Atmosfera în Costinești, după explozia unei mine și după ce trei oameni s-au înecat în Mamaia/ Salvamar: ”Nu le e frică de nimic, nici de valuri, nici de bombe, n-au nicio treabă”/ Turist: ”Ce mină, domle? Nu credem în de-astea”

Ajunul sărbătorii de Sfânta Maria și a Zilei Marinei a adus agitație pe litoral, dar în rândul autorităților și al presei și aproape deloc al turiștilor: O explozie a avut loc în preajma unui dig din Costinești, iar vestea că ar fi vorba de o mină marină a măturat rapid stațiunea, cam ca valurile puternice care i-au făcut pe salvamari să ridice steagul roșu, semn că scăldatul în mare este interzis. În același timp, trei oameni dintr-un grup de cinci care au intrat în apă au murit înecați în Mamaia. Turiștii din Costinești n-au fost impresionați. 

În timp ce echipajele poliției și pompierilor stabiliseră o zonă de protecție în zona Hotelului Forum, unde a avut loc explozia și unde Forțele Navale căutau o a doua mină marină care fusese semnalată la 112, la câțiva zeci de metri mai încolo, turiștii continuau să vină în pâlcuri pe plaja deja sufocată. Este cel mai aglomerat weekend pe litoral, iar Costinești e în topul stațiunilor preferate de românii aflați masiv în mini-vacanță.

În Costinești, zona de scăldat nu este una întinsă, lină, la fel ca la plajele din orașul Constanța sau în zona Malibu din Mamaia, ci fundul mării se adâncește la mică distanță de mal și, în unele locuri, brusc. Când reporterii G4Media au mers pe teren, cu puțin timp înainte de prânz, salvamarii fluierau și fluturau din mâini cu disperare la puhoiul de oameni din apă.

• ”Uite, pe ăla l-a tras puțin. Uite-l cum începe să se panicheze”, ne spune un salvamar cu ochii în binoclu și care dă să coboare după un puști pe care îl zdruncinase un val. ”Na, că s-a pus pe picioare. Vedeți? Vedeți cum iese acum? Că s-a speriat. În juma de oră e înapoi în apă”, explică salvamarul care n-are mai mult de 25 de ani.

I-am întrebat dacă oamenii s-au speriat imediat după ce a apărut vestea minei marine care ar fi explodat, dacă au ieșit din apă de teamă că valurile puternice ar putea să aducă o mină spre mal, dacă au reacționat în vreun fel:

• ”Cine, ei?” și ne arată cu degetul spre apă. ”Lor nu le e frică de nimic. Nici de valuri, nici de bombe, n-au nicio treabă”, ne spune. ”Nici de noi nu țin cont, nici dacă le dai amendă, nimic. Încep să simtă frică doar când nu mai pot să se opună la val, când îi ia de picioare, de fund, de toate și încearcă să se întoarcă la mai și nu mai pot. Abia atunci le e frică. Și noi sărim după ei și putem să murim cu ei acolo, că ne trag la fund, nu ascultă ce le spunem, că se panichează”, ne povestește colegul salvamarului care amintește de alți salvamari morți în timp ce încercau să salveze oameni intrați în apă pe steag roșu.

Am plecat de la salvamari înapoi pe plajă și am luat la rând tineri, adulți și puști. Toți au luat în râs sau n-au dat importanță subiectului minei marine, în atmosfera generală de ”N-o să mi se întâmple mie”. Un domn la vreo 50 de ani ne-a răspuns asemenea unui grup de adolescenți de la vreo câteva cearșafuri mai încolo:

• ”Da, am auzit. Ce mine, domle? Nu credem în de-astea. Vrăjeli ca să plece lumea de pe litoralul nostru, să meargă la alții”.

O familie ne răspunde că a auzit de mină, dar că nu îi împiedică să meargă pe plajă. I-am întrebat dacă intră în apă:

• ”Ne-am plătit concediul, asta e, dacă acum a venit mina, să fie sănătoasă, pe plajă mergem (…) Vedem (dacă intră în apă, n.red.)”.

Toți ceilalți cu care am stat de vorbă au spus că au auzit de explozia de la dig, erau convinși că e o mină marină (autoritățile nu au confirmat oficial până în acest moment, n.red.) ”venită de la ucraineni” sau ”de la război”, dar nu se temeau de vreun pericol și nu-și puneau probleme sau întrebări despre subiect.