Va redeveni USR un partid cool pentru electoratul reformist sau va avea soarta PNȚCD?

Dezastrul înregistrat de USR la europarlamentare și locale sub conducerea lui Cătălin Drulă riscă să trimită partidul în irelevanță. Partidul, fondat în 2015 de Nicușor Dan ca o alternativă la sistemul PSD-PNL, a pierdut mare parte din publicul reformist din cauza greșelilor liderilor. Iar degringolada în care a intrat după locale se va prelungi, previzibil, cu efecte asupra prezidențialelor și parlamentarelor.

Iată câteva dintre erorile majore făcute de conducerea partidului în ultimii ani:

– lipsa de talent politic și carismă a liderului USR, Cătălin Drulă, aflat mereu sub partid în sondajele de opinie, și la capitolul notorietate, și la încredere.

– închiderea ermetică a partidului, controlat de echipa formată din Cătălin Drulă, Cristian Ghinea, Dan Barna și Vlad Botoș- o opoziție slabă, fără mesaje de forță, fără acțiuni relevante pe teren. Dintr-un partid viu și imposibil de evitat pentru presă, USR s-a transformat într-o organizație mai degrabă amorfă

– epurarea pe bandă rulantă a tuturor disidenților, în loc ca aceștia să fie păstrați pentru a lărgi cât mai mult opțiunile electoratului. Așa a ajuns USR să piardă voturile lui Vlad Gheorghe și Nicu Ștefănuță, validați de electorat ca independenți. Eliminarea Elenei Lasconi din fruntea listei pentru europarlamentare în mod arbitrar este alt exemplu lidership cel puțin neinspirat.

– invalidarea discursului anticorupție prin păstrarea pe liste a unor candidați cu dosare penale – cazurile Clotilde Armand și Vlad Voiculescu

– alianța electorală cu PMP și Forța Dreptei, care a pus pe liste personaje incompatibile cu profilul moral construit în timp de USR. Mai mult, participarea la locale ca alianță a făcut ca în 14 județe să nu poată intra în consiliile județene, pentru că pragul electoral pentru alianțe e de 8%

– incapacitatea de a negocia o coabitare cu REPER, astfel încât să prevină o ruptură care a mai îndepărtat câteva procente

Pe scurt, USR și-a pierdut aproape complet aura de partid ”cool” pentru tineri și pentru votanții reformiști, adică exact electoratul pe care s-a ridicat constant din 2015 până în 2020. Pe lângă asta, noua conducere a omorât entuziasmul intern. USR este format, spre deosbire de partidele clasice, din true-beliveri. Ei sunt activi câtă vreme partidul e viu. Închiderea la vârf i-a îndepărtat pe mulți true-beliveri, care au renunțat să se mai implicite în mod dezinteresat. Cei rămași s-au trezit în schimb la masă cu figuri detestabile din PMP sau Forța Dreptei, adversarii de ieri.

Percepția de aroganță, rigiditate și autoritarism a fost larg răspândită în rândul votanților. Un indicator relevant e lipsa de susținere din partea societății civile și a intelectualilor publici: aproape nici o figură publică relevantă din afara politicii nu a vrut să se asocieze cu partidul condus de Cătălin Drulă&co.

E corect să spunem că USR a fost ținta atacurilor sistematice din partea PSD și PNL, ce au mers până la încercarea de excludere de pe buletinele de vot. În plus, a fost boicotată aproape complet de presa mainstream plătită de cele două partide.

Ce se întâmplă acum? Primele date ne arată o posibilă bătălie internă între minimum două facțiuni: Dominic Fritz și Elena Lasconi. Fritz e susținut chiar de ”team Barna”, cum e numită în partid echipa actuală de conducere. În spatele Elenei Lasconi ar urma să se pună cei nemulțumiți de Drulă&co, chiar dacă primărița din Câmpulung nu e considerată neapărat exponenta curentului reformist care a dus la apariția USR. Nu e clar în acest moment dacă va mai apărea vreun alt candidat cu șanse reale.

Vor urma probabil două săptămâni de lupte intestine, cu noi scandaluri în public și acuzații care vor adăuga la senzația de partid în degringoladă. Partidul va ajunge înaintea prezidențialelor vlăguit și, mai ales, fără o perspectivă luminoasă care să mobilizeze adepții și susținătorii.

Sondajele în care a fost măsurată deja Elena Lasconi ca potențial candidat la prezidențiale arată scoruri similare cu cele de la locale și europarlamentare – între 8 și 10%. Greu de crezut că ea va putea crește în două luni suficient de mult cât să intre în turul 2. Dominic Fritz a anunțat deja că nu va candida la prezidențiale, iar alt potențial candidat din interiorul partidului nu se profilează.

Cât de eficient va fi un partid condus de la Timișoara sau de la Câmpulung? Ușor de intuit. Ce impact va avea un rezultat mediocru la prezidențiale? Cu siguranță mare, deoarece decuplarea prezidențialelor de parlamentare, care vor avea loc  trei luni mai târziu, face din viitorul președinte/ candidat al partidului un veritabil cap tractor sau frână pentru parlamentare. Un scor bun al candidatului trage partidul în sus, la fel de bine cum un scor slab prăbușește și mai mult partidul.

Pe termen scurt există două posibilități. Prima – o reenergizare a membrilor și publicului potențial prin apariția unui personaj care să galvanizeze așteptările segmentului reformist/anti-sistem din societate. Dar această reenergizare este cvasi-imposibilă în absența deschiderii partidului și competiției interne dincolo de taberele și facțiunile care încearcă fiecare să preia puterea.

A doua posibilitate – un scor slab la parlamentare și căderea în irelevanță. Poate chiar sfârșitul partidului așa cum îl știm noi. ”Nu m-aș mira să terminăm ca PNȚCD, care a dispărut când – ce ironie – a fost preluat de fostul primar din Timișoara, Gheorghe Ciuhandu”, mi-a spus un vechi membru al USR.

Și asta în condițiile în care era bine ca în 2025-2026 să existe un partid puternic de opoziție care să capitalizeze pe seama viitoarelor măsuri de austeritate obligatorii pentru a ține economia pe linia de plutire.

Experiența recentă a europarlamentarelor a demonstrat că societatea își găsește mereu politicieni care răspund nevoilor. Așa a apărut aparent de nicăieri Nicu Ștefănuță, care a înțeles că nici un partid nu reprezintă curentul progresist și s-a cățărat cu mare succes pe această nevoie. Cât despre conținutul mesajelor sale și competență, altă discuție.

Asta se va întâmpla și în cazul unui eșec al USR la prezidențiale și parlamentare. Curentul reformist nu va dispărea din societate. Își va găsi un alt recipient politic.