îndepărtate fuziuni observate vreodată”.

O istorie a ciocnirilor violente

Galaxiile care sunt izolate de celelalte galaxii formează stele, dar procesul este lent și se încheie atunci când galaxia respectivă își epuizează rezerva de gaz și praf, materialele care formează stelele.

În cazul galaxiilor apropiate una de cealaltă, procesul de formare a stelelor poate fi accelerat și chiar reactivat după ce s-a oprit. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când aceste galaxii sunt trase împreună de o atracție gravitațională reciprocă, ele intră în coliziune. Fuziunea provoacă apoi un aflux de gaz proaspăt care dă startul unei perioade de naștere rapidă a stelelor numită „explozie stelară”, ceea ce înseamnă că fuziunile reprezintă o modalitate excelentă pentru galaxii de a-și crește rapid populația stelară.

Cele mai multe galaxii mari din univers au crescut în acest fel; galaxia noastră, Calea Lactee, prezintă ea însăși o istorie de fuziuni. De exemplu, ea a fost implicată în canibalizarea unor galaxii satelit mai mici care o orbitau cândva. În prezent, Calea Lactee formează stele într-un ritm redus, dar acest lucru se va schimba atunci când se va ciocni cu galaxia noastră vecină, Andromeda, în aproximativ 4,5 miliarde de ani. Acest lucru va provoca un aflux de gaz care va declanșa o nouă explozie de stele.

Datorită observațiilor efectuate asupra galaxiei Gz9p3, astronomii primesc mesajul că acest canal de acumulare rapidă a masei și de naștere a stelelor a fost un factor mai important în universul timpuriu decât se credea până acum