Urșii au ucis doi oameni și au atacat 32 în ultimii doi ani / Autoritățile nu mai țin evidența populațiilor de urs de șase ani, braconajul luând amploare

Două persoane au fost ucise şi alte 32 au fost atacate în ultimii doi ani de urşii din pădurile României, potrivit unui răspuns remis G4Media.ro de către Ministerul Mediului. Potrivit ultimelor date oficiale, neactualizate din 2013, populaţia de urşi din ţara noastră ar avea în jur de 6.620 de exemplare.

În timp ce vânătorii susţin că dacă nu se va da drumul la vânătoare, numărul atacurilor dar şi cel al urşilor braconaţi sau otrăviţi va creşte alarmant de la un an la altul, ONG-iştii spun că situaţia este sub control şi, că de fapt, numărul vânătorilor din ţara noastră este prea mare în comparaţie cu vânatul existent.

În ultima perioadă, aproape că nu trece o săptămână fără să auzim de o ştire în care protagonistul – un urs, fie a atacat un om, un animal domestic sau fie a dat iama în curţile oamenilor în căutarea hranei. Ultimul atac a avut loc chiar în urmă cu câteva zile, pe 9 aprilie. Un pădurar din Argeş a fost sfâşiat de un urs în timp ce marca câţiva arbori. Din fericire, bărbatul a fost operat de urgenţă la Spitalul Judeţean din Piteşti iar acum este în afara oricărui pericol.

Potrivit unui răspuns al Ministerului Mediului remis G4Media.ro,„s-au înregistrat 32 de atacuri cauzate de urşi asupra persoanelor, în perioada 2017-2018, rezultând decesul a două persoane”. Din acelaşi răspuns mai aflăm că populaţia de urşi din România, potrivit ultimei raportări pe ţară făcută în 2013, este de aproximativ 5.960 – 6.620 exemplare.

Autorităţile admit oarecum că numărul urşilor din România ridică probleme serioase, drept pentru care, spun că în perioada următoare vor lua mai multe măsuri pentru conservarea populaţiei dar şi pentru diminuarea atacurilor urşilor asupra populaţiei. Promit că vor face acest lucru prin bifarea a 10 puncte. Destul de generale însă. De la „asigurarea managementului populaţiei de urs la scară spaţială adecvată”, la „conştientizarea şi educarea populaţiei locale”. Până acum, acestea par a ţine mai mult de sfera teoriei. Realitatea arată că situaţia începe să scape de sub control. Urşii au ajuns să producă pagube serioase.

Singura măsură concretă în interesul securităţii populaţiei şi în scopul prevenirii unor daune importante, a fost luată de către Ministerul Mediului în 2017. Atunci acesta a emis un ordin care prevede numărul maxim de derogări aplicabile la nivel naţional în cazul speciilor de urs şi lup: ursus artos – 140 de exemplare, canis lupus – 97 de exemplare.

Sunt prea puţine exemplare care pot fi extrase pentru a putea ţine în frâu populaţia de urşi de la noi, spun vânătorii.  „Eu sunt pentru vânătoare, pentru că vânătoare este un management activ al tuturor speciilor de vânat. Până acum, vânătorii au fost singurii care au avut grijă de animalele sălbatice din ţara asta. Mă refer aici la vânătorii adevăraţi şi nu la cei care scot arma în două duminici pe an, să se ducă să vâneze doi iepuri pe câmp. Doar atunci când autorităţile locale şi statul, scoţând nişte bani din vânătoare, vor fi interesate ca aceasta să fie sustenabilă pe termen lung şi foarte lung. Până acum doi ani, când s-a oprit vânătoarea la urs, la stat, pentru că nu ştiu asociaţiile particulare cu cât vindeau un urs, vindeam cu minimum 3.500 de euro şi se împuşcau legal, undeva între 250 şi 300 şi ceva de urşi, pe an. Pe fondurile de vânătoare administrate de stat. După cele mai pesimiste numărători sunt 6.500 de urşi. Din punctul meu de vedere sunt vreo 7.500- 8.000 de urşi şi asta înseamnă o populaţie viabilă fără doar şi poate”, a declarat pentru G4Media.ro, Adrian Titianu, responsabil cu vânătoarea în cadrul Direcţiei Silvice Bacău.

