Urme de paşi fosilizate descoperite în Kenya demonstrează că două specii umane străvechi au coexistat în urmă cu 1,5 milioane de ani

În urmă cu aproximativ 1,5 milioane de ani, indivizi din două specii diferite din linia evolutivă umană păşeau pe un mal noroios al unui lac din nordul Kenyei, lăsând urme care s-au intersectat cu cele de antilope, cai, facoceri, berze uriaşe şi alte animale, relatează Reuters care citează un studiu publicat joi, transmite Agerpres.

Urmele s-au transformat în fosile pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit recent într-un loc numit Koobi Fora, o descoperire ce furnizează prima dovadă conform căreia aceste două specii – Paranthropus boisei şi Homo erectus – au împărţit acelaşi peisaj, încrucişându-se, literalmente. Descoperirea ridică întrebări interesante cu privire la relaţia dintre cele două specii şi la eventuala concurenţă pentru resurse.

Paranthropus boisei, cea mai îndepărtată rudă a oamenilor moderni dintre cele două specii, a trăit în urmă cu aproximativ 2,3 până la 1,2 milioane de ani, având o înălţime de până la 137 cm. Aceşti indivizi aveau un craniu adaptat muşchilor masticatori mari, inclusiv o creastă craniană asemănătoare cu cea a gorilelor de sex masculin, precum şi molari masivi. Picioarele lor aveau caracteristici asemănătoare maimuţelor, inclusiv la degetul mare.

Homo erectus, un membru timpuriu al liniei noastre evolutive, cu proporţii corporale asemănătoare cu cele ale lui Homo sapiens, a trăit din urmă cu aproximativ 1,89 milioane până acum 110.000 de ani, având o înălţime cuprinsă între 145 şi 185 cm. Aceşti indivizi aveau fruntea proeminentă şi creiere mai mari decât Paranthropus boisei, cu toate că mai mici comparativ cu specia noastră.

Cercetătorii au descoperit urmele de paşi în 2021, în apropierea lacului Turkana. Ei au identificat un şir lung de 12 urme de paşi, fiecare de aproximativ 26 cm lungime, atribuite unui individ adult din specia Paranthropus boisei pe baza formei şi a modului de locomoţie.

Trei amprente izolate, cu o lungime de 20,5-23,5 cm, asemănătoare celor ale oamenilor moderni, erau aproape perpendiculare pe traseul principal. Două erau îndeajuns de complete pentru a fi atribuite lui Homo erectus, posibil unui individ tânăr. A treia a fost mai dificil de atribuit.

Cercetătorii au declarat că şirurile de urme par să fi fost lăsate la distanţă de câteva ore sau poate de câteva zile – noroiul nu se uscase şi nu se crăpase – iar indivizii s-ar fi putut chiar vedea unii cu alţii. Nu a fost identificată nicio dovadă de interacţiune.

„Urmele de paşi fosilizate ne oferă o imagine clară a acelui moment în timp, din urmă cu 1,5 milioane de ani. Este foarte posibil ca diferiţi strămoşi umani să fi trecut unul pe lângă altul, înaintând prin apa puţin adâncă, posibil vânând şi culegând”, a declarat specialista în paleoantropologie Louise Leakey, directoare a Proiectului de cercetare Koobi Fora şi coautoare a studiului publicat joi în revista Science.

Cercetătorii au reanalizat urmele de paşi descoperite anterior în apropiere, stabilind că ambele specii au fost prezente împreună pe suprafeţele noroioase fosilizate de-a lungul unei perioade de aproximativ 200.000 de ani.

„Este posibil să fi concurat direct, dar este de asemenea posibil să nu fi fost în competiţie directă şi ambele (specii) să fi avut acces la resursele de care aveau nevoie în acest peisaj pe care îl împărţeau”, a indicat paleoantropologul Kevin Hatala de la Universitatea Chatham din Pittsburgh, de asemenea autor principal al studiului.

Diferenţele alimentare dintre cele două specii este posibil să fi atenuat concurenţa. „Paranthropus boisei consuma hrană culeasă, de calitate scăzută, care probabil necesita o mestecare repetitivă. Homo erectus era, probabil, omnivor, folosind unelte pentru a măcelări carcase, dieta sa incluzând şi carne”, a spus Leakey.

Liniile evolutive ale omului şi cimpanzeilor s-au despărţit în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani, în Africa.

Urmele de paşi oferă informaţii despre anatomie, locomoţie, comportament şi mediul înconjurător, pe care fosilele scheletice sau uneltele de piatră nu le pot oferi. Picioarele acestor două specii erau distincte din punct de vedere anatomic, iar mersul lor era diferit.

„Urmele pe care le atribuim lui Homo erectus au o formă foarte asemănătoare omului modern, cu o arcadă înaltă de sedimente în mijlocul urmei, ceea ce indică un picior rigid şi un mers care include împingerea degetelor”, a declarat Neil Roach, biolog evoluţionist la Universitatea Harvard şi coautor al studiului.

„Urmele de Paranthropus nu au această arcadă înaltă şi indică un mers cu picior mai plat. În plus, urmele Paranthropus indică un deget mare de la picior care este uşor mai divergent faţă de celelalte degete şi mai mobil. Ambele aspecte sunt mai asemănătoare cu modul în care merge un cimpanzeu, deşi sunt clar distincte şi intermediare între urmele de picior de cimpanzeu şi cele umane”, a declarat Roach.

Paranthropus boisei a dispărut la câteva sute de mii de ani după producerea acestor urme, în timp ce specia Homo erectus a înflorit. Posibil un strămoş direct al lui Homo sapiens, Homo erectus a fost prima specie umană care s-a răspândit dincolo de Africa.

Situl fosilifer era un mal de lac bogat în resurse, situat în apropierea gurii unui râu. „Faptul că vedem în mod constant două specii de hominini în aceste peisaje, în pofida prezenţei unor animale periculoase precum hipopotamii şi crocodilii, sugerează că aceste medii erau suficient de importante pentru strămoşii noştri pentru a merita riscul de a le vizita”, a precizat Roach.