Va ieși Confederația de dreapta radicală învingătoare după alegerile din Polonia?

 Sondajele de opinie sugerează că niciunul dintre cele două blocuri politice principale nu are șanse să obțină o majoritate după alegerile parlamentare din toamna poloneză și că un partid de dreapta radicală ar putea deține balanța puterii, transmite notesfrompoland.com.

Acest lucru creează dileme strategice pre- și post-electorale atât pentru gruparea adversă, cât și pentru actualele tabere de guvernare și opoziție. În pofida tensiunilor aparente dintre părțile sale componente, gruparea a rezistat și, la alegerile prezidențiale din iunie-iulie 2020, candidatul său, politicianul naționalist articulat și relativ tânăr Krzysztof Bosak, a terminat pe locul al patrulea, tot cu 6,8%, mai arată publicația citată.

Succesul Confederației a sugerat că a existat o bază socială pentru brandul său politic, cuprinzând un segment de alegători de dreapta care au simțit că sprijinul important din partea statului și programele de asistență socială care au fost cheia succesului electoral al grupării de dreapta Lege și Justiție (PiS), partidul de guvernământ al Poloniei din toamna anului 2015, nu au răspuns preocupărilor lor.

Confederația se bucură de niveluri deosebit de ridicate de sprijin în rândul bărbaților mai tineri care locuiesc în orașele mici și în zonele rurale. De exemplu, un sondaj realizat în martie 2023 de agenția Ipsos pentru portalul OKO.press a constatat că 27% dintre persoanele sub 40 de ani au susținut Confederația (11% în rândul tuturor alegătorilor), ajungând la 37% în rândul bărbaților mai tineri (11% în rândul femeilor mai tinere).

Acești alegători au simțit adesea că au avut șanse limitate de avansare profesională și în carieră, s-au simțit frustrați de aparentul „plafon de sticlă” al intereselor și rețelelor corupte care le înăbușă oportunitățile și nu au considerat că sprijinul statului este soluția la problemele lor.

Vara trecută, Confederația a înregistrat o scădere a sprijinului. Deși s-a opus invaziei rusești în Ucraina, a fost singura mare grupare politică poloneză care a criticat guvernul PiS pentru că s-a implicat prea activ în război. Argumentând că interesele Poloniei nu au fost întotdeauna identice cu cele ale Ucrainei, partidul a fost sceptic în legătură cu ajutorul foarte generos oferit de Varșovia guvernului ucrainean, mai arată analiza publicației poloneze.

Confederația își revine

Cu toate acestea, sondajele recente au arătat o creștere a sprijinului pentru Confederație. Potrivit micro-blogului „Pooling the Poles”, care agregă sondajele de intenție de vot, partidul are o medie de 10%, ceea ce se traduce prin 41 de locuri.

Aceleași sondaje sugerează că nici actualul partid de guvernământ, nici grupările de opoziție liberală, centristă și de stânga nu vor obține o majoritate absolută după alegerile din toamna acestui an, lăsând Confederația în poziția de kingmaker în noul parlament.

De ce s-a întâmplat acest lucru? În primul rând, Confederația a beneficiat de o puternică orientare spre stânga a Platformei Civice (PO) liberal-centristă, partidul de guvernământ al Poloniei între 2007 și 2015 și, în prezent, principala grupare de opoziție.

PO a fost format inițial ca un partid pro-piață liberă, dar acum și-a abandonat aproape complet rădăcinile anterioare și, într-un efort de a depăși PiS în ceea ce privește cheltuielile sociale, i-a alarmat pe liberali prin adoptarea limbajului și a multor politici economice asociate cu stânga.

Printre acestea se numără promisiunile recente de a oferi credite ipotecare fără dobândă pentru persoanele sub 45 de ani care își cumpără prima casă și beneficii de stat de 1.500 de zloți pe lună pentru mamele care se întorc la muncă după concediul de maternitate.

Acest lucru a creat o deschidere pe flancul liberal tradițional al PO, pe care Confederația încearcă să o exploateze, opunându-se transferurilor fiscale pe scară largă și cerând taxe mai mici, mai simple și mai puține reglementări de stat.

În același timp, ca urmare a recentei crize legate de importurile de cereale, Confederația consideră că scenariul său riscant privind războiul din Ucraina pare să fi fost cel puțin parțial justificat.

Problema a apărut în urma blocadei rusești a porturilor de la Marea Neagră, în urma căreia UE a eliminat taxele vamale și cotele și a permis ca grânele ucrainene redirecționate să treacă prin Polonia și alte țări est-europene în drum spre piețele din Africa și Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, o mare parte din acest grâu ieftin a ajuns să rămână în Polonia, ceea ce, împreună cu recolta excelentă de anul trecut, a provocat pierderi uriașe agricultorilor.

