Urșii polari se confruntă cu un risc mai mare de îmbolnăvire în contextul încălzirii din Artica

Pe măsură ce Arctica se încălzește, urșii polari se confruntă cu un risc din ce în ce mai mare de a contracta viruși, bacterii și paraziți pe care era mai puțin probabil să îi întâlnească în urmă cu doar 30 de ani, a arătat o cercetare, potrivit BBC. 

Într-un studiu care a oferit indicii despre modul în care bolile urșilor polari ar putea fi legate de pierderea gheții, oamenii de știință au examinat probe de sânge de la urși din Marea Chukchi – între Alaska și Rusia. Ei au analizat eșantioane care au fost colectate între 1987 și 1994, apoi au colectat și studiat eșantioane trei decenii mai târziu – între 2008 și 2017.

Cercetătorii au constatat că un număr semnificativ mai mare de probe de sânge recente conțineau semnale chimice care indicau că urșii fuseseră infectați cu unul dintre cinci viruși, bacterii sau paraziți.

Este dificil de știut, pe baza probelor de sânge, cum a fost afectată sănătatea fizică a urșilor, însă biologul Karyn Rode de la US Geological Survey a declarat că acest lucru arată că ceva se schimbă în întregul ecosistem arctic.Cercetătorii au testat în total șase agenți patogeni diferiți – viruși, bacterii sau paraziți care sunt în principal asociați cu animalele terestre, dar care au mai fost înregistrați la animalele marine, inclusiv la speciile vânate de urșii polari.

Studiul a acoperit trei decenii, a spus Dr. Rode, „când a existat o pierdere substanțială a gheții marine și a existat o utilizare sporită a terenurilor în [această populație de urși polari]”.

„Așa că am vrut să știm dacă expunerea s-a schimbat – în special pentru unii dintre acești agenți patogeni care credem că sunt în primul rând orientați spre uscat”.

Cei cinci agenți patogeni, așa cum sunt numiți în mod colectiv agenții cauzatori de boli, care au devenit mai frecvenți la urșii polari, sunt doi paraziți care cauzează toxoplasmoza și neosporoza, două tipuri de bacterii care cauzează febra iepurelui și bruceloza și virusul care cauzează distemper canin.

„Urșii în general sunt destul de rezistenți la boli”, a explicat Dr. Rode. „De obicei, nu se știe că afectează populația de urși, dar cred că acest lucru subliniază faptul că lucrurile [în Arctica] se schimbă.”

Principalele date despre urșii polari

În lume mai există aproximativ 26.000 de urși polari, majoritatea în Canada. Populații există și în SUA, Rusia, Groenlanda și Norvegia. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii clasifică urșii polari ca fiind vulnerabili la dispariție, schimbările climatice fiind un factor-cheie în declinul lor. Masculii adulți pot ajunge la o lungime de aproximativ 3 m și pot cântări aproape 600 kg. Urșii polari pot mânca până la 45 kg de grăsime într-o singură masă. Acești urși au un puternic simț al mirosului și pot adulmeca prada de la o distanță de până la 16 km.Sunt înotători puternici și au fost observați până la 100 km în larg. Ei pot înota cu viteze de aproximativ 10 km pe oră, în parte datorită faptului că labele lor sunt ușor palmate.

În SUA, urșii polari sunt clasificați ca specie amenințată; oamenii de știință spun că cea mai mare amenințare la adresa viitorului lor este pierderea continuă a habitatului de gheață marină, de care depind ca platformă de pe care să se năpustească asupra prăzii lor marine.

Cercetările anterioare, efectuate cu ajutorul camerelor de luat vederi montate pe urși, au arătat că, întrucât aceștia petrec o mai mare parte a anului pe uscat – atunci când nu există gheață marină disponibilă de unde să vâneze – nu pot găsi suficiente calorii.

Dr. Rode a explicat că urșii polari sunt prădători de top: „Studiul nostru a sugerat că sunt expuși la anumiți agenți patogeni în primul rând prin intermediul speciilor lor pradă.

„Prin urmare, schimbările pe care le-am observat în expunerea urșilor polari la agenți patogeni indică schimbările pe care le suferă și alte specii”.