Unde-s liderii politici ai României?

Din noiembrie anul trecut parcă nu ne mai revenim, după două săptămâni de breakdance emoțional și politic, generat de un neica nimeni securistoid-holistic ajuns aproape președinte (nu-i mai menționez numele, întrucât nu vreau să-i mai fac publicitate gratuită). Pare ca discursul din societate a rămas un constant noi versus ei, o fragmentare care părea vizibilă mai mult în Occident decât la noi, până acum. Au apărut niște dihotomii pe care nu le credeam posibile, sau mă rog, lucruri pe care le-am considerat de bune – pro- și anti-UE, pro- și anti-NATO – și un puternic sentiment antisistem.

În spațiul public, au circulat argumente că valul de ideologii radicale apărute, aparent, din neant, sunt doar un rezultat al ignorarii unor opinii prezente în societate, axate pe valori traditionale și identitare, care se simt amenințate de curentele din Vest. Dacă ne uitam în schimb, la rece, în retrospectiva la temele prezente în societatea noastră, de la Referendumul pentru familie și interminabila discuție despre educația sexuală în școli, la care se adauga și vocile din BOR care sunt apropiate în gândire de Moscova, nu amenințarea înlocuirii identității românești este cea mai presanta problemă.

Mai degrabă, cred că problema constă în lipsa unor lideri – și aici nu ma refer la lideri politici. În spațiul public se vede o absență a liderilor, să spunem, din zona „de mijloc” – adică nici la firul ierbii, dar nici la nivel înalt în țară. În media sunt prezente predominant politica, cancanurile și fotbalul – iar societatea civilă, zona de business, sunt într-un con de umbră. Oamenii reacționează la ceea ce văd și aud, și dacă doar politica și cancan primesc, e firesc sa nu știe că se întâmpla și lucruri bune, sau că există și altceva.

Nu e greu sa fii antisistem în Romania. Când tot ce vezi e coruptie, scandaluri, și ambitii politice care ascund interese personale sau clientelare, e lesne de înțeles de ce nu vrei să ai de-a face cu așa ceva. Și atunci, unde te refugiezi? Când peisajul pare dezolant, ca nu se schimba oricum nimic, unde poți sa te refugiezi și sa găsești ceva speranța? Unii se duc spre voluntariat, spre zona de ONG-uri, pun cât pot și cum pot să facă un bine. Alții se duc spre misticism, care le ofera fel de fel de explicații și speranțe de vindecare. Și alții, cred ca cei mai mulți, se îndreaptă spre ceva cunoscut, accesibil, spre religie, spre biserică.

Așadar, zone întregi ale societății romanesti sunt destul de puțin vizibile în spațiul public și în mentalul colectiv. Dar asta nu înseamnă ca nu exista sau ca nu exista lideri în adevăratul sens al cuvântului. O să lasam puțin deoparte ONG-urile și afacerile, întrucât, după cum am văzut, oamenii rezoneaza  greu la lucruri abstracte sau distante de ei – în special în mediul rural. Sa luam biserica – cu toate și bunele și relele ei, e absurd sa generalizam și sa spunem ca nu exista preoti care să își doreasca sa face un bine comunitatilor lor – și aici ma refer la părintele Constantin Necula.

Aparent, părintele Necula e genul de preot cool, are studii serioase, cărți publicate (inclusiv cu preoți din alte denominații sau oameni de știință). Dar cu toate astea, este un adevărat influencer în social media. A lăsat putin deoparte mantia preoțească scorțoasă și a ales o manieră de abordare mult mai prietenoasa, caldă și accesibilă tuturor categoriilor de persoane: tineri, vârstnici, bogați, săraci, intelectuali sau oameni cu studii medii. Discursul său îmbină atât elemente teologice și filosofice profunde cat și glumițe și cuvinte din jargonul urban. De așa ceva are nevoie poporul român… și aici mă refer la tot poporul român, nu doar la unii.

Are inclusiv o emisiune la TVR1. Stilul său aparte i-a adus critici din partea unor fețe bisericești, pentru că-și permite să vorbească într-o manieră care îi poate atrage și pe cei care nu sunt întocmai apropiați bisericii (o căutare pe YouTube este relevantă-n acest sens); face des apel la înțelegere și reconciliere. A fost criticat tocmai pentru abordarea sa out of the box.

În februarie 2025 a devenit și presedinte al Asociatiunii ASTRA din Sibiu (fondată în 1861 de Andrei Saguna, Timotei Cipariu și George Baritiu, care a avut un rol important în emanciparea romanilor din Transilvania), propunandu-si sa revigoreze și extinda activitatea asociatiei și vizibilitatea ei în școli și licee, pentru a-i atrage pe tineri. Printre alte obiective, Asociatiunea își propune unirea tuturor românilor prin dialog.

Întrebarea care îmi rămâne este de ce nu vedem mai des astfel de oameni și initiativele lor – pentru ca de asta are nevoie Romania acum. O societate dezbinata are nevoie sa intre în dialog cu ea insasi și sa găsească un mod propriu de a-si promova ideile și de a oferi tinerei generații un mod de a-si găsi locul. Varianta de a sanctiona politicul prin destabilizare nu poate sa duca de la dezastru. Da, politicul nu asculta de oameni, dar nici oamenii nu pun presiune suficienta și nu se organizeaza. În loc sa așteptam să ne apara lideri din neant, mai bine punem mana și ii căutam și ii sustinem când ii găsim.

“Stau departe de politică pentru ca mi-e pana în gât sa ne certăm pe funcții. Avem nevoie de oameni care să muncească: prezentați-mii, ii punem la muncă.” – Pr. Constantin Necula, președintele Asociațiunii Astra.