În consecință, guvernul PiS a interzis temporar importurile de mai multe produse agricole din Ucraina. Toate acestea au făcut ca alegătorii din mediul rural – care vor fi cruciali în alegerile din toamnă, dar care, ca grup demografic, sunt mai reticenți față de unele dintre politicile de piață liberă ale Confederației – să fie mai receptivi la mesajul partidului potrivit căruia, concentrându-se pe asigurarea solidarității cu Ucraina, Lege și Justiție nu a reușit să protejeze în mod corespunzător interesele agricultorilor polonezi.

Nu este în pas cu susținătorii săi?

De asemenea, Confederația și-a profesionalizat imaginea prin marginalizarea conștientă a liderilor săi cei mai radicali, cum ar fi Korwin-Mikke și independentul politic extrem de controversat Grzegorz Braun, ambii asociați cu retorica pro-rusă și cu alte poziții extreme.

În luna octombrie a anului trecut, Korwin-Mikke a fost înlocuit în fruntea partidului său omonim KORWiN de către carismaticul om de afaceri Sławomir Mentzen, în vârstă de 35 de ani, care, de asemenea, a redenumit gruparea Noua Speranță (Nowa Nadzieja). Împreună cu Bosak, Mentzen domină acum profilul mediatic al Confederației, comunicând programul radical al partidului într-un mod mai cumpătat și mai rezonabil.

Mentzen este, de asemenea, cel mai eficient utilizator al internetului dintre politicienii polonezi. Ignorată de presa scrisă și audiovizuală tradițională, Confederația a fost nevoită să își găsească propriile canale de comunicare politică.

Prin urmare, la fel ca o serie de lideri ai partidului, Mentzen și-a dezvoltat o prezență online puternică și și-a construit profilul prin intermediul rețelelor de socializare, care reprezintă, de asemenea, principala sursă de informare politică a electoratului tânăr, unde se prezintă ca un expert financiar și antreprenor sigur pe sine și autoritar.

Mentzen a fost, de exemplu, unul dintre primii lideri de partid din Polonia care a fost activ pe TikTok, unde are 700.000 de urmăritori, iar videoclipurile sale scurte primesc milioane de like-uri.

Adversarii Confederației au încercat să discrediteze partidul în rândul potențialilor noi susținători, argumentând că opiniile puternic conservatoare din punct de vedere social ale conducerii sale cu privire la probleme moral-culturale, cum ar fi avortul, diferă de cele ale bazei sale sociale de polonezi mai tineri.

Aceștia notează că, de exemplu, în 2019, Mentzen ar fi rezumat programul politic în cinci puncte al Confederației astfel: „Nu vrem evrei, homosexuali, avort, taxe și UE” (cunoscut sub numele de „Mentzen Five”).

Ei citează, de asemenea, un site web publicat de Mentzen cu puțin timp înainte de ultimele alegeri parlamentare, care conținea 100 de proiecte de legi pe care acesta dorea să le adopte, printre care: crearea (pentru cei care le doreau) a unor căsătorii „nedizolvabile” care puteau fi încheiate doar cu acordul unui episcop, revenirea pedepsei cu moartea și pedepse de 10 ani de închisoare pentru orice femeie care făcea avort.

Cu toate acestea, politicienii Confederației susțin că „Mentzen Five” a fost un extras dintr-o prelegere de marketing politic mai lungă, citată în afara contextului și care prezenta pur și simplu un exemplu teoretic a ceea ce sondajele de opinie sugerau că voiau alegătorii partidului și nu propriile sale opinii.

„Cele 100 de legi” au fost, spun ei, un proiect „preistoric” pe care Mentzen, în mare parte, nu l-a scris și nici măcar nu și l-a amintit. Mai mult, deși au opinii destul de liberale din punct de vedere social, alegătorii Confederației văd adesea și „cultura de anulare”, pe care o asociază cu stânga „trezită”, ca pe o amenințare mai mare la adresa libertății lor personale decât dreapta religioasă.

Dileme post-electorale

Ce se va întâmpla dacă Confederația va ajunge să dețină balanța puterii în următorul parlament?

Partidul afirmă că nu dorește să intre într-o coaliție nici cu PiS, nici cu celelalte partide actuale din opoziție, pe care le atacă cu aceeași vigoare. În mod evident, nu poate semnala înainte de alegeri cu care dintre cele două blocuri ar fi pregătit să guverneze, deoarece acest lucru ar submina atractivitatea partidului în rândul electoratului său de bază anti-sistem.

