Unde duce deriva socialistă și ecologistă a UE: sectoare economice întregi în pericol de colaps, declin accentuat al nivelului de trai, retard digital

Protestul fermierilor a cuprins toată Europa. E pentru prima oară într-un deceniu când protestatari din țări diferite sunt uniți împotriva unor politici ale Bruxelles-ului care sfidează regulile de piață. Acum e vorba de politicile ecologiste, profund de stânga și anti-piață cunoscute sub numele Green Deal. Revolta fermierilor e însă doar vârful aisbergului. Statisticile arată că deriva stângistă a dus UE la adâncirea decalajului față de SUA și pierderea competiției pentru inovare tehnologică.

Furia fermierilor câștigă teren în toată UE împotriva Green Deal, a titrat luni cotidianul francez Le Monde. În toată Europa, fermierii își arată furia față de deciziile Comisiei Europene și consecințele invadării Ucrainei de către Rusia, a scris și La Tribune. Reuters scrie că fermierii din Europa protestează împotriva taxelor, regulilor de mediu și presiunii pe prețuri.

În ultimul deceniu, mai ales după criza financiară din 2008-2010, sub presiunea socialiștilor și verzilor tot mai vocali în UE, Comisia Europeană a încercat să impună piețelor noi standarde sociale și de mediu care se dovedesc pur și simplu nesustenabile.

Un alt domeniu în care Europa pierde altitudine este industria auto. Utopia că în câțiva ani UE va putea înlocui complet mașinile cu combistibil fosil cu mașini electrice se lovește tot de regulile dure ale pieței. Vânzările de mașini electrice produse în Europa sunt în declin. Din spate vin puternic mașinile electrice produse în China iar cea mai bine vândută mașiniă electrică în UE rămâne Tesla, produsă de americani. În plus, materiale esențiale pentru producerea cipurilor necesare mașinilor electrice sunt în mâinile chinezilor, nu în Europa.

Dar ce au făcut atât de grav politicile cunoscute sub numele Green Deal (Pactul Verde) și From Farm to Fork, lansate de Comisia Europeană sub președinta Ursula von der Leyen? Au negat regulile pieței, reguli care nu pot fi schimbate pentru că ele derivă pur și simplu din comportamentul uman. Or, istoria ne arată că nici o utopie și nici o inginerie socială, oricât de generoasă a părut la prima vedere, nu au putut modifica natura umană.

Normele pentru fermieri cunoscute sub numele GAEC 7 și GAEC 8 îi obligă pe aceștia să își lase nelucrat minimum 4% din teren și să facă o rotație ne-economică a culturilor. Aceleași politici duc la scumpirea rapidă a motorinei și a îngrășămintelor, suprataxate pe motiv că provin din combustibilii fosili poluanți. Sunt decizii care le produc fermierilor daune majore, pe unii îi duc direct în faliment. Unele țări, precum Olanda, au dus ideologia și mai departe: au încercat să le interzică fermierilor să crească un număr prea mare de vite pe motiv că poluează.

La aceste taxe și reguli noi se adaugă o suprareglementare fără precedent creată de birocrația bruxelleză, mereu dornică să își dea singură de lucru pentru a-și dovedi utilitatea. Zeci de reguli, unele de neînțeles, îngreunează producția și comerțul cu produse agroalimentare într-o piață al cărei succes din anii 70-80 se baza tocmai pe libertățile fundamentale de circulație: a mărfurilor, a capitalului și a oamenilor.

Toate aceste taxe, standarde și reguli creează și inflația care în ultimii ani a erodat masiv puterea de cumpărare a europenilor și a facilitat ascensiunea extremelor – de stânga și de dreapta. Gândiți-vă doar la energie, cât de mult au crescut facturile în ultimul deceniu. Explicația ține parțial de piață – crize felurite, precum invazia Rusiei în Ucraina, dar și de suprataxarea combustibililor fosili și subvenționarea energiei verzi. Toate acestea sunt costuri pentru clientul final.

La reguli care vor să înfrângă piața se adaugă suprareglementarea și suprataxarea în domenii-cheie precum tehnologia, ceea ce face ca UE să nu aibă nici un campion digital. SUA, China și Japonia inovează, Europa reglementează – cam așa s-a scris istoria competiției digitale globale din ultimele două decenii. E și cazul Inteligenței Artificiale: UE nu are nici o inițiativă notabilă în domeniu, dar a moșit prima strategie de reglementare.

Etica muncii suferă și ea în UE, sub atacul constant al sindicatelor și noilor generații care presează pentru reducerea timpului de lucru și lucrul remote, fără presiunea biroului. În acest timp, Asia și SUA cunosc creșteri semnificative de productivitate.

Rezultatul acestor politici de stânga, anti-piață și anti-capital, se văd în statistici. Europenii se confruntă cu o nouă realitate economică: sunt din ce în ce mai săraci. Economia zonei euro a crescut cu aproximativ 6% în ultimii 15 ani, măsurată în dolari, față de 82% pentru SUA, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional citate de The Wall Street Journal. Acest lucru a făcut ca media țărilor din UE să fie mai săracă pe cap de locuitor decât fiecare stat american, cu excepția Idaho și Mississippi, potrivit unui raport realizat de Centrul European pentru Economie Politică Internațională, un think tank independent cu sediul la Bruxelles.

Dacă tendința actuală va continua, până în 2035, diferența dintre producția economică pe cap de locuitor în SUA și UE va fi la fel de mare ca cea dintre Japonia și Ecuador în prezent, se arată în raport.

Încă o statistică relevantă: Uniunea Europeană reprezintă în prezent aproximativ 18% din totalul cheltuielilor de consum la nivel mondial, față de 28% pentru America. În urmă cu cincisprezece ani, UE și SUA reprezentau fiecare aproximativ 25% din acest total.

În fața acestei crize, întreaga arhitectură a Green Deal-ului și capacitatea UE de a realiza tranziția ecologică sunt puse sub semnul întrebării. Popularii europeni vor să întoarcă reformele ecologice pe care ei înșiși le-au susținut.

Să fim bine înțeleși: e normal să luptăm pentru scăderea poluării, să cerem un transport în comun mai eficient, să impunem standarde suportabile în industrie. Dar e greșit și contraproductiv să ne lăsăm orbiți de ideologie și să credem că putem schimba regulile pieței în numele acesteia. A explicat-o perfect cercetătorul Sorin Dinu în această analiză publicată de Economedia. Noi, românii, știm perfect după 45 de ani de comunism.

Așa se întâmplă însă când țipetele vedetei media Greta Thumberg sunt mai ascultate la Bruxelles, Paris și Berlin decât argumentele decente ale antreprenorilor și angajaților. Acum se manifestă efectul de pendul: excesului de socialism i se răspunde cu discursul anti-UE de către partidele extremiste.

Atenție! Critica socialismului european nu înseamnă critica întregii construcții, ci a exceselor și derivei acestei ideologii. Aceasta nu e soluția, pentru că UE în sine e o construcție politică bună, iar distrugerea Uniunii ar readuce războiul pe continent. Ce trebuie să facă partidele mainstream e să corecteze deriva ideologică și să revină la decența economică.