Una din zece femei suferă de depresie din cauza contraceptivelor / Explicaţiile specialiştilor

Mai mult de 85% dintre femei – şi mai mult de 300 de milioane de persoane din întreaga lume folosesc, la un moment dat, contraceptive hormonale timp de cel puţin cinci ani din viaţă, transmite News.ro. Deşi sunt luate în primul rând pentru a nu rămâne însărcinate, multe femei folosesc contraceptive hormonale şi pentru a gestiona o varietate de simptome legate de menstruaţie, de la crampe şi acnee la schimbări de dispoziţie.

Cu toate acestea, pentru până la 10 % dintre femei, contraceptivele hormonale pot creşte riscul de depresie.

Hormonii, inclusiv estrogenul şi progesteronul, sunt esenţiali pentru sănătatea creierului. Aşadar, cum afectează sănătatea mintală modificarea nivelului de hormoni cu ajutorul contraceptivelor hormonale?

Specialişti în neuroştiinţa stresului şi procesele legate de emoţii care studiază diferenţele de sex în ceea ce priveşte vulnerabilitatea şi rezilienţa la tulburările de sănătate mintală şi-au propus să înţeleagă modul în care contraceptivele hormonale afectează starea de spirit pentru a-i ajuta cercetătorii să estimeze cine va avea efecte pozitive sau negative la contraceptive.

Cum funcţionează contraceptivele hormonale?

În Statele Unite şi în alte ţări occidentale, cea mai frecventă formă de contraceptiv hormonal este aşa-numita „pilulă” – o combinaţie de estrogen şi progesteron sintetic, doi hormoni implicaţi în reglarea ciclului menstrual, a ovulaţiei şi a sarcinii. Estrogenul coordonează eliberarea temporizată a altor hormoni, iar progesteronul menţine o sarcină.

Acest lucru poate părea contraintuitiv – de ce hormonii naturali necesari pentru sarcină previn, de asemenea, sarcina? Şi de ce administrarea unui hormon reduce nivelurile aceluiaşi hormon?

Atunci când estrogenul şi progesteronul ating un anumit nivel prag, organismul îşi reduce producţia. Credit grafic: Dharani Kalidasan/R.I. McLachlan et al. 1987 via Wikimedia Commons, CC BY-SA.

Ciclurile hormonale sunt strâns controlate de hormoni. Atunci când nivelul de progesteron creşte, acesta activează procese în celule care opresc o producţie mai mare de progesteron. Aceasta se numeşte o buclă de feedback negativ, explică Natalie C. Tronson, profesor de psihologie la Universitatea americană din Michigan.

Estrogenul şi progesteronul din pilula zilnică sau alte forme comune de contraceptive, cum ar fi implanturile sau inelele vaginale, determină scăderea producţiei acestor hormoni de către organism, reducându-le la niveluri observate în afara ferestrei fertile a ciclului. Acest lucru perturbă ciclul hormonal strâns orchestrat necesar pentru ovulaţie, menstruaţie şi sarcină, spune ea.

Efectele asupra creierului ale contraceptivelor hormonale

Contraceptivele hormonale afectează mai mult decât ovarele şi uterul.

Creierul, în special o zonă numită hipotalamus, controlează sincronizarea nivelurilor hormonale ovariene.

Deşi sunt numiţi „hormoni ovarieni”, receptorii de estrogen şi progesteron sunt, de asemenea, prezenţi în tot creierul.

Estrogenul şi progesteronul au efecte ample asupra neuronilor şi proceselor celulare care nu au nimic de-a face cu reproducerea. De exemplu, estrogenul joacă un rol în procesele care controlează formarea memoriei şi protejează creierul împotriva daunelor. Progesteronul ajută la reglarea emoţiilor, explică cercetătoarea într-un articol publicat recent în The Conversation.

Prin modificarea nivelului acestor hormoni în creier şi în organism, contraceptivele hormonale pot modifica starea de spirit – în bine sau în rău.

Contraceptivele hormonale interacţionează cu stresul

Estrogenul şi progesteronul reglează, de asemenea, răspunsul la stres – reacţia organismului de „luptă sau fugi” la provocările fizice sau psihologice.

Principalul hormon implicat în răspunsul la stres – cortizolul la om şi corticosteronul la rozătoare, ambele prescurtate CORT – este în primul rând un hormon metabolic, ceea ce înseamnă că o creştere a nivelului în sânge al acestor hormoni în condiţii de stres determină mobilizarea unei cantităţi mai mari de energie din depozitele de grăsime.

Interacţiunea dintre sistemele de stres şi hormonii de reproducere reprezintă o legătură cheie între starea de spirit şi contraceptivele hormonale, deoarece reglarea energiei este extrem de importantă în timpul sarcinii.

Aşadar, ce se întâmplă cu răspunsul la stres al unei persoane atunci când ia contraceptive hormonale?

Atunci când sunt expuse la un factor de stres uşor – de exemplu, introducerea unui braţ în apă rece sau statul în picioare pentru a ţine un discurs public – femeile care folosesc contraceptive hormonale prezintă o creştere mai mică a CORT decât persoanele care nu iau contraceptive hormonale.

Cercetătorii au observat acelaşi efect la şobolani şi şoareci – atunci când sunt trataţi zilnic cu o combinaţie de hormoni care imită pilula contraceptivă, şobolanii şi şoarecii de sex feminin prezintă, de asemenea, o suprimare a răspunsului la stres.

Contraceptivele hormonale şi depresia

Contraceptivele hormonale cresc riscul de depresie? Răspunsul pe scurt ar fi că acest lucru variază de la persoană la persoană. Dar pentru majoritatea oamenilor, probabil că nu.

Este important de reţinut că nici creşterea, nici scăderea răspunsului la stres nu sunt direct legate de riscul de depresie sau de rezistenţa la aceasta; dar stresul este strâns legat de starea de spirit, iar stresul cronic creşte substanţial riscul de depresie.

Prin modificarea răspunsurilor la stres, contraceptivele hormonale modifică riscul de depresie după stres, ducând la „protecţie” împotriva acesteia pentru multe persoane şi la „risc crescut” pentru o minoritate.

Mai mult de 9 din 10 persoane care utilizează contraceptive hormonale nu vor prezenta o scădere a dispoziţiei sau a simptomelor depresiei, iar multe dintre ele vor prezenta o îmbunătăţire a dispoziţiei.

Dar cercetătorii nu ştiu încă cine va prezenta un risc crescut. Factorii genetici şi expunerile anterioare la stres cresc riscul de depresie şi se pare că factori similari contribuie la schimbările de dispoziţie legate de contracepţia hormonală.

În prezent, contraceptivele hormonale sunt de obicei prescrise prin încercare şi eroare – dacă un tip provoacă efecte secundare la o pacientă, altul cu o doză, o metodă de administrare sau o formulă diferită ar putea fi mai bun.

Dar procesul de „încercare şi eroare” este ineficient şi frustrant, iar multe persoane renunţă în loc să treacă la o opţiune diferită.

Identificarea factorilor specifici care cresc riscul de depresie şi o mai bună comunicare a beneficiilor contracepţiei hormonale dincolo de controlul naşterilor pot ajuta pacienţii să ia decizii mai informate privind îngrijirea sănătăţii.