Din același motiv, chiar și după alegeri, va fi dificil pentru partid să își mențină imaginea de insurgent radical „anti-sistem” dacă va ajunge să facă genul de compromisuri și înțelegeri care sunt necesare pentru a participa la o coaliție de guvernare.

Pe de altă parte, liderii Confederației ar prefera să aibă o influență reală asupra politicii guvernamentale decât să fie doar un simplu depozitar de voturi de protest, aflat mereu în opoziție. Cei mai mulți comentatori se așteaptă ca partidul să ajungă la un fel de înțelegere cu PiS și sugerează că liderii săi sunt pragmatici și ofertanți, astfel încât ar fi tentați să se alăture unui guvern dacă și-ar putea asigura influența asupra ministerelor care sunt esențiale pentru prioritățile lor programatice.

Cu toate acestea, este greu de imaginat că un partid pentru care reducerea intervenției statului este un element central al atracției sale ar putea avea un cuvânt important de spus în chestiuni economice într-un guvern condus de PiS, care își datorează o mare parte din succesul său politic recent unor programe de asistență socială de amploare.

În plus, deși aripa naționalistă a Confederației este nominal mai apropiată ideologic de actualul partid de guvernământ, mulți dintre liderii săi își amintesc cum gruparea lor anterioară, Liga Familiilor Poloneze (LPR), acum dispărută, a fost marginalizată și apoi eliminată atunci când a fost partenerul junior de coaliție al PiS în parlamentul din 2005-7.

Într-adevăr, propriul obiectiv strategic pe termen lung al Confederației este de a înlocui PiS ca partid dominant pe dreapta poloneză. Contează pe o remaniere majoră după ce liderul PiS, Jarosław Kaczyński, în vârstă de 73 de ani, se va retrage, cel mai probabil în timpul următorului parlament.

Deși nu deține nicio funcție guvernamentală oficială, Kaczyński a oferit o sursă crucială de coeziune în cadrul taberei guvernamentale, dar Confederația consideră că autoritatea și influența sa, care anterior erau de necontestat, slăbesc constant. În acest sens, ar putea fi mai avantajos pentru partid să aștepte încă un mandat în opoziție, mai ales având în vedere că liderii săi sunt încă relativ tineri.

Prin urmare, un scenariu mai atractiv pentru partid ar putea fi acela de a susține un guvern minoritar printr-un pact de guvernare informal, mai degrabă decât printr-o coaliție formală. Dar PiS ar putea, de asemenea, să încerce să convingă deputații Confederației (și pe cei din alte partide) să dezerteze, astfel încât să poată obține voturile de care are nevoie pentru a asigura o majoritate parlamentară fără un astfel de acord.

Cu cât grupul parlamentar al Confederației este mai mare, cu atât este mai probabil ca deputații săi să aibă o bază ideologică slabă și să se desprindă, mai ales dacă PiS se află la doar câteva locuri de o majoritate.

De fapt, baza de alegători a Confederației este destul de diversă ideologic, exemplificat prin faptul că alegătorii lui Bosak la alegerile prezidențiale din 2020 s-au împărțit egal între candidații PiS și Platforma Civică în turul doi.

Într-adevăr, într-un fel, ar putea fi mai ușor pentru actualele partide de opoziție să se adapteze cerințelor de politică economică ale Confederației, deși poziția radical eurosceptică a partidului cu privire la probleme precum politica climatică a UE ar fi mult mai problematică, iar un astfel de aranjament de guvernare s-ar confrunta cu ostilitate amară din partea grupări precum partidul radical Stânga Împreună (Lewica Razem).

Trend de durată sau ceva temporar?

Confederația are în mod clar șansele realiste de a deveni membru al următorului guvern polonez sau de a sprijini acesta. Cu toate acestea, dacă campania electorală dezvoltă o dinamică polarizantă, unii dintre noii alegători ai săi ar putea reveni în cele două mari tabere, în timp ce incertitudinea cu privire la faptul dacă votul pentru partid va duce la o schimbare de guvern poate împiedica potențialii alegători să-l susțină.

Sau s-ar putea ca partidul să atingă apogeul prea devreme și să-i fie greu să-și mențină impulsul în perioada premergătoare alegerilor, mai ales dacă liderii săi mai controversați trec prin filtrul media. Recentul succes al sondajului Confederației s-ar putea, prin urmare, să se dovedească pur și simplu a fi mai degrabă o problemă temporară decât o tendință de durată.

(Editorial de Aleks Szczerbiak, profesor de Științe Politice la Universitatea din Sussex, preluat din Notes from Poland. Versiunea originală a acestui articol a apărut aici)