Universitatea Harvard va îndepărta legătura din piele umană de pe o carte scrisă la sfârșitul secolului al XIX-lea/ Primul proprietar al cărții, un medic francez, ar fi luat fără consimțământ pielea de la o pacientă decedată 

Universitatea Harvard a anunțat că va elimina legătura realizată din piele umană dintr-o carte din secolul al XIX-lea aflată în biblioteca sa, din cauza „naturii tensionate din punct de vedere etic” a modului în care s-a realizat această legătură neobișnuită.

Cartea, intitulată Des Destinées de l’Ame (sau Destine ale sufletului), a fost păstrată la Biblioteca Houghton a universității încă din anii 1930, dar a atras atenția internațională în 2014, când testele au confirmat că a fost legată în piele umană.

Cu toate acestea, universitatea a declarat că, după „un studiu atent, implicarea părților interesate și luarea în considerare”, va îndepărta legătura de piele și va colabora cu autoritățile pentru a „determina o dispoziție finală respectuoasă a acestor rămășițe umane”, scrie The Guardian.

Cartea a fost scrisă de Arsène Houssaye, un romancier francez, la mijlocul anilor 1880, ca o meditație asupra naturii de a avea un suflet și a vieții după moarte. Primul proprietar al volumului, medicul francez Ludovic Bouland, a legat apoi cartea cu piele umană. Harvard a declarat că Bouland a luat, fără consimțământ, pielea de la o pacientă decedată într-un spital în care lucra.

Această istorie tulburătoare, pe care Harvard a numit-o „tensionată din punct de vedere etic”, a determinat universitatea să decidă să elimine legătura din piele.

„După cum vă puteți imagina, aceasta a fost o circumstanță neobișnuită pentru noi, în bibliotecă, și am învățat foarte multe pe măsură ce am ajuns la decizia noastră”, a declarat Tom Hyry, arhivist la Biblioteca Houghton, într-un Q&A publicat de Harvard, în care a anunțat decizia de a elimina cartea din biblioteca sa.

„Problema centrală a creării volumului a fost un medic care nu a văzut o persoană întreagă în fața sa și a efectuat un act odios de a îndepărta o bucată de piele de la un pacient decedat, aproape sigur fără consimțământ, și a folosit-o într-o legătură de carte care a fost manipulată de mulți timp de mai bine de un secol. Credem că este timpul ca rămășițele să fie puse la odihnă.”

În trecut, studenții de la Harvard angajați pentru a pagina colecțiile din bibliotecă erau supuși unui ritual de inițiere în care li se cerea să recupereze cartea fără să li se spună că aceasta era acoperită de rămășițe umane.

Confirmarea legăturii ciudate a cărții în 2014 a fost, la vremea respectivă, tratată, de asemenea, într-o manieră mai lejeră de către Harvard. Universitatea a numit descoperirea „o veste bună pentru fanii bibliografiei antropodermice, pentru bibliomani și canibali deopotrivă”. Bibliopegia antropodermică este practica de a lega cărți în piele umană, un lucru care s-a bucurat de o mare popularitate în secolul al XIX-lea, dar care a existat cel puțin din anii 1500.

Harvard a declarat că regretă acum „tonul senzaționalist, morbid și plin de umor” în care a fost anunțată descoperirea.

„Ne cerem scuze în numele Bibliotecii Harvard pentru eșecurile din trecut în administrarea cărții, care au obiectivat și compromis și mai mult demnitatea ființei umane aflate în centru”, a declarat Hyry.

Des Destinées de l’Ame a ajuns la Harvard în 1934. În interiorul cărții se află o notă scrisă de Dr. Bouland, în care se precizează că nu a fost aplicat niciun ornament pe copertă pentru „a-i păstra eleganța”, arată BBC.

„Păstrasem această bucată de piele umană luată de pe spatele unei femei”, a scris el. „O carte despre sufletul uman merita să aibă o acoperire umană”.

Practica legării cărților în piele umană – numită bibliopegie antropodermică – a fost semnalată încă din secolul al XVI-lea.

Există numeroase relatări din secolul al XIX-lea despre cadavrele criminalilor executați care au fost donate științei, iar pielea lor a fost ulterior oferită legătorilor de cărți.

Simon Chaplin, care în 2014 era șeful Bibliotecii Wellcome, care deține cărți de istorie medicală, a declarat la vremea respectivă pentru BBC: „Nu există un număr foarte mare de astfel de cărți, a fost o practică ocazională făcută în principal pentru a genera un sentiment de emoție indirectă decât pentru un motiv practic.

„În general, se pare că a fost făcută în secolul al XIX-lea de către medicii care aveau acces la corpuri umane pentru disecție”.