Nu de aceeaşi părere sunt şi cei care militează pentru stoparea vânătorii la urs. Aceştia susţin că soluţia nu este vânarea, ci relocarea. „Dacă noi avem peste 6.000 de exemplare la 6 milioane şi ceva de hectare de fond silvic, nu mi se pare corect să spun că am prea mulţi urşi. Ci din contră. Am invadat habitatele acestor animale sălbatice şi normal că ele încep să îşi caute mai uşor hrana. Atâta timp cât eu extrag toate fructele de pădure, legal sau nelegal, mai mult nelegal, şi le vând la marginea pădurii şi nimeni nu întreabă nimic, nimeni nu are măcar un plan de raţionare, normal că ursul migrează spre habitatele oamenilor care s-au apropiat de ale lui. (…) Şi dacă se înmulţeşte numărul de urşi, îi extragem, îi exportăm şi în continuare, statul beneficiază de nişte bani substanţiali din problema aceasta. A împuşca exemplarul este cel mai rău lucru posibil pentru natură. Ursul a dispărut din multe state europene care acum vor să repopuleze. Au realizat că au o pădure stearpă, neatrăgătoare. Ăsta este avantajul României la ora actuală. Avem o biodiversitate care atrage mulţi turişti şi în sfârşit, suntem şi noi la ceva pe primul loc în Europa. (…) Asta-i problema la noi. Toată lumea vrea să extragem din animalele sălbatice. Eu zic să-şi dezvolte un pic conştiinţa (vânătorii -n.r.) şi să îşi dea seama că sunt cam mulţi vânători pentru ce vânat a mai rămas. Una era vânatul care era acum 40-50 de ani şi alta este vânatul de acum, când numărul acestor vânători s-au înmulţit îngrijorător şi până la urmă, ei devin pericol pentru habitate şi nu urşii pun în pericol existenţa omului”, a declarat pentru G4Media.ro, Dan Trifu, prim-vicepreşedinte al Federaţiei pentru Protecţia Animalelor şi Mediului.

Vocile din rândul vânătorilor susţin însă că tocmai stoparea vânătorii la urs va duce la declinul populaţiei. Asta pentru că potrivit datelor din teren, aceştia ar înregistra tot mai multe cazuri de braconaj şi otrăviri.

„Părerea mea personală este că se braconează cam câţi urşi se împuşcau odată, legal. Omul încearcă să îşi facă dreptate singur. Îi otrăvesc, le pun laţuri, le pun capcane şi nici măcar nu se duc să-i vadă sau să-i ia. Şi atunci pierde şi statul, dar în primul rând pierde specia pentru că nu mai ţii sub control nicio moarte a unui animal. În momentul în care se vânează legal, există un control, poţi să îşi faci un plan de management. Anul ăsta împuşc mai mult, la anul împuşc mai puţin, în funcţie de evoluţia populaţiei. Pe când aşa, când omul îşi face singur dreptate, nu ştii câţi au fost omorâţi. Unde sunt? Erau masculi? Erau femele? Cea mai frecventă metodă folosită în otrăvirea urşilor este carnea îmbibată cu sodă caustică. Ursul moare într-un pârâu, bând apă până nu mai poate. Şi moare în chinuri. E o chestie absolut criminală. În cei 16 ani de când sunt vânător, spun eu că am văzut nişte lucruri. Ciobanul stă în munte, vine o dată ursul, îi mănâncă oile, anunţă. Mai vine o dată ursul, anunţă. A treia oară nu mai anunţă pe nimeni. Se duce şi îşi rezolvă problema. E foarte greu să stopezi chestia asta şi atunci, cel mai mult şi mai mult, are de pierdut specia în sine. Încet, încet, s-ar putea să intre în declin. Eu lucrez la vânătoare de 16 ani. În cei 16 ani am eliberat din laţuri ilegale puse de braconieri vreo 35 de urşi. Atât în judeţul Bacău, cât şi în judeţul Neamţ”, este de părere Adrian Titianu, responsabil cu vânătoarea în cadrul Direcţiei Silvice Bacău.

Potrivit WWF România, care face referie la cel mai recent raport al International Union for Conservation of Nature (IUCN), în prezent, în Europa (exceptând Rusia) mai trăiesc aproape 15.400 urși bruni, grupați în 10 populații. Cea mai extinsă populație e în regiunea Munților Carpați și numără peste 8.000 de exemplare. Urșii mai trăiesc în număr relativ mare în Scandinavia și Munții Dinarici-Munții Pindus (peste 3000 de exemplare în fiecare zonă), în vreme ce restul populațiilor sunt cu mult mai mici, de la 700 de indivizi în regiunea baltică, la numai 37 de exemplare în Alpi. În unele țări (Austria) sau regiuni (Alpii Elvețieni), specia a dispărut complet.

Sursa foto: Ocolul Silvic Mănăstirea Cașin