Va candida Ilie Bolojan de pe platforma de președinte – interimar?

Fostul președinte Klaus Iohannis a ieșit miercuri, puțin după ora 12, pe poarta Palatului Cotroceni, cu un „la revedere” mut, rece și distant, așa cum a fost în ambele lui mandate. Plecarea lui n-a stârnit niciun gram de emoție. De acum, este trecut. Cine este însă Ilie Bolojan? Un simplu liberal inconștient, care și-a dat demisia de la Consiliul Județean Bihor pentru a candida la o insipidă poziție de senator, fără garanția că va ajunge vreodată mai mult decât atât? Sau un proiect ceva mai sofisticat, o investiție timpurie într-un viitor prezidențiabil?

Nu avem un răspuns clar. Dacă alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie nu s-ar fi anulat, atunci oricine ar fi ajuns președinte, mai puțin Bolojan. Nici nu avea cum, din moment ce n-a candidat. Deci nu putem spune că l-a pregătit cineva pentru funcția de președinte, nici măcar pentru cea de interimar. Nimeni n-a anticipat catastrofa Georgescu, amploarea valului extremist-populist-naționalist. Dar, imediat după anularea alegerilor, investiția politică în Ilie Bolojan a devenit ceva mai clară. Coaliția PSD-PNL-UDMR l-a susținut pentru funcția de președinte al Senatului. Acesta a fost primul pas spre Cotroceni. A urmat apoi acțiunea de concediere a funcționarilor de la Senat, o probă de sunet eficientă în campania de imagine a unui potențial candidat la președinție.

Am explicat deja, pe data de 14 ianuarie, și „De ce întârzie demisia lui Iohannis” și de ce „Candidatura lui Ilie Bolojan este, probabil, singura soluție rațională pentru coaliția PSD-PNL-UDMR”. Pe scurt, Iohannis nu putea demisiona imediat după anularea alegerilor fără să fie organizat un nou scrutin în maximum trei luni, termen maximal prevăzut de Constituție. Dacă ar fi făcut-o, orice candidat așa-zis suveranist avea prima șansă să câștige, cățărat pe valul de furie pe care îl vedem că nu s-a stins, cum greșit își imagina președintele Iohannis. În plus, nu putea demisiona mai devreme de 4 februarie. În condițiile în care alegerile au fost deja stabilite de Guvern pentru data de 4 mai – turul întâi, respectiv 18 mai – turul doi, o demisie înainte de 4 februarie ar fi dat peste cap calendarul electoral.

Din nou, singura opțiune rezonabilă în acest moment este ca Bolojan să candideze de pe platforma de președinte interimar, funcție pe care o va exercita în următoarele trei luni. Crin Antonescu, Elena Lasconi sunt candidați slabi, în care nici măcar propriile partide nu cred foarte tare. Cu aerele sale de independent, Nicușor Dan nu va putea conta pe voturile pesediștilor, nici măcar pe ale useriștilor integral, pe ale liberalilor nici atât. De acum, marile întrebări sunt altele: va candida Ilie Bolojan? Și, dacă da, cum va fi scos din cursă Crin Antonescu, votat recent candidatul unic al PSD, PNL, UDMR, fără ca toate cele trei partide să se facă de râs? Cum vor justifica schimbarea candidatului în plină campanie?

Ilie Bolojan va mai avea timp o lună de aici încolo, până pe data de 15 martie, ultima zi de depunere a candidaturilor, să se decidă dacă intră în cursa electorală sau nu. Dacă o va face, câteva evenimente majore ar putea determina schimbarea strategiei. În primul rând, demisia lui Marcel Ciolacu din funcția de premier. Dacă liderul PSD pleacă de la Guvern, va pierde în scurt timp și partidul. Din acest moment, PSD ar putea încerca să vină cu propriul candidat. Ajunși aici, pică și înțelegerea pentru susținerea lui Antonescu. Pe scurt, plecarea lui Ciolacu de la Guvern și de la partid ar putea oferi coaliției PNL-PSD-UDMR prilejul unei resetări complete de strategie electorală. Vom vedea dacă acest lucru se va întâmpla în zilele următoare.

În treacăt fie spus, ajutorul dat de Marcel Ciolacu lui Ilie Bolojan pentru a evita revocarea din funcția de președinte al Senatului a fost esențial. Dacă PSD n-ar fi blocat solicitarea POT, azi Bolojan nu mai ajungea la Cotroceni.

De ce candidatura lui Bolojan are șanse mai mari decât toate celelalte la un loc? În primul rând, funcția de președinte interimar funcționează ca o trambulină electorală pentru orice politician ajuns la Palatul Cotroceni. Asta îi oferă vizibilitate maximă, prestanță și șansa de a dovedi, înaintea celorlalți, că se ridică la înălțimea staturii de șef al statului. Desigur, în egală măsură, și-ar putea arăta cu această ocazie limitele. Bolojan a exercitat în toată cariera lui funcții administrative locale – primar și șef de CJ. N-a fost implicat în politica mare. Însă platforma de președinte îi oferă un avantaj competitiv în raport cu toți ceilalți candidați.

Nu putem spune în acest moment că există un plan B, că Ilie Bolojan este candidatul secret și că Antonescu va fi scos din cursă după modelul Băsescu-Stolojan din 2004. Dar toate calculele și bunul-simț politic ne spun că în această direcție ar trebui să se îndrepte lucrurile. Ar fi o mică șansă ca impostori politici ca Georgescu sau băieți de stadion ca Simion să nu ajungă la Cotroceni. Sub ei, România va sări rapid de pe orbita occidentală, cu toate efectele pe termen lung care decurg de aici. În valul de schimbări dramatice din Europa și SUA, niște aventurieri cu viziuni izolaționiste și pro-ruse mai lipsesc la conducerea țării.