Următoarea provocare a Occidentului este creșterea axei autocrațiilor. Cum să gestioneze Vestul regimurile din Rusia, China, Iran, Coreea de Nord? – Analiză WSJ

Analiză Wall Street Journal:

Parteneriatul în curs de formare al autocrațiilor conduse de China și Rusia va impune democrațiilor occidentale alegeri strategice, indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale din SUA. Pot Statele Unite și aliații lor să descurajeze concomitent acești rivali – inclusiv Iranul și Coreea de Nord, având în vedere degradarea bazei militar-industriale a Occidentului și lipsa de voință a alegătorilor de a cheltui mult mai mult pentru apărare?

Și dacă nu, ar trebui și ar putea fi căutată o înțelegere cu una dintre marile puteri rivale? Dacă da, cu care și cu ce costuri?

Momentul actual este extrem de complicat, cu crize multiple în întreaga lume din ce în ce mai interconectate. Războaiele sângeroase din Ucraina și Orientul Mijlociu nu dau semne de încetare, Iranul are în vedere un răspuns militar împotriva Israelului, China se angajează în ciocniri maritime de nivel scăzut cu Filipine și intimidează Taiwanul, iar Coreea de Nord intensifică provocările împotriva Coreei de Sud.

Generalul-locotenent de armată în retragere Keith Kellogg, care a ocupat funcții de conducere în domeniul securității naționale în cadrul Casei Albe a lui Trump, a comparat starea lumii cu un joc de whack-a-mole – cu toate cârtițele acum la vedere. „Deoarece crizele izbucnesc în același timp, nu există capacitatea de a le gestiona pe toate simultan, iar situația scapă de sub control”, a spus el. „Capacitatea de a reacționa este limitată. Ești presat și nu vrei niciodată să fii presat.”

Deși rămân de departe cea mai mare putere militară, SUA sunt presate să facă față unei lumi în flăcări, mai ales în condițiile în care China continuă să își crească forța militară, avertizează unii strategi. Deși SUA și națiunile europene au luat măsuri pentru a crește producția militară, inclusiv la fabrici noi de muniție, aceste măsuri nu sunt nici pe departe suficiente pentru cerințele conflictelor moderne, spun ei.

„Suntem deja implicați în două războaie și ne luptăm în acest moment să menținem nivelul de furnizare de muniții și echipamente aliaților noștri. Dacă am fi implicați într-un război global, am avea mari dificultăți în a face față adversarilor noștri și capacităților de care dispun”, a declarat generalul în retragere Jack Keane, fost adjunct al șefului Statului Major al armatei.

Deși recunoaște epuizarea stocurilor, Pentagonul afirmă că SUA rămân pregătite pentru toate scenariile potențiale, inclusiv pentru un război la scară largă cu China pe care spune că nu îl consideră nici iminent, nici inevitabil. „Sunt pe deplin încrezător în forțele noastre și ar trebui să fiți și voi”, a declarat generalul CQ Brown din Forțele Aeriene, șeful Statului Major Întrunit, la Forumul de securitate Aspen de luna trecută.

Cu toate acestea, în interiorul Partidului Republican, voci influente – inclusiv candidatul la vicepreședinție JD Vance – au subliniat incapacitatea Americii de a produce suficiente muniții ca motiv pentru a abandona Ucraina și angajamentele față de securitatea europeană. Aceștia spun că SUA ar trebui să se orienteze către singura zonă care contează cu adevărat: Asia de Est. „Statele Unite sunt limitate în mod fundamental”, a declarat Vance într-un discurs susținut în februarie în Germania.

O potențială abordare la care se gândește Trump ar fi să încerce „efectul Kissinger”, o referire la înțelegerea lui Henry Kissinger cu China comunistă, care a cimentat separarea Beijingului de Uniunea Sovietică în anii 1970. De data aceasta, ideea este de a-l convinge pe președintele Vladimir Putin să se apropie de SUA, departe de legătura sa consolidată cu liderul chinez Xi Jinping – în detrimentul Ucrainei și al Europei.

„Unul dintre lucrurile pe care America ar trebui să le facă, dintr-o perspectivă strategică pur americană, este să găsească o modalitate de a încheia un mare târg cu Rusia”, a declarat Sumantra Maitra, director de cercetare la American Ideas Institute, un think tank conservator. „Dacă acest lucru este realizabil sau nu este o întrebare dificilă, în funcție de unde se află liniile roșii rusești. Dar, în mod fundamental, aceasta ar însemna o nouă arhitectură de securitate în Europa.”

Mulți republicani, precum și oficiali ai administrației Biden-Harris, descriu astfel de idei drept o nebunie delirantă. După ce sute de mii de soldați ruși au fost uciși sau mutilați cu ajutorul armelor americane în Ucraina și după ce SUA și aliații au cheltuit sute de miliarde de dolari pentru războiul de acolo, nu poate exista nicio înțelegere cu Putin sau revenirea la status quo ante, spun ei.

„Acești patru dictatori – Putin, Xi, ayatolahii iranieni și Kim Jong Un – sunt cu toții împreună, într-o alianță nefirească, care îmi amintește de războiul tatălui meu, Al Doilea Război Mondial”, a declarat Michael McCaul, președintele Comisiei pentru afaceri externe din Camera Reprezentanților a SUA.

Unii republicani de rang înalt care ar avea probabil funcții de conducere într-o a doua administrație Trump, cum ar fi fostul secretar de stat Mike Pompeo, au solicitat înăsprirea în continuare a sancțiunilor împotriva Rusiei și creșterea dramatică a sprijinului militar pentru Ucraina, menținând în același timp o presiune puternică asupra Chinei, Coreei de Nord și Iranului. Nu este clar ce cale ar adopta Trump, dacă ar fi ales. Fostul președinte a promis în repetate rânduri că va încheia un acord de pace pentru Ucraina în 24 de ore, fără să explice cum.

Rivalul lui Trump în cursa prezidențială din SUA, vicepreședintele Kamala Harris, a indicat că va căuta, în general, continuitatea cu abordarea președintelui Biden, care a readus forțele americane pe flancul estic al Europei, a primit Suedia și Finlanda în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, a furnizat arme Ucrainei și a consolidat o rețea de alianțe și parteneriate în Asia.

În discursul de acceptare de joi din cadrul Convenției Naționale Democrate, Harris a vorbit despre o „luptă de durată între democrație și tiranie” și a afirmat că se va asigura că „America – nu China – va câștiga competiția secolului 21 și că ne vom consolida, nu abdica de la conducerea globală”.

Acesta este un sentiment împărtășit de mulți republicani. Dacă SUA dorește să își mențină poziția privilegiată, nu are de ales decât să își continue angajamentul în toate teatrele majore din lume, a declarat senatorul John Cornyn (R., Texas). „Nimic nu se întâmplă fără leadershipul american”, a spus el. „Ne place sau nu, dar acest lucru face parte din prețul pe care îl plătim pentru a fi economia și superputerea preeminentă în lume”.

Aliații europeni și, într-o anumită măsură, asiatici au fost liniștiți de retorica administrației Biden-Harris. Dar impredictibilitatea și amenințările lui Trump în timpul mandatului au forțat, de asemenea, națiunile europene să facă alegeri dureroase, cum ar fi creșterea investițiilor în apărare, care s-au dovedit a fi indispensabile odată ce Rusia a invadat Ucraina.