Uniformitatea și diversitatea abordărilor în controlul epidemiei sunt folositoare la scări diferite – cercetătorul Virgil Iordache

Articol semnat de Virgil Iordache, profesor și cercetător la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București. Analiza trimisă Edupedu.ro:

Un element important în consolidarea încrederii și solidarității publicului instruit este să înțeleagă raționalitatea din spatele informațiilor aparent contradictorii care apar în media cu privire la modelele de gestionare a epidemiei și a influenței ei asupra societăților și statelor.  În acest text arăt că adoptarea unui unic model managerial și acceptarea lui necritică din partea cetățenilor e de folos la nivelul statului, iar diversitatea abordărilor este de folos la nivelul comunității oamenilor de știință și al comunității de state din lumea liberă.

Orice model de management într-o problemă publică are o dimensiune științifică (în sensul științei moderne, de cunoaștere verificabilă în mod obiectiv) și una politică. Dimensiunea politică este legată

1. de prioritizarea obiectivelor care trebuie atinse
2. de acțiunile și metodele prin care sunt atinse obiectivele și
3. de resursele disponibile pentru punerea în practică a acțiunilor.

Pot apărea diferențe între state datorate fiecăruia dintre cele trei puncte de mai sus. Soluția Chinei pune stabilitatea regimului în prim plan, cu o prioritizare foarte joasă a drepturilor cetățenilor. Dacă citim decretul prezidențial de ieri, vedem o abordare echilibrată, graduală a lucrurilor, cu un mult mai mare respect pentru drepturile cetățenilor ca în China.

Dacă urmărim declarațiile domnului Boris Johnson, vedem o și mai mare prioritate acordată drepturilor cetățenilor, măsurile fiind propuse deocamdată la nivel de recomandări, făcând apel la spiritul civic al cetățenilor, care în UK e la un nivel mult mai ridicat decât în România. Un prim element de raționalitate din spatele diversității este legat de situația politică, sistemul valori și maturitatea civică a oamenilor din statele respective. A vrea să adopți soluția Chinei sau a UK în România este un factor perturbator pentru stat, pentru că intră în conflict cu sistemul politic și valorile cetățenilor în primul caz, și cu realitatea nivelului de conștiință civică la noi în al doilea caz.

Un aspect mai subtil este legat de relația dintre obiective și resursele disponibile pentru atingerea lor, în condițiile în care situația politică și sistemul de valori sunt asemănătoare, adică atunci când nu avem de-a face cu modele în competiție (de ex. China și UK), ci cu modele care permit o cooperare strânsă (de ex. statele din UE). România poate avea aceleași obiective ca altă țară din UE, în aceeași ordine de priorități, dar nu poate folosi aceleași acțiuni și metode, iar scara de aplicare a unora dintre acțiuni și metode va fi mai restrânsă datorită resurselor diferite de care dispune. Un al doilea element de raționalitate care explică diversitatea abordărilor este acordul dintre obiective și resurse prin intermediul acțiunilor proiectate. Aceasta este o raționalitate practică, managerială. Chiar dacă gândirea managerială ar putea fi unică în toate statele (deși în fapt nu este, depinzând și de cunoașterea administrativă și organizațională existentă, de instituții, etc), rezultatul aplicării ei ar duce la soluții diferite în mod necesar, adică soluții adaptate situației statului respectiv. Nu este necesar să existe greșeli în decizie ca să se ajungă la soluții diferite.

Un al treilea lucru relevant este relația dintre cunoașterea științifică disponibilă și decizia cu privire la pachetul obiective – acțiuni – resurse alocate, adică la planul de gestionare a situației. Cunoașterea științifică poate fi extrem de clară, general acceptată de comunitatea științifică în privința rezolvării problemei, sau pot exista mai multe școli de gândire în competiție, fără o acceptare generală a soluției, așa cum se întâmplă adesea în probleme de mare complexitate.

Trebuie spus că școlile de gândire diferite există întotdeauna într-un domeniu științific, ține de natura procesului de obține a cunoașterii să existe competiție între susținătorii unor abordări, teorii, etc. Diversitatea teoriilor științifice este absolut necesară atât la scara organizațională, de producție a cunoașterii, cât și a comunităților naționate și internaționale de organizații care produc cunoaștere.

Pe de altă parte, odată transferat către decidenți rezultatul unei anumite școli de gândire, acesta se rigidizează prin instituționalizare, adică prin includerea acelui rezultat în reglementări și proceduri standard de acțiune în situațiile în care trebui rezolvată o problemă concretă.

Instituționalizarea felului cum se folosește cunoașterea științifică de către decidenți este necesară pentru rapiditatea și eficiența acțiunilor în momentele critice, când nu mai este timp de discuții și dezbateri, care se presupune că au avut loc într-o etapă anterioară, de construcție instituțională. Soluția fundamentată științific adoptată instituțional devine constrângătoare pentru acțiune la scara statului, în timp ce la scara mai mică a comunităților științifice diversitatea teoriilor științifice legitime continuă să existe (nu vorbim de opinii diverse, subiective, ci de teorii diverse cu propria lor valoare ștințifică dovedită de faptul că sunt în viață, sunt acceptate și continuă să producă noi elemente de cunoaștere).

• Citește analiza integrală pe Edupedu.ro